Asociația diplomaților militari în rezervă și în retragere „Alexandru Ioan Cuza”

Asociaţia Diplomaţilor Militari în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” este o organizaţie obştească, apartinică, non profit şi independentă, reprezentând asocierea voluntară a ofiţerilor în rezervă şi în retragere din toate armele care au desfăşurat sau au sprijinit direct sau prin acţiuni conexe activitatea diplomatică militară de cunoaștere a armatelor altor state şi de dezvoltare a relaţiilor Armatei României cu acestea. Patronul spiritual al ADMRR este domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859, a pus bazele organizatorice ale activității diplomatice militare şi ale primelor structuri de informaţii militare în Armata României. Activitatea ADMRR „Alexandru Ioan Cuza” se desfășoară sub deviza: „PATRIE – ONOARE – TRADIŢIE”.

În anul 1990, la scurt timp după schimbarea de regim, un grup de ofițeri în rezervă s-a hotărât să formeze o organizație democratică a ofițerilor și generalilor aflați în rezervă și retragere, dând naștere Ligii Naţionale a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere (LNORR), devenită ulterior Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (UNCMRR) și în prezent Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (ANCMRR), organizație care să se integreze în eforturile generale ale societății civile și ale armatei pentru democratizarea și progresul României. Grupul de inițiativă i-a îndemnat pe participanți să facă apel la camarazii lor să formeze câte un nucleu care să sprijine acțiunile fiecărui departament din structura de conducere a Ligii. Astfel, fostul atașat militar, colonelul (r) ing. Mitică Detot, care făcea parte din grupul membrilor fondatori ai LNORR a primit sarcina de a se ocupa de relațiile internaționale ale Ligii. Aşa cum era firesc, acesta s-a orientat către foştii săi colegi, care beneficiau de experienţă în atașatura militară, fiind buni cunoscători ai evoluției politico-militare internaționale și cunoscători a mai multor limbi străine. La solicitările colonelului Detot au răspuns prompt mai mulți ofițeri în rezervă, toți foști diplomați militari cu experiență. Astfel, au început să fie organizate o serie de reuniuni lunare, cu participarea benevolă a unui număr semnificativ de foști atașați militari, inițial la Cercul Militar Național, „Sala de Șah”. La primele reuniuni au participat circa 20-30 de invitați, iar apoi din ce în ce mai mulți. În contextul acestor reuniuni, în data de 12 decembrie 1991, s-a lansat propunerea de constituire a unei asociații a ofițerilor de informații militare aflați în rezervă sau în retragere, separată de LNORR, care să valorifice în mod corespunzător experiența și tradițiile acestui domeniu mai delicat și care, de cele mai multe ori, a fost ținut în condițiile aspre ale secretului absolut, cu multe restricții în ceea ce privește viața celor care au lucrat în acestă specialitate militară. Propunerea a fost primită cu interes, viitoarea asociaţie urmând să fie denumită Asociația Ofițerilor de Informații Militare în Rezervă și în Retragere (AOIMRR). Participanții la adunare au solicitat declanșarea formalităților pentru legalizare noii asociaţii, iar grupul de inițiativă a întocmit proiectul de statut al AOIMRR precum și celelalte documente necesare demersului de legalizare.

