CARTEA AMINTIRILOR, LOC DE ÎNTÂLNIRE A EXCELENŢELOR (V)

CARTEA AMINTIRILOR,
LOC DE ÎNTÂLNIRE A EXCELENŢELOR (V)

În numărul din ianuarie 2018 al revistei „Independenţa română – Independenţa prin cultură” redăm câteva pasaje despre următorii artişit plastici:

Gabriel Alexandrescu. Creează într-o muncă artistică supusă unei arte de idei, undei gândiri „după gândire”, o formă de înţelepciune conferită de puterea inteligibilităţii, ce îi conduce întreaga sa viaţă şi activitate artisticăplastică.
Lucrările sale impresionează prin originalitatea prin care reuşeşte să valorifice tradiţia picturii din vechile patriarhale biserici săteşti. Mă refer la tabloul „Îngerul”, întâlnit în mai multe expoziţii, înger care a reuşit să impresioneze atât pe curatorii expoziţiilor, cât şi numerosul public degustător de artă.
Este dominat de o forţă artistică copleşitoare – începând cu grandoarea unei viziuni şi terminând cu farmecul unei imagini perfect echilibrate coloristic. Unele lucrări plastice sunt adevărate halucinaţii într-o zonă a normalului: umbrele imaginilor sunt veritabile lumini negre, care te pătrund. Picturile sale ies în evidenţă prin delicateţea, intimismul, simplitatea şi sentimentalismul său artistic.

Ana Ruxandra Pascu. Creatorul a trimis-o pe pământ, înger cu chip de om, la „Ambasada Cerului” pentru pământeni cu scopul de a arată tuturor, nu numai familiei Pascu, puterea infinită a credinţei. Ca elevă cu mari speranţe şi năzuinţe frumoase în arta baletului, picturii şi muzicii, realizările sale artistice sunt minunate transferuri ale călătorilor prin tânăra viaţă şi amintirile ei, drept răspuns la întrebările şi descoperirile personale. Are norocul de a se pregăti şi lucra într-o meserie pe care o iubeşte un singur iubitor: cel care practică profesia iubită dominată de o impetuozitate pasională, redă prin pictură, într-o cromatică de invidiat, accente puternice din natură şi viaţă, cu multă fineţe psihologică. Desenul curgător, minuţios valorificat, face ca lucrările realizate şi expuse să aibă o superioară eleganţă artistică.
Tablourile sale sunt capabile să zâmbească precum artista Ana Ruxandra Pascu, cu un zâmbet care aduce fericire în familie, prieteni, rude, cunoştinţe. În decursul timpului, numele său va fi săpat în grinda de aur a istoriografiei artelor plastice naţionale contemporane. Prin educaţia în familie, şcoală şi societate, inteligenţa, talentul şi munca artistică în al cărui jug s-a înhămat o vor ajuta să ocupe un loc cât mai sus pe scara valorilor, adorată, admirată şi iubită de publicul degustător de artă, pe timp ce trece tot mai numeros, cultivat şi inteligent.

Caty – Ecaterina Cojocaru. Colegi de facultate, an şi grupă, Caty – Ecaterina Cojocaru – avea darul de a se impune prin talentul său artistic, îndemânare pentru desen şi culoare, precum şi cu înfăţişarea ei demnă, blândă, prietenoasă. Printre picturile sale este bine să te laşi purtat de valul artistic şi vei avea o senzaţie de bine şi frumos, care va călători prin tot corpul, de la cap, la nas, gât, abdomen, membre, ochi, parcă înălţându-te într-un îmbietor văzduh îmbibat cu spiritualitate necunoscută, dar binefăcătoare. Creaţia sa artistică merge de la o elasticitate a figurativului şi pictatului, până la valenţele fertile ale peisagisticii. Este felul său de a privi lumea, întâmplările, amintirile personale.
Este o neobosită căutătoare de adevăruri artistice, pe care, cu o delicată candoare şi calm, prin căutarea esenţială a sensibilităţii sale, le transformă în simfonii cromatice, printr-o neasemuită culoare, pe pânză, carton sau hârtie. Prin talentul său artistic, desen şi culoare, Caty Cojocaru este o miraculoasă cu multă sensibilitate şi trăire intensă a realităţii.
Absoarbe cu nesăţioasă lăcomie frumuseţi din realitate şi le fixează cu detaşare fără ezitări, cu mijloace cromatice. Este iubită şi apreciată nu numai de colegi şi iubitori de artă ci şi de îmbucurătoarea zână a artei, ursitoarelel bune şi Dumnezeu.

