Descântecul de aplecate, de deochi (pentru om și animal), de sperietură, de scrântitură, toate trebuie spuse repede ca să nu i se fure descântătorului leacul. Să nu uităm că arta descântatului, de obicei, se fură. Așa se face că nu doar bunicile noastre știau să descânte – și chiar ne descântau, când cineva se uita prea intens la noi sau …
Citeşte articolul »Descântecul-între religie şi magie (I)
În tradiția poporului român, descântătorii sunt femei sau bărbați care acționează în mod benefic asupra oamenilor, prin gesturi simbolice și ritualice, dar și prin incantații, vindecându-i de o serie de boli (cum ar fi deochiul, încheieturi scrântite, sperieturi etc.). Din vechime până astăzi, putem vorbi de o ambiguitate a actului descântatului, dar și de una a statutului descântătorului. Descântatul – …
Citeşte articolul »Personaje mitologice românești(II)
Câinele – În mentalitatea arhaică românească, făpturile și lucrurile care populează luxuriant lumea sunt chemate din neființă ca urmare a rivalității dintre Dumnezeu și diavol. E ca un joc. Unul dintre ei creează ceva, celălalt, ca să nu rămână mai prejos, dă viață specimenului opus. Cei docți, obișnuiți să folfăiască prin terfeloagele pitite prin rafturile anticariatelor recunosc aici un iz …
Citeşte articolul »Personaje mitologice românești(I)
Ielele. Ielele sau Rusaliile sunt „spirite femeiești”, zâne cărora nu le place ca oamenii să le rostească numele reale. De aceea, țăranii, când vorbeau despre ele, foloseau alte apelative – din care reiese natura lor sacră, ambiguă, fascinantă dar și înfiorătoare: Dânsele, Drăgaice, Fetele lui Iuda, Vâlve, Samovile, Stăpânele vântului, Irodițe. Ca să le îmblânzească sau să le recunoască puterile …
Citeşte articolul »