CARMEN MARTÍNEZ – „ESE INMENSE AMOR”

CARMEN MARTÍNEZ
„ESE INMENSE AMOR… QUE DUELE TANTO”

Am scris această carte întărită de convingerea că în durere se naşte un nou timp. Şi că orice existenţă cunoaşte ziua sa de traumatism primar care împarte viaţa noastră în înainte şi după, a cărui amintire – inclusiv secret – este în stare să ne paralizeze cu o panică iraţională.
Pentru a depăşi această teroare am făcut o călătorie în căutarea ei, înfruntând-o; mi s-a arătat în fiecare colţ al abisului care se deschidea în faţa mea.
Doar aşa cred că am putut-o controla şi, în unele momente, am fost mai puternică decât ea.
O dată mai mult constat că timpul este cel mai bun dintre arhitecţi. Fără grabă, nici precipitări, vin plasându-se în locul potrivit sentimente ireale care, fără el ca martor şi judecător, se suprapun fără frână.
Timpul şi fidelul său aliat, răbdarea, ajută la a construi ceva, a filtra emoţii, a distila culori şi a demasca acţiuni.