Bazele turistice pentru tineret

Părinții și bunicii noștri își amintesc cu nostalgie vremurile tinereții lor, când pe lângă entuziasmul vârstei, aveau și multiple posibilități de a-și petrece vacanțele și timpul liber într-un mod plăcut, în tabere școlare, studențești și de tineret, aflate în stațiuni turistice românești, unele special destinate tinerilor.

Astfel de baze turistice pentru tineret, dotate cu toate utilitățile necesare, se găseau în toate județele țării, regimul comunist având grijă – cel puțin propagandistic și declarativ – să asigure condiții corespunzătoare de educare, dezvoltare și manifestare pentru generația de mâine – viitorul de nădejde al patriei. În perioada comunistă, conform legii educației de atunci (legea 28/1978), în subordinea Ministerului Învățământului, funcționau în fiecare județ, comisii de specialitate, care aveau în atribuții organizarea – în colaborare cu inspectoratele școlare, cluburi, Palatul Național al Copiilor (pionierilor) și alte autorități competente – activităților extrașcolare a vacanțelor și a timpului liber al elevilor și copiilor (pionerii și șoimii patriei), angrenarea acestora în manifestări destinate lor, toate cu caracter vădit sau indirect educativ-ideologic.

În fapt, era vorba de organizarea și desfășurarea de tabere școlare, excursii, drumeții, expediții și alte forme de petrecere a vacanțelor și timpului liber. Erau organizate – în principal – tabere de odihnă și tematice, pe discipline de învățământ, cultural-educative, artistice, sportive, în domeniul științei și tehnicii, pentru olimpici etc., dar și sociale pentru copiii fără părinți, proveniți din familii cu venituri modeste sau cu nevoi speciale (cu dizabilități) în baze special destinate acestora, asigurându-se accesul cât mai multor copii la aceste acțiuni.

Studenții din toate universitățile României (de stat, pe atunci nu existau facultăți particulare), majoritatea înregimentați în Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România (UASCR), în vacanțe mergeau – organizat sau individual pe (cont propriu) – în stațiuni montane sau de pe litoral, unde se distrau de minune, aceștia fiind mari iubitori de drumeții, muzică, discotecă și alte forme de divertisment, pe care le găseau din plin în locațiile în care se deplasau, multe dintre acestea, veritabile stațiuni ale tineretului.

Dintre cele mai cunoscute, îndrăgite și mai des frecventate stațiuni ale tineretului din țara noastră în anii comunismului evidențiem: Costinești, cu atracțiile sale extraordinare, unde zilnic aveau loc spectacole de mare succes (muzicale și de teatru), discotecile erau neîncăpătoare, iar distracția nu contenea toată vara, spiritul Costineștilor fiind considerat de către tineri (și nu numai) drept o oază de libertate și bucurie nemaiîntâlnită nicăieri în România acelor vremuri; stațiunea montană pentru tineret Izvorul Mureșului din jud. Harghita, situată la poalele muntelui Hășmașu Mare, la 23 kilometri de Gheorghieni, renumită pentru peisajele sale încântătoare și mai ales pentru pârtia de schi modernă, principala atracție pe timpul iernii; Pârâul Rece – Predeal, jud. Brașov, poziționată la confluența dintre Râșnoava și Pârâul Mic, la circa 8 km de oraș (pe șosea modernizată), stațiune practicabilă atât vara cât și iarna, loc de pornire în excursii și drumeții montane la Sinaia, Bușteni, Brașov, Bran, Moeciu sau la cabanele Trei Brazi, Diham, Poiana Izvoarelor, Cabana Secuilor etc.

