ASOCIAȚA UMANITARĂ ”NOROC” DIN TULCEA

La împlinirea a 25 de ani de activitate neîntreruptă

Asociația Umanitară ” înființată în anul 1997, cu scopul de a oferi noi oportunități pentru dezvoltarea pe plan spiritual, fizic, educațional și emoțional a copiilor Noroc” a fost instituționalizați din municipiul și județul Tulcea. În românește cuvântul ”noroc” are mai multe înțelesuri: ”succes, reușită, izbândă”. La români, când strănută cineva i se urează ”Noroc!”, dar americanii spun ”Bless you! – Să fii binecuvântat!”. Acronimele acestea au înțelesul și de ”noi oportunități pentru copiii orfani din România”. Asociația Noroc desfășoară activități doar în municipiul și județul Tulcea. Prin ”Centre de Plasament”, cum se numesc acum fostele ”Case de copii”.

Cele mai multe centre sunt la Tulcea, dar am reușit să inițiem activități și la Sulina, Sâmbăta, Somova, Mahmudia. Iar noi mergem la toate aceste centre cu toată suita de activități. Am pornit activitatea atrăgând în asociație oameni sufletiști, cărora le-am zis ”Bunici inimoși”, persoane dispuse să-și dedice timpul socializării copiilor de vârstă preșcolară: să-i provoace la diferite jocuri, să le răspundă tuturor întrebărilor, dar, cu deosebire să le dăruiască afecțiune, factorul devenit dramatic pentru micuți, întrucât le lipsește cel mai mult.

Bunicuțele desfășoară activitate în fiecare zi, până nu demult în două schimburi: dimineață și după amiază. Avem 4 bunicuţe la căsuţele de tip familial ”Cocorii 1”, alte 4 bunicuțe la căsuțele de tip familial ”Cocorii 2”; două bunicuţe la Centrul Maternal Tulcea și câte o bunicuță la Căsuța ”Cocorii 3”, la Centrul ”Pelicanul” (pentru copii cu dizabilități), la căsuța de tip familial ”Dumbrăveanca” și o bunicuță la căsuța de tip familial ”Pescărușul”. Acești copii, de vârste diferite, nu mai locuiesc, precum odinioară, câte 100-150 persoane într-o clădire supravegheată cu o severitate evocând penitenciarul. Lucrurile s-au schimbat esențial. Isprava noastră cu Bunicuțe dând roade, peste așteptări, am pornit altele: pentru clasele primare ”Învățători inimoși”, iar pentru elevii din clasele V-VIII și liceu, ”Profesorii inimoși”.

După cooptarea și a unor psihologi și asistenți sociali am ajuns la cifra de 35 de voluntari ”Noroc”. Împărțind copiii pe grupe de ciclu gimnazial și liceu, am creat un programul ”Prieteni inimoși”, menit a abate gândurile copiilor de la starea lor F U N D A Ț I I — A S O C I A Ț I I Petru Şolcă-președintele asociației ASOCIAȚA UMANITARĂ ”NOROC” DIN TULCEA La împlinirea a 25 de ani de activitate neîntreruptă socială specială, prin organizarea câtor mai dese activități specifice fiecărei vârste, sărbătorindu-le zilele de naștere, consiliindu-i în toate, încurajându-i să se pregătească pentru viitor, spre a deveni stăpâni pe soarta lor.

Copiii urmează la noi cursuri pentru computer, învățând cum se editează cu acest instrument, să socializeze prin computerul conectat la Internet, iar la sfârșitul anului, fiecare grupă să facă o revistă online care să oglindească activitățile, gândurile, idealurile și sentimentele lor. Am reușit să procurăm aparate foto, am deschis și un curs de fotografie digitală. Le predăm croitorie, îi învățăm câte ceva din tainele artei culinare, să pregătească o suită de preparate necesare unei festivități, să servească la masă, niște deprinderi care să-i ajute în viață. În ideea cunoașterii animalelor ”de casă”, îi ducem și la cursuri de călărie. Avem un microbuz de 9 locuri pe care îl folosim la transportul copiilor în excursii la pădure, la frumoasele noastre mănăstiri, fără să evităm, firește, Marea Neagră.

De câte ori obținem sponsorizări, îi ducem cu vaporașul în inima deltei și pe Lacul Razelm. Le-am organizat însă și tabere de 3 – 4 zile la Dunavăț, unde au vizionat filme, au audiat seri de poezie și muzică, s-au antrenat în întreceri sportive, s-au amuzat copios la focuri de tabără, deci s-au simțit excepțional. Astfel ne finanțăm activitățile, procurăm copiilor medicamente de urgență, ochelari de corectarea vederii, manuale, rechizite pentru toate materiile.

Primim prin donații, materiale de construcții, jucării, haine. Este uimitor ce legături sufletești s-au țesut între copii și Bunicuțe, unele fiind în vârstă de peste 75 ani! Chiar și între învățători și elevi au intervenit legături solide, pentru că așa am convenit: copiii proveniți de la vechile orfelinate, unde erau tratați ca turmă, deci aveau serioase deficiențe în pregătirea școlară, să fie atrași spre învățătură, nu obligați, să li se prețuiască orice efort, cât de mic, din necesitatea recuperării materiilor și, mai ales, al căpătării încrederii în forțele lor. Fapt care la Casa de Copii era lăsat pe ultimul plan.

Iată, în cei 25 ani de activitate, i-am ajutat pe mulți să devină liceeni, iar pe cei mai serioși ajutându-i să urmeze studii superioare. Sprijiniți de noi – și prin taxe, unde a fost cazul, 20 de tineri au făcut studii universitare, sunt acum ingineri, asistenți sociali, profesori. Anul acesta opt din foștii liceeni, au fost admiși la Universitate. Noi am susținut cu fermitate ca la 18 ani tinerii să nu fie scoși din sistem ci să fie încurajați să- și continue educația.

Pe unii din cei care au ieșit i-am ajutat cu găzduirea temporară la Casa Noastră (centrul nostru deschis în 2006), până ce ei, găsindu- și un loc de muncă, se pot descurca prin mijloace proprii. De altminteri îi ajutăm în găsirea unui loc de muncă și-i ajutăm să-și gasească apoi o gazdă. Este dificil de lucrat cu sufletul omenesc, nu toți copiii sunt la fel, dar cu tenacitate, multă afecțiune și mai multă muncă, se pot obține rezultate îmbucurătoare. Nu cred că există satisfacție mai mare! Să preiei copii fără familie, cu serioase deficiențe de ordin psihic și spiritual, să-i vezi peste ani oameni cu o calificare sau cu studii, responsabili și atașați societății, pare, într-adevăr, un miracol.

Petru Şolcă-președintele asociației