Arte vizuale – VALENTIN TANASE

VALENTIN TĂNASE

„În general, realizez o pictură simbolică, cu conotaţie poetică, apropiată mai mult de simbolism decât de suprarealism. Sunt un pictor figurativ, nu abstract, căruia îi plac totuşi lucrurile şi formele reale. Am un respect de tip clasic pentru artă. Pentru mine, desenul e baza. Şi compoziţia, care trebuie să fie echilibrată. Dumnezeu mi-a dat acest dar de a desena foarte uşor şi repede. Vine de la sine.
Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte, iar un simbol, cât o mie de imagini. De aceea există unele icoane purtătoare de har care pot face minuni, căci au acea încărcătură energetică de vibraţie divină greu de explicat de ştiinţele convenţionale, dar nu mai puţin reală. Vechii pictori iconari posteau zile întregi, se izolau de lume şi duceau o viaţă de sihastru înainte şi în timpul realizării unei icoane tocmai pentru a-şi amplifica acel filon energetic divin şi a nu îl altera cu impurităţile vieţii terestre.”

Familiarizat cu armele vechi, cu harnașamentele, mobilierul, orfevreria, arhitectura, ornamentica de corăbii sau de edificii imobile, Tănase este în egală măsură făuritor și beneficiar al pieselor ce apar în lucrările sale. Iubitor al cailor, este potcovar, șelar și maestru de echitație în același timp; fascinat de caravele, este dulgher de nave, croitor de vele și căpitan de vas; expert în arme albe, este armurier și cavaler ce evoluează într-un turnir; fin meloman, este acordor de instrumente muzicale și interpret; elegant – un adevărat dandy – este croitor și ceaprazar, dar și purtător al veșmintelor croite și decorate de el cu rafinament. Nici una din piesele care îi compun lucrările nu este inutilă, plasată fără noimă, sau nefuncțională – fapt care ar da pânzei o acuzată notă de falsitate. De aceea compozițiile sale sunt convingătoare, dominate de concretețe, de palpabilitate, fiind clare și ușor lizibile. Autorul este el însuși un admirabil povestitor în imagini: fiecare lucrare este o narațiune în sine, după toate regulile literare, cu introducere, cuprins și o sugestie de încheiere, dar fără final, pentru că el optează pentru opera deschisă în care fiecare privitor poate să își imagineze propria continuare a legendei propuse. Tocmai de aceea, Valentin Tănase preferă simbolismul cu evadări în suprarealism, unde fluturările fanteziei suplinesc zonele lăsate libere pentru completare din partea publicului. Artistul pendulează pe granița dintre real și virtual și face legătura între istorism și modernism.

ADRIAN SILVAN IONESCU