Arte vizuale – MARIA CONSTANTINESCU

Maria Constantinescu

Domnul academician Răzvan Theodorescu a spus: „Doamna Maria Constantinescu, artist plastic, membră UAPB, a inventat un stil unic – inconfundabil. A plecat de la tradiție și a ajuns la modernitate, la simbol. Acest fapt îl recunosc toți criticii de artă care au scris despre ea și despre lucrările ei, Vasile Drăguț, Nicolae Steinhardt, Alexandru Balaci, Ricardo Barletta, Cornel Antim, Luiza Barcan, Francoise Bornardele, Franz Grishaufer, Paul Barbăneagră, Horia Roman Patapievici și alții. Maria Constantinescu a avut onoarea ca despre ea să scrie unul dintre cei mai mari critici de artă ai Europei, cosiderat papa istoriei artelor, Giulio Carlo Argan, acest fapt reprezentând cel mai mare premiu acordat unui artist. Are onoarea să fie academician Burchardt și membră a Academiei artelor tradiționale din România. A expus în muzee importante din țară și străinătate și are lucrări în colecții de stat și particulare, cum ar fi, de exemplu, o compoziție zodiacală la Casa Regală a Spaniei, despre care Regina Spaniei a spus: iată ceva nou sub soare!”.
De ce pictez pe sticlă?
Am avut MAREA șansă de a mă naște pe 1 aprilie, la Stoenești, Argeș, într-o casă mare, cu pereții groși de un metru, iar tăpșanul ferestrelor era locul meu de joacă. Ferestrele erau împărțite în multe pătrate, iar când geamurile se abureau, desenam pe ele Îngeri, care în viziunea mea semanau cu țăranii îmbrăcați cu cămeși albe din in și bumbac, cusute cu fir de mătase, așa cum se îmbrăcau la zi de sărbătoare și femeile, care purtau ii cusute pe marchizet cu fir de mătase, cu paiete și mărgele aurii, care păreau stele, iar pe cap aveau marame din borangic cu fir de aur; păreau sfinți și sfinte cu aureole de lumina. Această lumină paradisiacă a fost, este și va fi obsesia mea.
Am aflat mai târziu că sticla este o materie vie, care, după un timp, devine mai densă jos și mai rarefiată sus, apoi, dacă o întorci, se schimbă. Este ca o clepsidră vie.
Mă obsedează sticla, deoarece pot să pictez bidimensional și să realizez a treia dimensiune; lăsând spații transparente, unde desenez sau pun hârtie, care să te ducă cu gândul la ceva… mișcare, curgere, liniște, neliniște… la un spațiu magic, îmbogățit cu foiță de aur și argint. Nu întâmplator, ramele sunt ca niște casete. Realizez instalații. Compoziții spațiale, cu lumină.
Prin sticla trasparentă pot să intru cu gândul în spațiul interior și să privesc spre exterior; pot să inventez povestea mea, ferestre către sufletele oamenilor și nu numai… către Lumina Divină. Se spune că unde este gândul, suntem și noi, sufletul și spiritul nostru. Am constatat că după rugăciune, mintea coboară în inimă, în suflet, se poate spune că pictăm cu sufletul, nu cu mintea; așa făceau și țăranii iconari.
Există rugăciunea iconarului.
Câteodată mătuiesc o parte din sticlă, unde ceva nu trebuie să se vadă în totalitate, ci discret, puțin, rafinat. Îmi place jocul dintre translucid și semiopac, între văzut și nevăzut, între arătat și ascuns, între mărturisire și tăcere. Oglinda și lumina mă ajută să împlinesc spațiul magic…. este un joc minunat.
Sunt fondatoarea și președinta Fundației socio-culturale SUFLUL LUMINII, care se ocupă cu păstrarea și transmiterea patrimoniului tradițional, înființarea de ateliere și meserii tradiționale pentru copiii defavorizați și nu numai.