Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
ASOCIAȚIA URMAŞILOR PERSECUTAŢILOR
La începutul lunii octombrie 2016, Asociația Urmașilor Persecutaților Regimului Comunist din România (AUPRCR) a dobândit personalitate juridică prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă după epuizarea termenului în interiorul căruia se puteau depune eventuale contestații. În prealabil, a fost obținut acordul Guvernului României și al Ministerului Justiției.
Necesitatea existenței acestei Asociații decurge dintr-o serie de considerente.
După prăbușirea comunismului în țara noastră (decembrie 1989) a fost fondată Asociația Foștilor Deținuți Politici Români (AFDPR) care, prin definiție și statute, își încetează existența, cel puțin în formula actuală, odată cu trecerea în neființă a ultimilor supraviețuitori ai temnițelor comuniste. Pe lângă faptul că AFDPR nu îi cuprinde, din varii motive, pe toți pătimitorii acestor închisori și lagăre de tristă amintire, nu se pot regăsi aici urmașii celor împușcați fără judecată, nu puțini de altfel, ai celor morți în închisorile de exterminare, ai celor morți sub tortură înainte de a fi judecați, precum și urmașii altor categorii asemănătoare, toți aceștia putând fi doar simpatizanți ai AFDPR, titulatură minoră care nu-i satisface.
După ocuparea țării noastre de către armata sovietică, aceasta a impus un regim de teroare fără precedent, circa un milion de oameni find aruncați în lagăre și închisori. Comunismul din România a depășit în ferocitate, pe alocuri, modelul sovietic.
Din Basarabia, răpită samovolnic, au fost deportați în Siberia un million de cetățeni români, execuțiile sumare petrecute pe întreg teritoriul de la Est de Prut au avut proporții halucinante. Comuniștii au blocat orice legătură între Basarabia și țara mamă.
Familiile tuturor acestor victime ale regimului comunist au fost supuse unei intense persecuții: copiii erau exmatriculați din unitățile de învățământ, rudele deținuților politici își găseau cu greu un loc de muncă mult sub nivelul lor de pregătire, nu beneficiau de cartele pe vremea raționalizărilor, pe scurt, erau niște marginalizați social, urmăriți pretutindeni de dosarul de cadre.
Toate cele mai sus amintite au lăsat urme adânci în conștiința românilor, adăugăm și memoria colectivă subconștientă.
După 1989, marile speranțe ale revenirii României la o democrație autentică, în care dreptatea să fie valoarea supremă, au fost destul de curând spulberate, reprimarea în forță a ceea ce denumim de atunci Piața Universității prin securistomineriadele regimului Iliescu fiind un avertisment puternic. Regruparea rapidă a fostei nomenclaturi de partid, care a populat Parlamentul și a jefuit bogățiile acestei țări, a împiedicat înfăptuirea dreptății. S-a ajuns până la neacordarea de daune morale pentru cei deținuți în lagăre și închisori, pentru mulțimea celor uciși cu sau fără judecată, CCR considerând că procesele din perioada comunistă au fost corecte!! Fondul Proprietatea i-a privat tocmai pe aceștia de restituirea bunurilor confiscate. Pensiile foștilor deținuți politici au ajuns de mizerie, în comparație cu… (atâția alții, inclusiv foștii torționari).
Memoria destul de recentă a ororilor regimului comunist impus cu forța în toată zona stăpânită de URSS după ultimul război mondial se cere perpetuată. Nu-i putem lăsa uitării pe martirii și eroii luptei anticomuniste. Nu suntem mulțumiți de starea actuală a manualelor de istorie.
AUPRCR se constituie ca o replică față de niște persecuții și nedreptăți care se conturează în formă perpetuată, devenind astfel o structură care, promovând spiritul de dreptate, cinstea, dragostea de patrie și de valorile cultural tradiționale ale acestui neam, încearcă redresarea României, făcând din aceasta un ideal. Căci nu se poate trăi fără idealuri, iar un popor lipsit de rădăcini bine înfipte în istorie și în pământul țării își pierde identitatea și își sacrifică viitorul.
Adresa de contact a AUPRCR este următoarea: president.auprcr@gmail.com
Conf. univ. dr. CORNELIU ZEANA
Ar fi bine daca D-l profesor Zeana ar defini clar OBIECTIVELE asociatiei .Despre istoricul, eroismul si lupta anticomunista, exista IICCR cu oameni documentati ,de profesie istorici ,destul de multi si foarte bine platiti Cred ca acesta ar terebui sa fie unul din obiective Important este, avand in vedere enorma suferinta a copiiilor urmasi ai fostilor detinuti politici ,lipsiti de minime conditii de trai,de dragostea parintelui ,dati afara din scoli ,marginalizati social si profesional ,fara drepturi de promovare conform competentelor [pasna in 1990 ,cu bunicii omorati in anchete si bunuri confiscate s.a. consider ca este normal drept si corect sa primim despagubiri morale pentru aceste nedreptati ,Sa luptam si sa obtinem aceste drepturi este o atitudine corecta si face parte dtn demnitate .Statul Roman trebuie sa recunoasca suferinta noastra si sa faca un gest de dreptate ,avand obligatia sa-ei trateze corect si DREPT cetatenii .Ar trebui sustinut ca AFDPR .care am inteles ca a propus modificari si completari la Plx 244/2011 asa incat sa fie inclusi si urmasii -copii ca fiind cu drept de succesor pentrui drespagubirile morale cuvenite fostului detinut politic -parinte decedat .Proiectul initial asa a prevazut dar printr-un gest incalificabil (lacomie ,imoralitate ,tradare a parintilor nostri decedati care nu-si pot striga revolta ) A FOST MODIFICAT SI ACUM TREBUIOE LUPTAT PENTRU CORECTARE SI REVENIREA LA PRIMA FORMULARE . Acest obiectiv ar trebui sa fie pe primul loc avand in vedere varsta noastra de peste 70 de ani si starea precara de sanatate .PoaTE SE INCERARCA SA SE IA LEGATURA SI IN TERITORIU SA SE DISCUTE CONCRET ACESTE LUCRURI.ASTEPT ACESTE PRECIZARI
MULTUMESC
Cu Asociația Urmașilor Persecutaților Regimului Comunist din România, lucrurile nu sunt clare. Principalul motiv declarat, care a determinat înfiinţarea noi asociatii, a fost acela ca sute de mii de urmasi ai fostilor detinuti si deportati politic, puteau fi, cel mult simpatizanti si nu membrii ai A.F.D.P.R. Paradoxal,insa, noua asociatie nu si-a propus sa militeze si sa apere interesele propriilor membrii, respecti a urmasilor fostilor detinuti si deportati politic, cum ar fi fost logic si normal, ci are, ca principal scop, sprijinirea activităţilor şi a membrilor A.F.D.P.R., inclusiv prin perpetuarea memoriei eroismului şi sacrificiilor făcute de foştii deţinuţi politici anticomunişti. Desi sunt doua Asociatii distincte, dl. Presedinte prof. dr. Corneliu Zeană considera ca unirea face puterea, iar schimbul de generaţii este, pentru moment, asigurat.
Facand abstractie de indignarea Presedintelui AFDPR, prezentata pe filmuletul Jurnalului Muscel tv, vedem ca cele doua asociatii sunt ca „ca doi brazi într-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină.”, dar, in fapt, ambele se zbat doar pentru apararea intereselor fostilor detinuti si deportati politic, care mai traiesc, nu si pentru doleantele morale si materiale ale urmasilor acestora.
In aceste conditii, ce sens a mai avut infiintarea AUPRCR ?