La data de 2 iunie 1995, ofițerii din Comitetul de Inițiativă s-au prezentat la ședința publică a judecătoriei unde completul de judecată a respins inițial dosarul pe motiv că ar contrazice reglementările în vigoare de la acea dată. La data de 8 iunie 1995 completul își menține poziția inițială și recomandă obținerea avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Însă solicitarea adresată CSAT de către Grupul de Inițiativă a fost respinsă și de această dată cu argumente similare celor lansate de judecători. La 20 iunie 1995, Grupul de Inițiativă, după noi consultări interne asupra dificultăților întâmpinate pentru obținerea legalizării AOIMRR aceștia au convenit acceptarea observațiilor CSAT și refacerea dosarului de legalizare conform condițiilor noi apărute. S-a hotărât astfel refacerea și completarea Statutului, solicitarea avizului ministrului apărării naționale, scoaterea de pe rol a vechiului dosar și prezentarea la judecătorie a unuia nou. Astfel, ținându-se cont de observațiile instanței de judecată, s-a hotărât în primul rând schimbarea denumirii AOIMRR în Asociația Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” (ADMRR), iar noul dosar a fost luat în dezbateri de către instanță la 28 noiembrie 1995. De această dată, ofițerii care reprezentau asociația au reușit să convingă instanța de judecată de utilitatea acestei forme asociative pentru o importantă categorie de ofițeri și generali în rezervă și în retragere, ceea ce a condus la aprobarea înființării, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial din 25 ianuarie 1996. Primul Consiliu de Conducere a fost format din 7 membri și trei membri supleanți. Președinte al ADMRR a fost ales colonelul în rezervă ing. Mitică Detot, șeful Departamentului Relații Internaționale din cadrul UNCMRR și fost atașat militar la Tokyo în perioada 1975 – 1987, iar în luna mai 2008, Adunarea Generală a ADMRR i-a acordat titlul de „Președinte Fondator”. Astfel a fost înființată o organizație a foștilor diplomați militari, bazată pe principii cu adevărat democratice, în concordanță cu modificările sistemului politicosocial din România. Era evident că înfiinţarea ADMRR, axată pe experiența diplomației militare românești, constituia o noutate atât pentru societatea civilă cât și pentru instituția militară. Încă de la începuturile sale ADMRR a urmărit o incitare a membrilor săi de a scrie și de a publica lucrări memorialistice, relatări inedite din viața de atașat militar, mărturii despre evenimente politico-militare notabile, probleme ale muncii de informații care sunt la ordinea zilei, cât și o serie de analiza și comentarii privind apărarea și securitatea României, în noile condiții de după anul 1989. Ca urmare, perioada imediat următoare înființării a fost marcată de o efervescenţă creatoare a membrilor asociaţiei, excelând mai ales lucrările de memorialistică şi cele care cuprind activitatea specifică ataşaturii militare. În acest context, în Enciclopedia Armatei Române, apărută în anul 2009, au putut fi menționate 53 de titluri de lucrări având ca autori membri ai ADMRR. Scopul principal era – şi este încă – acela de a sublinia continuitatea tradiţiei şcolii româneşti de informaţii militare, prestigiul acesteia, capacitatea sistemului informativ militar de a se adapta imperativelor istorice şi caracterul său deschis în sensul că acceptă experienţa altora, dar şi de a contribui cu propria experienţa la îmbogăţirea culturii de intelligence. În activitatea sa, conducerea ADMRR a fost preocupată și a promovat permanent stabilirea și întreținerea unor relații de cooperare cu celelalte asociații ale fostelor cadre militare, precum Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, Asociația Națională a Veteranilor de Război, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Asociația Cercetașilor Militari și altele. După 23 de ani de existență ai ADMRR ne putem pune firesc întrebarea: „A fost greu?”. Privind retrospectiv se poate spune că nu a fost ușor, iar hotărârea judecătorească din 28 noiembrie 1995 a fost luată în urma voinței și dârzeniei Grupului de Inițiativă, a sprijinului masiv și necondiționat din partea celorlalţi camarazi, dar şi ca urmare a ajutorului primit din partea Ministerului Apărării Naționale. Începând din anul 2015 ADMRR editează o revista bianuală de geopolitică intitulată „Dincolo de Orizonturi”. O activitate în care ADMRR se implică continuu este aceea de a distribui cărţi donate de membrii asociației la bibliotecile şcolare din ţară. Am mers chiar mai departe şi în ultimii trei ani am dus cărţi şi calculatoare în Republica Moldova, la Muzeul Militar din Chişinău şi la biblioteci şi şcoli din Cimişlia. Întenţionăm să extindem această activitate şi în Bucovina de Nord şi eventual, în Voivodina. De curând, ADMRR a inițiat unele contacte cu asociații similare din țări vecine sau membre NATO. După 23 de ani de existenţă a ADMRR putem concluziona că activitatea sa este una foarte intensă, unde experiența membrilor săi este pusă în valoare mai departe de momentul retragerii din viața militară. Foștii atașați ai apărării constituie o resursă inestimabilă, având în vedere experiența lor analitică și cuprinzătoare față de evenimentele politice, sociale și militare din întreaga lume.

Col. (r) Antonio Marinescu