EVOCĂRI

VASILE ALECSANDRI 14 IUNIE 1818 – 22 AUGUST 1890 „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice, Ce cu basmul povestește – veselul Alecsandri, Ce-nșirând mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă,” (Mihai Eminescu, „Epigonii”) Această strofă din poezia „Epigonii” este cel mai frumos omagiu adus …

GEO DUMITRESCU 17 MAI 1920 – 28 SEPTEMBRIE 2004         „Slav aş fi fost, de nu eram latin, Latin aş fi , de n-aş fi fost şi dac, Dar a ieşit aşa: să fi u român, Şi cu soarta asta mă împac!” (Inscripţie pe piatra de hotar)       Prima strofă din poezia „Inscripţie pe piatra …

BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA 11 APRILIE 1858 – 29 APRILIE 1918 „Oh! pădure tânără… Unde sunt moşii voştri? Presăraţi… la Orbic, la Chilia, la Baia, la Liponic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni… Unde sunt părinţii noştri? La Cetatea Albă, la Cătlăbugi, la Cosmiu, la Lenţeşti… Pământ… Şi pe vasele lor s-a aşezat şi stă tot pământul Moldovei ca …

MIRCEA ELIADE 13 MARTIE 1907 – 22 APRILIE 1986   „Să faci un zid contra morţii, contra haosului, să te creezi pe tine om adevărat, om întreg, ca dintr-o bucată de granit – asta înseamnă un sens al existenţei, singurul sens, să te faci bucată, împotriva tuturor slăbiciunilor, a tentaţiilor, a căderilor”.     Convingerea referitoare la finalitatea vieţii fiecăruia …

VASILE CÂRLOVA 4 FEBRUARIE 1809 – 18 SEPTEMBRIE 1831 „O stea care răsare chiar într-al său apus”   Versul de mai sus face parte din poezia „La moartea lui Cârlova” scrisă de Ion Heliade Rădulescu şi defineşte metafora nefericitului destin literar şi existenţial al poetului Vasile Cârlova, „steaua” care s-a stins la început de drum. Chiar dacă „zestrea” literară pe …

IONEL TEODOREANU 6 IANUARIE 1897 – 3 FEBRUARIE 1954   „Acţiunea de a trăi, oricât de diversă şi de complexă, nu mă îndestulează. În viaţă sunt un om: avocatul Teodoreanu, cu o anumită vârstă, fi zionomie, sănătate, cu un anumit mod de a fi , de a mă comporta, cu o anumită reputaţie, care şi ea îmi oferă convergent un …

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU (8 DECEMBRIE 1876 – 5 MARTIE 1955)   „Se poate spune, cu drept cuvânt, că a dus arta naraţiunii şi analizei nu numai până la un punct foarte înaintat al progresului ei, dar şi până la forme şi procedee de care au trebuit să ţină seama toţi câţi au scris după ea”(Tudor Vianu)   Hortensia Papadat-Bengescu a rămas …

LIVIU REBREANU 27 NOIEMBRIE 1885 – 1 SEPTEMBRIE 1944   „Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi îl înţelege. E sfântul pământ inspirator, care ne-a modelat trupul şi sufletul, care prin soarele şi apele şi munţii şi şesurile lui ne-a dăruit toate calităţile şi defectele cu care ne prezentăm azi în lume” – Liviu Rebreanu, „Lauda …

DUILIU ZAMFIRESCU 30 OCTOMBRIE 1858 – 3 IUNIE 1922   „Frumosul în artă este iluzionarea realităţii. Orice colţ de natură, orice scenă de viaţă trăită, orice sentiment, dacă este trecut din realitate în suflet şi de acolo redat în realitate, devine artă… Numai oamenii de talent au puterea de a da în fiinţă ceea ce era numai în gând… Cei …

ION AGÂRBICEANU 12 SEPTEMBRIE 1882 – 28 MAI 1963   „Masivitatea creaţiei, vasta ei geografie, varietatea tipologică şi îndelungata sa prezenţă în literatură îl impun pe Agârbiceanu drept unul dintre prozatorii români cei mai semnifi cativi, prin viziune, etos şi specifi c naţional” (Mircea Zaciu, „Ion Agârbiceanu”)     „Fieştecare om conştient se simte respectabil şi faţă de sine însuşi …