AURESCU TEODORA

Pictura semnată de către artista plastică Teodora Aurescu este rezultatul sensibilității artistice, a domniei sale. O problemă esențială a limbajului plastic este adaptarea cromatică, compozițională și de desen, la viziunea artistică, natura operei imaginare și reale, al autoarei Teodora Aurescu.

Artista plastică, Teodora Aurescu are o plăcută gramatică a exprimării plastice, într-o viziune estetică proprie. Spiritul artistic a domniei sale este ordonat și meticulos. Nu imită întocmai natura, ci unde, și mai ales când poate reușește, corectând-o, să o înfrumusețeze. Prin reușite mijloace plastice, îndemânare artistică și talent poate transpune miracolul imaginației domniei sale, într-o cromatică a înfățișării realului. Într-o expoziție de pictură, de grup, din sala „Foaier”, a Cercului Militar Național am remarcat lucrări plastice expuse de artista plastică Teodora Aurescu, în care am admirat pe lângă cromatică și o frumoasă intuiție a vizualității. Sentimentul pe care l-am avut în expoziție a fost ca o recunoștință hiperbolizată, iar pe moment am fost convins de forța personalității domniei sale. Arta plastică semnată Teodora Aurescu întruchipează o pasiune artistică deosebită, care împlinește și rotunjește sufletește vizitatorul doritor de artă și frumos. În urma vizitării expoziției m-am simțit un împlinit sufletește, împlinire pe care caut, scriind cele de mai sus, să o împărtășesc și cititorilor revistei noastre, Independența Română – Independența prin Cultură. Lucrările plastice realizate de către doamna Teodora Aurescu îndeplinesc la un înalt nivel, exigențele frumoasei pasiuni cromatice, ale domniei sale.

În expoziție vizitatorul este înconjurat de o autenticitate a emoțiilor, de o cordialitate omenească, izvor de aur prea curat extras din numele Aurescu, gest artistic și nume emblematic. Prezența într-o expoziție reprezintă rodul minții creatoare pe domeniile: cromatic, compozițional și desen; înseamnă să ai curajul, de a arăta unui public iubitor de artă și frumos, pe felurite suporturi, pânză, carton, hârtie… darul artistic cu care ursitoarele bine îndrumate de Dumnezeu, ți-au încununat viața. O vorbă din bătrâni ne spune că: „tot românul e artist, poet, scriitor, pictor… sau sculptor”, dar numele de Teodora, încoronat cu Aurescu, mie unul îmi spune că, spre deosebire de Blaga („Munții noștrii aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă„) orice român este o bucată de aur, în gândire și simțire artistică, iar privirea trebuie a ne fi ațintită, atât către cer, cât și spre credința, atât de mult sfințită: „Nimic fără Dumnezeu!”

Prof. Cojocaru Vergil-Cover-membru UZPR, UAPR București