APELE ROMÂNIEI – LACURI BÂNTUITE

Mitologia universală statuează că apa este un element mistic de legătură între ființa umană și „Împărăția Cerurilor”.
În România există numeroase lacuri încărcate de legendă și magie, despre care se spune că au „înghițit” oameni, uneori chiar așezări întregi, biserici, cimitire, unde s-au întâmplat morți misterioase, fenomene supranaturale inexplicabile, toate puse pe seama faptului că ar fi bântuite de fantomele și spiritele celor trecuți la veșnicie.
În cele ce urmează, vom prezenta câteva din cele mai cunoscute și atractive lacuri din această categorie, însoțite de cuvenite explicații referitoare la legendele țesute în jurul lor.

LACUL MORII

Cu o suprafață de 246 ha, este un lac de acumulare (artificial) pe Dâmbovița, în spatele Barajului Ciurel, construit în 1985-1986, pentru oprirea deversării râului și protejarea de inundații.
Lacul Morii este situat în cartierul Crângași din Capitală, pe fosta mlaștină a Giuleștilor, iar când a fost amenajat, a trebuit demolată Biserica Sf. Nicolae și dezafectat vechiul cimitir aferent ei. În acest scop, anterior intrării buldozerelor, familiile defuncților înhumați acolo au fost anunțate să-și mute morții în Cimitirul Giulești – Sârbi. Cea mai mare parte a acestora au fost strămutați, dar un însemnat număr de cadavre au rămas pe loc, fie pentru că familiile lor n-au fost identificate, fie că acestea nu s-au conformat.

Astfel, în ziua de Sf. Constantin și Elena s-a trecut la demolarea bisericii și cimitirului, cu tot ce era înăuntru, după care a fost inundat locul, apele înghițind totul. De atunci, s-a născut legenda blestemului morților de pe fundul lacului, care se întemeiază și pe faptul că aici, anual, se îneacă în condiții misterioase foarte mulți oameni. Unii mor accidental (la scăldat, la pescuit, răsturnându-se cu barca), alții se sinucid, dar toate decesele par suspecte, puse pe seama tributului de vieți omenești cerute de spiritele morților din adâncuri.
De asemenea, pe suprafața apei au fost semnalate numeroase fenomene paranormale, îndeosebi pe timp ploios, pescarii afirmând adesea că aud sunete stranii și văd efecte luminoase ciudate.
În prezent, Lacul Morii este o importantă zonă de agrement, inclusiv Insula Îngerilor, loc înconjurat de legendă și mister, despre care se spune că ar fi bântuit de fantomele morților rămași pe fundul apei.

BALTA VRĂJITOARELOR
La circa 30 de km de București, în mijlocul Pădurii Boldu – Crețeasca, se găsește un lac, mai degrabă un ochi de apă de câteva zeci de metri pătrați, numit „Balta Vrăjitoarelor”, despre care se zice că, aici, în fiecare an de Sânziene, Sf. Gheorghe și Sf. Andrei, se adună la sfat țigăncile (vrăjitoare) din zonă, practicând ritualurile magiei negre.

Teoretic, balta are o adâncime de 1,5 m, dar se spune că nu are fund și că înghite orice, dovadă stând mărturia unui localnic care a aruncat în ea un bolovan uriaș ce a dispărut instantaneu în adânc, deoarece este posedată de „forțe din alte lumi”.

Legenda spune că balta ar fi bântuită de fantoma lui Vlas Țepeș, ucis în 1476 prin apropriere, trupul său fiind furat noaptea de călugări credincioși lui și dus în ascuns în alte părți.

Localnicii povestesc că, în perioada comunistă, la această baltă mistică veneau femeile însărcinate care nu doreau copilul și, după câteva minute de baie, reușeau să scape miraculos de sarcina nedorită

Se mai spune că, în respectiva baltă nu trăiesc pești, broaște, animalele o evită, iar rațele care intră, la scurt timp mor sau ologesc.

Povestea ocultismului bălții se bazează și pe împrejurarea că, aceasta nu-și modifică niciodată forma, dimensiunile sau volumul, indiferent de anotimp, condiții meteorologice, ploi ori secetă.

LACUL MIRESEI

Realitatea este că, în acest lac au avut loc numeroase morți ciudate, inexplicabile, survenite accidental sau în urma unor sinucideri. Mai mulți bărbați tineri s-au înecat în lac la scăldat ori s-au sinucis misterios, trupurile lor fiind de negăsit sau greu descoperite de către scafandri.

Se zice că, în zorii zilei precedente, se iscă din senin o furtună puternică, apa vuiește cu un freamăt bizar, semn că mireasa își cere tributul. Se mai spune că, după înec o bătrână gârbovită din zonă, face o pită mare și rotundă, în mijlocul căreia înfige o lumânare de sufletul celui pierit și-i dă drumul pe apă, iar în locul unde aceasta se oprește, scafandrii găsesc trupul neînsuflețit al celui dispărut.

