Asociația Europeană a Cadrelor Didactice – Secția Română

Asociația Europeană a Cadrelor Didactice, fondată la Paris în 1950 sub titulatura franceză de Association Européenne Des Enseignants (AEDE), a apărut ca o necesitate istorică imperativă în contextul procesului de unificare europeană. La finele ultimului război mondial, Europa trăia un dezastru fără precedent. Orașele sale înfloritoare erau mormane de moloz și ruine, Germania înfrântă nu mai avea bărbați valizi, toate țările participante au suferit pierderi considerabile.

Bucuria victoriei împotriva nazismului nu era deosebit de entuziastă. Moscova făcea excepție, multă vreme parada din Piața Roșie se desfășura ostentativ, afișând invincibilitatea armatei sovietice care ocupase treimea răsăriteană a Europei, de unde nu se arăta dispusă să se mai retragă. Europa se simțea strivită de cei doi coloși: Statele Unite ale Americii, care nu cunoscuseră războiul pe teritoriul lor și, de partea cealaltă, Uniunea Sovietică a lui Stalin, puternic înzestrată cu armament donat cu generozitate de SUA. Dacă Stalin ar fi fost ceva mai tânăr și dacă i s-ar fi oferit pretextul pe care-l aștepta, ar fi împins mai departe cucerirea Europei în spiritul ideologiei comunismului internațional, al revoluției proletare incitată de marxism și al urii împotriva capitalismului. Încercările de mai târziu au eșuat. În Războiul civil din Spania, comuniștii au fost înfrânți de dârzenia naționaliștilor spanioli, iar războiul civil din Grecia s-a sfârșit în același mod. Criza rachetelor din Cuba a fost ultima încercare de impunere a forței militare.

De partea cealaltă, îndată după capitularea Germaniei, Winston Churchill îndemna aliații să treacă la o ofensivă antisovietică pentru eliberarea țărilor est europene ocupate. Nu a fost ascultat, occidentul era și el sleit de război. Singura cale de salvare a Europei de prăbușirea și de pericolul unor posibile conflicte viitoare se arăta a fi unificarea europeană, deziderat greu de acceptat în acea vreme, când sângele cursese din belșug în acel conflict fratricid. Trebuia deschisă cale concilierii, ca primă etapă. Prin Congresul de la Haga (9 mai 1948) prezidat de Winston Churchill, ia ființă Mișcarea Europeană, cea care va coordona procesul unificator, iar în plan politic, apare doctrina creștin-democrată, foarte nouă, gândită încă din timpul războiului (Elveția, Denis de Rougemont ș.a.) Partidele creștin-democrate domină peisajul politic european, dețin majoritatea largă în Parlamentul European, singura țară rezervată (eufemism) față de această nouă doctrină fiind România, unde membrii fostului partid comunist, au preluat conducerea țării. Grație creștin-democrației, Europa renaște din ruine, dobândește forță economică și personalitate politică. Procesul de unificare se derulează cu rapiditate, de la Comunitatea Economică Europeană la Comunitatea Europeană iar în prezent la Uniunea Europeană.

Încă de la început, Valery Giscard d’Estaing, din poziția sa de președinte al Mișcării Europene, a subliniat prioritatea construirii și consolidării Conștiinței europene (European awareness) fără de care proiectul măreț a unificării europene ar fi fost pus în dificultate. Valery Giscard d’Estaing a organizat un amplu Congres european dedicat temei conștiinței europene, în Grecia, la care a participat din partea României Corneliu Zeana, președintele fondator al Secțiunii Române a Asociației Europene a Cadrelor Didactice (European Association of Teachers).

Personalitatea juridică a acesteia a fost dobândită la 7 mai 1990. Publicația Cugetarea Europeană în subtitlu La pensée européenne, dedicată Ideii Europene, apare fără nici un sprijin financiar din afara membrilor săi devotați. Noua construcție europeană, fără precedent în istorie, trebuia să se înalțe pe fundamentul unui înalt nivel de moralitate, inclusiv în politică. Președintele AEDE, Pierre Vanbergen a fost un luptător inflexibil în sprijinul acestei idei potrivit căreia aspectul moral este precumpănitor față de progresul economic.

