ESEU

AVEM OARE PARTIDE ?   Dacă e să luăm în considerare accepţiunea standard că politica reprezintă ştiinţa şi arta de a guverna un stat, în chintesenţa ei, această definiţie, pe de-o parte, ar fi îndestulătoare, dar de cealaltă parte a unei minime analize, este eliptică. Ca ştiinţă, politica are un fundal prestabilit asupra formelor de organizare şi conducere a comunităţilor …

ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE (IV)   Substantivele care sunt compuse pe baza elementului de supunere „log”, precum psiholog, biolog, oftalmolog, virusolog, bacteriolog etc, au forma concretă de feminin prin adăugarea terminaţiei „ă”: psihologă, biologă, oftalmologă, bacteriologă etc, ci NU bioloagă, psiholoagă… Rădăcina log vine din „logos” (cuvânt, cuvinte sau ştiinţă), din greacă şi se păstrează întocmai. Denumirile neologice ale unor …

STATUL INFRACTOR?!   „L’etat c’est moi”. Ludovic al XIV-lea sau „Regele Soare” a clasificat într-un mod cât se poate de direct relaţia Conducător – Supuşi. În plin Ev Mediu, atunci când el şi-a dobândit aura de Conducător deplin (1638-1715), marcând până la Revoluţia Franceză ce a ţinut de la 1789-1799 absolutismul Conducerii de „la centru”, a avut tupeul să rostească …

ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE (III)   Un europarlamentar zice: „România se autodistruge singură”. Exprimarea este un pleonasm, construcţie lexicală ce constă în alăturarea a doi termeni ce au acelaşi sens. – Auto – element prim de compunere savantă care arată că noţiunea se referă la subiect, „de la sine”, „cu mijloace proprii”. În exprimarea neîngrijită se mai aud construcţii pleonastice: …

UN TĂRÂM PIERDUT – ÎNVĂŢĂMÂNTUL –   Când vine vorba de tărâmuri pierdute, gândul te duce instant la faimoasa Atlantidă, descrisă de Platon, ori a formidabilului supercontinent Gondwana, care ar fi existat cu vreo 180 milioane de ani îndărăt. Pentru umila noastră ţară, în cadrul ei, nişte guverne postdecembriste au avut ca unică preocupare restructurarea (a se citi printre rânduri …

ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE… (II)   Verbul a datora are sensul de „a avea de plătit cuiva o datorie (bănească) sau a avea o datorie morală sau legală faţă de cineva”: „Datorăm bani unităţii bancare de la care ne-am împrumutat”, „Datorez respect părinţilor şi înaintaşilor”… Verbul a datori are acelaşi sens cu „a datora”. Dar, participiul cu forma de feminin …

O VARĂ FIERBINTE…   Da, este vară şi toate lucrurile materiale ori imateriale se dilată. Se dilată şinele de cale ferată spre disperarea călătorilor că trebuie să-şi amâne întâlnirile, aerul se dilată devenind adesea irespirabil, se dilată minţile înfiebântate care acum dau să explodeze, în fine, tot ce ţine de material şi chiar de imaterial are acelaşi numitor comun, dilatarea, …

STATU’ PALMĂ BARBĂ-COT   Cine era de fapt acest personaj, un pitic mic de tot, dar care avea o barbă uriaşă. Prin prestaţia lui făcea şi desfăcea de toate. Acum apar fel de fel de anecdote, precum cel cu „statuia”, ce ar însemna oare? „Statul ia tot”, impozite, taxe, jupoaie pe contribuabilul autohton, nu pe cel plecat aiurea care beneficiază, …

ÎN APĂRAREA LIMBII ROMÂNE…   „Mult e dulce şi frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim…” (Gheorghe Sion – Limba românească)   Limba, ca principalul mijloc de comunicare între oameni, este creaţia unui popor; se naşte odată cu poporul, trăieşte cât acesta şi moare odată cu ultimul ei vorbitor. Limba, actul identităţii unui neam, devine un depozitor …

OAMENI „PASĂRE“   Din timpuri imemorabile omul a privit cu admiraţie, dar mai ales cu invidie către păsări, acestea din urmă având un avantaj în plus, că pot vieţui atât pe pământ, dar şi în văzduh, inaccesibil celui dintâi. Că a încercat din vechime să se desprindă spre ceruri, da, a fost o preocupare. Nu ştiu dacă Dedal, cel ce …