De menționat că stațiunile există și în prezent dar și-au mai pierdut din strălucirea de altădată, îndeosebi Costinești, tinerii din zilele noastre migrând treptat către Vama Veche și 2 Mai, noile locuri de libertate și distracție la maxim. În anul 1968 a fost înființat Biroul de Turism pentru Tineret (B.T.T.) cu sediul central în București, unitate economică specializată în gestionarea și promovarea turismului pentru tineret pe întreaga țară (avea și filiale locale și județene), autoritate răspunzătoare de cazarea și buna desfășurare a activității în bazele proprii, posedând în administrare și dispunând de numeroase asemenea spații de cazare și de servire a mesei, de conferințe, de practicarea sporturilor etc. Bazele turistice ale B.T.T. (proprietate exclusiv de stat, în comunism nu se punea problema proprietății private asupra bunurilor publice), de o valoare patrimonială imensă, oferea tinerilor români condiții adecvate petrecerii în mod plăcut și organizat (a se înțelege și controlat), a timpului avut la dispoziție.

De subliniat că în vremea aceea veneau în țara noastră numeroși străini, inclusiv tineri, bucurându-se și ei de bazele turistice și de agrement, uneori mai ușor accesibile lor decât românilor (acesta este însă un alt subiect). După Revoluția din decembrie 1989, B.T.T. s-a transformat în unitate comercială devenind Compania Autonomă de Turism pentru Tineret, patrimoniul acesteia suferind o serie de modificări, pentru ca, din 2001 să-și schimbe denumirea în Societatea Comercială B.T.T. S.A (valabilă și azi), având ca obiect de activitate îndrumarea tinerilor spre cele mai avantajoase oferte de petrecere a vacanțelor (în raport cu posibilitățile materiale ale fiecăruia).

În perioada postdecembristă, guvernele României, de toate culorile politice, au acordat o atenție scăzută domeniului tineret, alocând sume mult prea mici pentru finanțarea centrelor de agrement și bazelor turistice ale tineretului, fapt ce avea să ducă inevitabil la degradarea fizică și morală a numeroase locuri de cazare și divertisment destinate copiilor și tinerilor.

Subfinanțarea investițiilor și cheltuielilor necesare pentru întreținerea, mentenanța și dezvoltarea centrelor de agrement și bazelor turistice pentru tineret, la fel ca și în cazul taberelor școlare (trecute când la Ministerul Educației și Învățământului, când la Ministerul Tineretului și Sportului), a determinat scăderea drastică a turismului în rândul acestor categorii de vârstă, lăsând problema în cea mai mare parte pe seama agențiilor de turism și celorlalți operatori privați – la prețurile practicate de acestea (mai piperate), mai greu accesibile tuturor doritorilor.

Statisticile oficiale arată că până în prezent au dispărut nenumărate tabere școlare și de tineret, centre de agrement și baze turistice pentru tineri (și nu numai), multe din ele devenind după 1990 – din varii cauze și împrejurări – nefuncționale (impracticabile). Potrivit datelor existențe pe site-ul guvernului, în prezent în România, din totalul celor 156 de centre de agrement și baze turistice pentru tineret aparținând patrimoniului public mai sunt funcționale doar 62, restul de 94 fiind nefuncționale (în stare avansată de degradare)!

Dintre cele care, potrivit anexei la H.G. nr. 872/2020 privind aprobarea strategiei de dezvoltare a infrastructurii turistice pentru perioada 2020-2025, sunt funcționale exemplificăm: Bazele Turistice pentru Tineret de la Pitești, Galați, Deva, Târgu Mureș, Focșani, Râmnicu Vâlcea, Podul Înalt – Vaslui și Centrele de Agrement de la Aneșeni, jud. Alba; Sângeorz Băi, jud. BistrițaNăsăud; Predeal, jud. Brașov; Lacul Sărat, jud. Brăila; 2 Mai, jud. Constanța; Amara, jud. Ialomița; Sovata, jud. Mureș; Cheia, jud. Prahova; Păltiniș, jud. Sibiu; Căciulata, jud. Vâlcea; Briza Mării din Sulina, jud. Tulcea. Conform aceluiași document oficial (anexa la H.G. 872/2020) sunt nefuncționale (distruse și degradate parțial sau în totalitate) Centrele de Agrement de la Abrud, jud. Alba; Valea Ursului, jud. Bacău; Roșia, jud. Bihor; Valea Mare, jud. Bistrița-Năsăud; Luceafărul, jud. Botoșani; Blasova, jud. Brăila; Timișul de Jos și Sâmbăta de Sus, jud. Brașov; Luminița din Eforie Nord și Casa de Piatră din Eforie Sud, jud. Constanța; Danubiu din Calafat, jud. Dolj; Băile Homorod, jud. Harghita; Valea Seacă, jud. Iași; Orșova și Cazane, jud. Mehedinți; Bicaz, jud. Neamț; Rusca, jud. Suceava; Lotru, jud. Vâlcea și altele, care în trecut constituiau zone de maxim interes pentru tineri, cu care se mândreau autoritățile române.

