Aurel Baranga a fost unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi români, dar s-a remarcat la început în poezie, uneori cu predilecție ca fabulist, ori în proză și în publicistică. Tatăl, Jean Leibovici, era funcționar comercial, mutilat în primul război mondial, „întors de pe front cu plămânii sfârtecați de schije și de gaze”, iar mama, Paulina, casnică. Băiatul a urmat școala …
Citeşte articolul »Gheorghe Asachi
1 martie 1788 Bucovina – 12 noiembrie 1869 Iași Cine vrea informații amănunțite despre un scriitor, o revistă, un fenomen literar din perioada de la origini până în anul 1940 consultă „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, monumentala carte a inepuizabilului critic și istoric literar George Călinescu. Dacă a intrat în posesia unor materiale demne de a …
Citeşte articolul »Ion Budai – Deleanu
6 ianuarie 1760 – 24 august 1820 În secolul al XVIII-lea, în țările avansate din Europa, mai ales în Anglia și Franța, apare o nouă mișcare de idei, filosofică, politică și literară, cunoscută sub denumirea de iluminism, luminism sau epoca luminilor. Punctul de plecare al acesteia se găsea în dezvoltarea generală a societății și a unor evenimente politice petrecute încă …
Citeşte articolul »Maria Cella Delavrancea – Lahovary (14 decembrie 1887 – 9 august 1991)
Intervalul unui secol frământat de istorie mai mult decât oricând a fost traversat cu fruntea sus de o ființă firavă ca aspect, frumoasă, inteligentă, cultivată, multiplu talentată, creativă și perseverentă, stăpânind sunetele pianului, concurând cu marile valori ale lumii, și, folosind mirajul cuvintelor, scriind fără a-și revendica vreo apreciere, deși o merita. Va rămâne însă încununată de glorie, chiar dacă …
Citeşte articolul »Eugen Lovinescu 31 octombrie 1881 Fălticeni 16 iulie 1943 București
Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite, berniniene, cu mască gigantică, efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Pietro in Vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca …
Citeşte articolul »GEORGE CĂLINESCU
În eseul său intitulat „Un umanist contemporan”, care apărea în „Viața românească”din iunie 1965, criticul și istoricul literar George Ivașcu aprecia în legătură cu marele Om, cel care trecuse de curând în neființă: „Personalitate proteică a culturii românești, George Călinescu ilustrează conceptul de umanism contemporan în semnificațiile lui cele mai profunde. Spirit de amplitudine și vigoare renascentistă, Călinescu dă în …
Citeşte articolul »ION BARBU – 19 martie 1895, Câmpulung-Muscel – 11 august 1961, București
Excelentul matematician Dan Barbilian reușește să configureze un peisaj cu totul singular în spațiul poetic românesc sub numele de Ion Barbu, care-i aparținea, de fapt, bunicului. Acesta din urmă era zidar în mahalaua Omul de piatră, după cum ne informează George Călinescu în monumentala lui „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent”. Ajunge să fie cunoscut peste …
Citeşte articolul »TITU MAIORESCU – 15 februarie 1840, Craiova – 18 iunie 1917, București
Titu Maiorescu este puncul de referință pentru oricine s-a înscris, în perioadele următoare afirmării lui, în critica literară, ca ramură a științei literaturii, însă el are merite de prim ordin și în estetica literară, în magistratură, în politică, în filosofie, în coordonarea „Societății Junimea” și a revistei „Convorbiri literare” la Iași, apoi la București. Nu ne putem ocupa de vreun …
Citeşte articolul »MIHAI EMINESCU 15 ianuarie 1850, Botoșani – 15 iunie 1889, București
Mihai Eminescu este geniul nostru național în poezie, iar poporul român se mândrește cu el, așa cum procedează englezii cu Shakespeare, germanii cu Goethe, francezii cu Victor Hugo… Este greu să-l evoci pe marele scriitor român în doar două pagini, dar ar fi ideal ca majoritatea tinerilor de azi să rețină aceste câteva noțiuni, în scopul formării culturii lor generale. …
Citeşte articolul »TUDOR VIANU 27 decembrie 1897, Giurgiu – 21 mai 1964, București
În cuvântul omagial al academicianului Alexandru Philippide, publicat în volumul „Despre stil și artă literară” al lui Tudor Vianu, îngrijit de Marin Bucur, în 1965, citim: „Tudor Vianu a întrunit, într-un chip puțin obișnuit, calitățile unui om de știință și pe acelea ale unui poet. În aceste însușiri atât de deosebite nu numai că s-au împăcat foarte bine, dar chiar …
Citeşte articolul »