CABANE ȘI REFUGII MONTANE (II)

Aflate la altitudini mai mari și în zone mai dificile, refugiile montane au oferit adăpost celor care se îndreptau către creste sau alpiniștilor în încercarea lor de a parcurge pereții verticali ai munților. De la adăposturile improvizate din butuci, la cele din tablă ce aproape era smulsă de rafalele vânturilor, refugiile au ajuns să fie construite din fibră de sticlă sub diferite forme arhitecturale. O parte dintre acestea merită vizitate doar pentru măreția zonelor unde se afla amplasate. Unul dintre cele mai noi refugii cu o formă ce te duce cu gândul la construcții spațiale, aflat sub peretele Lespeziului, lângă lacul glaciar, este amplasat Refugiul Călțun.

Acesta oferă adăpost montaniarzilor în drumul lor spre Vf. Negoiu sau a celor ce vor să străbată creasta Masivului Făgăraș. Refugiul Călțun se află la altitudinea de 2160 m, are 19 locuri și la interior este construit din lemn. Exteriorul este îmbrăcat în tabla de aluminiu vopsită în culoarea ce ne duce c u gândul la lichenii de pe lespezile din jur. Pentru construcția acestuia au fost implicați arhitecți ce au proiectat structura, voluntari și piloți ai forțelor aeronautice ce au facilitat transportul materialelor în creastă.

Un adăpost mai aparte ce rezistă în timp datorită voluntarilor și a iubitorilor de munte este Refugiul Bârlogul Ursului din Piatra Craiului, poziționat într-o zona inaccesibila drumeților, pe cărări mai puțin cunoscute, pe la aproximativ 1700m altitudine. Povestea refugiului este legată de brașoveanul Neculai Pancu (poreclit Sochima după un alpinist francez) care l-a clădit împreună cu un amic pe la începutul anilor ’80. Fiind un anticomunist convins, în încercarea de a fugi din țară este prins și condamnat la 1 an și jumătate închisoare cu executare. La eliberare își pierde locul de muncă și locuința, astfel singura soluție este de a se retrage în refugiul construit unde a locuit timp de 6 luni. Un alt refugiu cu o istorie îndelungată este Refugiul Coștila – un punct de referință pentru pasionații de
cățărare și alpinism. Pentru a nu mai parcurge, înainte de escaladarea pereților, drumul dinspre oraș, alpiniștii au simțit nevoie de un adăpost. La mai puțin de 2 ore de mers de Bușteni, pe o cărare nemarcată, sub pereții verticali ai Coștilei, membrii CAR (Clubul Alpin Român) au pus bazele acestui refugiu. În 1938 Casa Regală pune la dispoziția membrilor CAR pământul din zonă iar membrii clubului se organizează pentru ridicarea adăpostului. Astfel în toamna aceluiași an, găzduiește prima școală de alpinism din România.

Refugiul a fost întreținut de către CAR până în 1948 când regimul comunist a confiscat propietatea și terenul aferent. Pe perioada comunistă, refugiul a fost întreținut prin contribuția alpiniștilor, iar după anii ’90 după mai multe lupte birocratice, membrii CAR au redobândit refugiul. În 2018, voluntarii și membrii CAR au refăcut interiorul și exteriorul refugiului, au montat un panou solar și au oferit o nouă casă pentru pasionații de alpinism. Trăinicia refugiilor ține doar de modul cum sunt întreținute de fiecare din cei cărora le trec pragul, de implicarea iubitorilor de munte de a menține și a reface și de a construi noi adăposturi. Având în vedere că refugiile se folosesc în cazuri de urgență, pentru a te adăposti din cauza vremii neprielnice , ca punct de retragere din traseele dificile sau punct intermediar în traseele lungi, numărul acestora este destul de mic pentru pasionații de munte. Încă din vremuri de demult, poporul roman și-a găsit în munte un adăpost în fața popoarelor cotropitoare, un aliat pe timpul războaielor mondiale, un refugiu al activiștilor anticomuniști până în zilele noastre când a devenit un mod de relaxare și explorare. Turismul și iubitorul de munte se schimbă și se observă prin modul cum s-a transformat în ultimii ani. Ține doar de fiecare dintre noi să descoperim povestea locurilor ce ne-ncojoară și să le ocrotim așa cum se cuvine.

Ghid montan CLAUDIU SFETC