Și în arealul București – Ilfov au existat cinci asemenea centre de agrement pentru tineri, la Mogoșoaia, Cernica, Pustnicu I și II din comuna Brănești și Complexul Stejarul din comuna Cornetu, sat Pruni, jud. Ilfov, toate în prezent nefuncționale, rămase doar în amintirea celor care le-au frecventat și s-au bucurat de frumusețea și utilitatea lor. De ce s-a ajuns la această situație cu totul regretabilă, cu atât de multe centre de agrement și baze turistice pentru tineri nefuncționale?

Cauzele sunt multiple și nu ne propunem să le analizăm în acest articol, dar trebuie subliniat că în afară de subfinanțarea cronică a investițiilor în domeniu și dezinteresul autorităților postcomuniste față de problemele și doleanțele tinerilor, au existat și alte motive obiective și subiective, ce țin de corupție, de uzura firească a mijloacelor fixe și de legislația confuză și încâlcită, multe dintre imobile având o situație juridică incertă, neintabulate sau aflate în interminabile litigii imobiliar

e prin instanțele de judecată.

Studiind documentele oficiale publicate pe siteurile guvernamentale și în mod special strategia pentru perioada 2020-2025, se remarcă cel puțin la nivel declarativ un interes și o preocupare în plus din partea autorităților publice pentru conservarea, reabilitarea și modernizarea entităților funcționale (aducerea lor la înalte standarde de calitate) și redarea în circuitul turistic pentru tineret a cât mai multor obiective de acest fel (actualmente nefuncționale), recunoscânduse apetitul și potențialul major al acestei categorii sociale spre a le utiliza, totodată să aducă și venituri la bugetul statului.

Este de precizat că, în prezent, potrivit site-ului S.C. B.T.T. S.A., această societate are în administrare o serie de obiective turistice de mare valoare și importanță, atât pe litoral cât și în stațiunile montane, dintre care exemplificăm: hotelul Forum din Costinești (cândva perla stațiunii pentru tineret), hotelurile Rina – Tirol din Poiana Brașov, Rozmarin din Predeal, Rina – Cerbul din Sinaia, Onix din Rânca jud. Gorj ș.a.; taberele Meduza din Costinești și Duca 2 din Sinaia, Vilele Păun, Florin și Del Mar din Costinești, Select din Predeal, Teleconstrucția din Slănic Moldova etc., care reprezintă atracții pentru tineri (și nu numai).

Având în vedere toate cele menționate și prezentate în acest material, bazându-ne și pe prevederile strategiei de dezvoltare a turismului pentru tineret (stipulate în H.G. 872/2020), dar și experiența pozitivă din anii anteriori, nutrim speranța într-o evoluție favorabilă a acestui segment cu implicații majore de ordin economic și social. Nădăjduim că nou înființatul Minister al Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, care în 2021 a preluat toate atribuțiile pe linie de tineret, ale Ministerului Tineretului și Sportului, inclusiv pe cele în materie de turism și patrimoniul aferent, va lua măsurile necesare pentru asigurarea accesului neîngrădit (în special de bani) al tuturor românilor la facilitățile cuvenite și de ridicare a standardelor de calitate la nivelul turismului modern și civilizat din celelalte țări membre ale Uniunii Europene.

Ghid montan – Claudiu Sfetcu