La Bruxelles, în memoria acestui mare vizionar și promotor al unui nou sistem educațional european, a fost organizat un muzeu. Un deziderat al său, introducerea moralei în programa școlară, este încă privit cu rezervă în România. Participant activ la reuniunile de la Bruxelles ale AEDE dar și în alte locuri, Corneliu Zeana a fost ales membru în Comitetul Director pe durata unui mandat. Congresul AEDE ținut în insulele Canare, a vrut să arate că nici o parte a Europei nu trebuie neglijată, evoluția este unitară.

Corneliu Zeana a expus cu acest prilej, dificultățile prin care trece România în procesul europenizării, gradul excesiv al corupției care erodează îndeosebi Universitatea. Publicația Cugetarea Europeană a găzduit articole și luări de poziție semnate de președinți ai Parlamentului European (Pat Cox), de oameni politici de vârf din spectrul vest european, președinți ai României ( Ion Iliescu), ai Academiei Române (Eugen Simion) ș.a.

Din păcate, miniștrii Educației Naționale, au refuzat colaborarea cu Asociația Română a Cadrelor Didactice (AECD) și ofertele repetat adresate din partea revistei mai sus amintite de a expune un punct de vedere, ceea ce reflectă un comportament în afara normelor europene și diplomatice. A deranjat atitudinea fermă a AECD împotriva plagiatului și a fraudei științifice (introducerea în spațiul științific universal a unor date false, fără nici o bază de cercetarea reală). Adăugăm și falsificarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori universitari, cu încălcarea flagrantă a legii Învățământului. AECD își exprimă speranța că odată cu schimbarea Ministrului Educației, relația cu Ministerul Educației să reintre pe un făgaș normal și în cazul României.

În statul român postdecembrist, secțiunile naționale ale Mișcării Europene și Asociației Europene a Cadrelor Didactice nu au beneficiat de nici un sprijin. La nivel european acestea sunt susținute în mod pregnant, poziția lor fiind deosebit de apreciată îndeosebi în Parlamentul European unde sunt reprezentate. Parlamentul European alocă fonduri pentru finanțarea structurilor centrale ale acestor organizații, fără distribuire însă către structurile naționale. Ce dorește prioritar Secțiunea Națională Română a AECD în etapa actuală?

1. Înființarea urgentă a unei Comisii independente care să analizeze frauda științifică. 2. Analiza pe scară largă a tezelor de doctorat asupra cărora plutește suspiciunea de plagiat și anularea acestui titlu obținut prin fraudă cu restituirea sumelor încasate prin care s-a adus o pagubă însemnată bugetului țării. 3. Reanalizarea concursurilor în urma cărora titlul de professor universitar a fost obținut fraudulos, cu încălcarea flagrantă a Legii Învățământului și anularea titlurilor obținute ilegal. 4. Îndepărtarea din Academiile paralele care acordă importante plăți membrilor lor, a tuturor plagiatorilor și celor care au comis fraudă științifică.

Referire îndeosebi la Academia de Medicină și la Academia Oamenilor de Știință unde s-au strecurat unii impostori, lipsiți de valoare în plan științific. Refacerea statutelor acestor Academii bugetivore în sensul stimulării cercetării științifice autentice și valoroase. 5. În cazul medicinei, eliminarea din Comisiile de primariat (aducătoare de însemnate avantaje)a celor care nu au obținut acest titlu conform prevederilor legale (concurs-examen), ci prin procedee în afara legii. Anularea primariatelor obținute fraudulos. Sperăm că în viitor, conducerea AECD România va avea mai multă audiență din partea autorităților statului, în privința realizării scopurilor cultural- științifice ale asociației, pentru promovarea în lume a intereselor legitime ale țării noastre.

Horațiu Măndășescu