Sculptor Constantin Rădulescu. Mă bucur că această expoziţie din sala Foaier din incinta Cercului Militar Naţional cuprinde un maestru al sculpturii contemporane, Constantin Rădulescu, cunoscut mai mult peste graniţă, prin lucrările sale artistice, doar dintr-o bucată de lemn. Adevăraţii scluptori în lemn simt esenţa şi tăria lemnului, simt lemnul. Încă de la prima vedere dragostea şi înţelepciunea artistului pentru lemn dă „naştere” subiectelor plastice care vor prinde viaţă. În măsura în care lemnul ales poate să stingă în artistul Constantin Rădulescu nevoia de absolut, lemnul se va „topi” sub dalta, priceperea, îndemânarea şi chemarea divină a scluptorului care, cu îndrăzneală, ştie să contemple din afară frumuseţea „ascunsă” în trufia lemnului.
Visul artistului, sculptor Constantin Rădulescu şi frământările sale sufleteşti dau glas artistic lemnului în aşa fel încât parte din viaţa şi energia sa consumate muncind la lemn, prin frumuseţea obţinută se întorc, prin forma lemnului, înapoi la artist cu puteri înzecite şi mândrie profesională. Prin capricii ale fanteziei şi inteligenţei artistului sculptor Constantin Rădulescu şi dragostea sa fierbinte, descoperă în lemnul sculptat o fereastră deschisă către idealul suprem de frumuseţe căruia îi dăruieşte momentele cele mai fericite ale vieţii sale creatoare.

Mihai-Horaţiu Dumitrescu. Încă student la arte plastice, deja impresionează în pictura sa printr-o creativă îmbinare dintre figurativ şi nonfigurativ. O fire liniştită, tăcută, de o „cuminţenie” inexplicabilă pentru vârsta lui, însă când pictează, ideile sale fluide curg în arta plastică cu menirea de a-şi păstra interesul în favoarea unei lucrări artistice realizată într-un „limbaj dumnezeiesc”. Originalitatea, echilibrul şi armonia culorilor sunt atent construite şi coordonate de maturitatea minţii sale creatoare. Compoziţiile sunt bine echilibrate, înnobilate de cromatica foarte specială, caldă, ce o face să stabilească un dialog direct cu iubitorii artei sale plastice. În tabăra de creaţie „Munţii Măcinului” am fost coleg de cameră cu tânărul artist plastic. Lucrările sale „Cascadă”, „Bujori”, „Natură statică” realizate în minunata zonă a taberei despre care am afirmat că „fiecare descoperire a frumuseţii Munţilor Măcin, pentru mine, este o nouă naştere” au impresionat în mod plăcut, lucrările acestea vorbind mult mai mult, depăşind limitarea verbală a pictorului.
După un timp îndelungat m-am reîntâlnit cu tânărul artist plastic într-o expoziţie de grup sub titulatura de „Portret”. Tabloul expus, un cap de bătrân, a evidenţiat sala şi, alături de alţi pictori, portretele expuse au etalat figura umană cu activităţile sale, gândire, preocupări, reuşind ca feţele portretelor să reprezinte o secţiune şi prin suflete. Portretul expus de Mihai-Horaţiu Dumitrescu a scos în evidenţă faptul că bătrâneţea nu există ca atare, ea fiind o acumulare de mai multe tinereţi într-un singur trup, înfăţişată printr-o aparenţă mai aspră, este blândeţe, înţelepciune, iubire, iar ochii emană lumină şi nu flăcări, ca ai celor tineri.

Florentina Bazgan. Limbajul plastic al artistei angajează efectiv privitorul pe care îl solicită şi îl provoacă într-o lăcomie de vis şi realitate; foloseşte o paletă într-un colorit sobru, dar vibrant, care produce emoţii sincere şi profunde.
Florentina Bazgan aparţine tagmei artiştilor plastici care trăiesc o vreme pentru misterul pe care îl creează şi îl imortalizează cu pensulă şi culori alambicate armonios, ingenios şi inteligent pe pânză, carton sau hârtie.
Fiecare lucrare plastică a artistei Florentina Bazgan este o lume aparte, un univers vrăjit şi misterios, iar artista, un artist plastic autentic, o dorinţă, o chemare, o confirmare, un vis.
Talentata artistă plastică este într-o continuă călătorie, la braţ cu inima, într-un desiş al culorilor, simfonie cromatică alambicată, destinaţia sa fiind iubirea pentru arta plastică, pentru un frumos creat întru bucuria şi admiraţia unui public degustător de artă, pe timp ce trece tot mai numeros şi preţios. Arta plastică „descoperită” şi „aplicată” de Florentina Bazgan este ecoul dorinţelor artistei, capabil să destrame ceaţa din ochii iubitorilor de artă, pentru ca totul să devină o privelişte colorată, minunat armonizată pentru care merită aplaudată, iubită, respectată şi apreciată.

Pictor VERGIL COJOCARU–COVER
Expune fragmente, cuvinte potrivite, expresii frumoase şi afirmaţii laudative
despre artiştii plastici ce vor apărea în „Cartea amintirilor – loc de întâlnire a excelenţelor”,
lucrare ce se află în culegere la tipografie.