LACUL CINCIȘ

La începutul anului 1962, a fost amenajat pe Valea Cernei, la 10-15 km de Hunedoara, lacul de acumulare Cinciș, în suprafață de 870 ha, cu o adâncime de 30-40 m, care, a inundat cinci așezări umane (sate și cătune), cu tot ce era în ele, respectiv 150 de familii însumând circa 800 de locuitori (strămutate în deal), cimitirele și două biserici, din care una ctitorită de Matei Corvin.
Legenda spune că, fundul lacului este plin de șerpi mari, încolăciți, rămași pe loc de la casele scufundate, care au crescut și că lacul este bântuit de spiritele celor morți, care ies noaptea să-și ceară jertfele. Potrivit spuselor localnicilor, aici se petrec fenomene stranii, inexplicabile meteorologic, în sensul că, uneori, în mijlocul lacului se stârnesc din senin furtuni violente și că, se așterne o ceață densă care plutește deasupra apei, întunecând vederea.
În prezent, lacul Cinciș, cu legendele sale, este un punct de atracție turistică, vizitat de amatorii de agrement și de mister.
De precizat că, în 1958, părintele Arsenie Boca, întorcându-se pe jos la Mănăstirea Prislop (aflată la câțiva kilometri de Cinciș), și-a îngropat bastonul la rădăcina unui copac, afirmând că „până aici va ajunge apa”, previziune adeverită patru ani mai târziu.

LACUL (LIMANUL) SIUTGHIOL

În aproprierea țărmului Mării Negre, în dreptul stațiunii Mamaia, se află lacul Siutghiol, în suprafață de 1900 ha, despre care se zice că ar fi bântuit de fantomele morților care cer răzbunare.
Legenda spune că, lacul situat în jurul Insulei Ovidiu, se află pe locul unde cândva a fost un sat de oameni răi, care s-a scufundat în totalitate, blestemul lor urmărindu-i și astăzi pe cei se apropie de zonă.
Realitatea este că, pe fundul lacului zac zeci de epave de avioane (printre care și trei hidroavioane nemțești) și ambarcațiuni, scufundate în condiții neelucidate, unele în timpul celui de-al doilea război mondial, altele recent. De asemenea, mai mulți oameni aflați la scăldat ori pescuit s-au înecat în apele lacului în condiții misterioase. Spre exemplu, în 1990, doi tineri îndrăgostiți porniți într-o plimbare cu barca pe lac, fără vreo explicație, aceasta s-a răsturnat, ambii înecându-se.
Cel mai răsunător caz tragic întâmplat pe lacul Siutghiol este cel de la sfârșitul lui 2014, când un elicopter SMURD aflat în misiune, deplasându-se către localitatea Mihail Kogălniceanu, s-a prăbușit inexplicabil, aparatul la contactul cu apa, rupându-se în două și toți cei patru ocupanți – doi membri ai echipajului (pilot și copilot) și două cadre sanitare (medic și asistentă) și-au pierdut viața.
Cercetătorii științifici au studiat fenomenul, identificând prezența unor curenți foarte puternici și a unor valuri uriașe neregulate, dar oamenii locului consideră că e un lac bântuit, care în permanență cere jertfe umane.

LACUL SNAGOV

Este un lac natural aflat la 25-30 de km de București, cu o suprafață de 5,75 ha și o adâncime de 9-10 m, care udă mai multe localități ilfovene, unele din ele suferind mari demolări în „Epoca Ceaușescu”.
Pe lângă numeroasele vile de lux și zone de agrement, în Snagov se găsesc două obiective turistice de mare însemnătate cultural-istorică și de patrimoniu, anume: Mănăstirea Snagov, situată pe insulă, atestată documentar la 1408 (în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân), unde potrivit unor documente, aici ar fi îngropat Vlad Țepeș și, Palatul Regal (al prințului Nicolae), construit în 1930 pe malul lacului (în vecinătatea Mănăstirii).
În perioada comunistă, întrucât Snagovul era reședința preferată a familiei prezidențiale, localnicii spuneau în șoaptă (fără a detalia) că, întreaga zonă cu tot cu lac este blestemată și bântuită de stafiile morților uciși aici.
Privind înapoi în istorie, aflăm că, în 1456 domnitorul Vlad Țepeș a poruncit construirea în incinta Mănăstirii Snagov a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apă (existent și azi). Din 1840 Mănăstirea se transforma în temniță, aici fiind închiși 54 de revoluționari de la 1848. În 1853, podul plutitor supraîncărcat cu deținuți în lanțuri s-a prăbușit în lac, toți prizonierii și gărzile lor înecându-se.

În anul 1956, într-o vilă din apropriere, a fost închis revoluționarul maghiar Imre Nagy împreună cu apropiații săi, predați după un an autorităților comuniste de la Budapesta ale lui Janoș Kadar, care i-au executat.
Palatul Snagov a fost folosit ca loc de protocol între 1937-1944 de Mareșalul Ion Antonescu, iar în timpul comunismului de către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, care în 1970 a dispus restaurarea și extinderea lui. Ceaușescu nu a locuit niciodată aici, preferând Vila nr. 10 din apropriere, care avea și debarcader pentru plimbările sale cu vaporașul.
Coincidența, hazardul sau destinul istoriei a făcut ca cele două borne temporale de început și de sfârșit ale comunismului să aibă ca punct comun, Palatul Snagov
De aici, Mareșalul Antonescu a plecat în ziua fatidică de 23 august 1944 la arestare și tot aici, a venit în 22 decembrie 1989 cu elicopterul decolat de pe clădirea C.C, Nicolae Ceaușescu în drumul său fără de întoarcere către Târgoviște.
Lacul Snagov este bântuit de fantomele morților fiind deci nu doar un loc de distracții și divertisment ci și unul încărcat de taine și mister, potrivit pentru iubitorii de paranormal și adepții teoriei conspirației.
Fără îndoială, în România există și alte lacuri din această categorie (bântuite) rămânând iubitorilor de excursii și călătorii să le descopere și să guste farmecul și povestea fiecăruia.

CLAUDIU SFETCU