CARTEA AMINTIRILOR,
LOC DE ÎNTÂLNIRE A EXCELENŢELOR (VI)
În numărul din februarie 2018 al revistei „Independenţa română – Independenţa prin cultură” redăm câteva pasaje despre următorii artişit plastici:
Miruna Cojanu. Face parte din tagma artiştilor plastici pasionaţi, care lăcrimează bucuria şi mulţumirea când reuşesc să realizeze tablouri care să-i mulţumească şi să le liniştească eforturile creaţiei. Într-o expoziţie a artistei plastice Miruna Cojanu, printre multele tablouri cu mare valoare artistică şi, poate, şi ca preţ, am remarcat un tablou, un portret de femeie, lucrat cu multă îndemânare, talent şi suflet. Privit dintr-un anumit unghi, se observă o lacrimă în caruncul lacrimal al ochilor. Minunat tablou, care a rămas pentru totdeauna în sufletul meu de om, de iubitor al artelor plastice. M-a făcut fericit. Adeseori fericirea se poate ascunde în spatele lacrimilor.
Artista plastică Miruna Cojanu formează prin înălţarea sufletului său o adevărată legătură tablou-artă, care împreună au darul de a umple inima omului cea adevărată cu căldură şi soare.
Cu toţii suntem fiii timpului în care trăim. Artista plastică Miruna Cojanu este contemporană cu viitorul şi va rămâne în timpul său pe o îndelungată durată. Aşa să-i ajute Dumnezeu.
Simona Matilda Teodorescu – arhitect bijutier. Cu educaţie şi studii în arhitectură, Simona Matilda Teodorescu, arhitect şi inventiv bijutier, prezintă 4 lucrări plastice în Hotel Bucharest Crown Plaza, lucrări meritorii ale căror titluri le înşir: Flori de câmp, Echilibru, Fantezie, Vas cu flori. Toate tablourile expuse au calităţi artistice, viaţă proprie şi pot sta fără jenă pe pereţii colecţionarilor, case particulare, instituţii şi chiar muzee cu artă contemporană.
În calitatea sa de bijutier, aurul mâinii sale creatoare de frumos are mare sensibilitate şi afinitate pentru arta plastică, podoabe, artă decorativă. Preocupată până la absurd ca eterna zămislire de frumuseţi în viaţă, este singura provocare importantă, selectivă şi provocatoare pentru gândire şi inteligenţă, artista plastică-arhitect Simona Matilda Teodorescu poate fi socotită o emblemă etalon în viaţă pentru arta plastică contemporană, un complex nume hărăzit pentru comodele activităţi plastice de durată şi prestigiu.
Fie ca zâna artei să o ocrotească perioadă îndelungată de timp, să-i dăruiască sănătate, că inteligenţa artistică este dar de la Dumnezeu, iar frumoasa educaţie prin studii superioare o datorează sudoarei mintii sale şi unui neastâmpăr iscoditor al necunoaşterii, pentru a face cunoscut semenilor lucruri greu de înţeles dacă nu pot fi văzute.
Gheorghe Munteanu – sculptor. Din Tulcea, Gheorghe Munteanu este un „norocos” care a avut curajul să-şi pună grumazul artistic pe „tocătorul artei” al Palatului Brătianu, ultim bastion de luptă împotriva genocidului cultural. Sculpturile expuse sunt profunde semnificaţii umane, prin care sculptorul se reflectă şi se raportează ca o decorporalizare la lumea artistică din care face parte. Ca personaj, sculptorul este de un pătimaş şi senzual realism, supus unui studiu al formei, un gest în acţiune, plăcută înfăţişare, formă umană sinceră, care reuşeşte ca spaţiul rătăcitor, într-o „beție” a creaţiei, să devină prin planurile şi volumele sculpturilor sale prezentate ecouri ale armoniei proporţiilor.
Sculpturile expuse în Palatul Brătianu, adevărate semne simbolice în care descoperim un spirit artistic în aleasă formă, uneşte şi leagă cu torentul vieţii iubirea inimii sale cea adevărată. Grija sculptorului Gheorghe Munteanu de a exprima spiritul artistic care-l copleşeşte, în arzătoare senzaţii ca un fluid nervos, gândire şi vibraţie artistică, zvâcnesc prin artist în sculpturi şi prin sculpturi în sufletul şi raţiunea publicului vizitator.
Grija artistică dominantă a lui Gheorghe Munteanu este ca fiorul spiritual al formei printr-o viaţă misterioasă să pătrundă în noi, vizitatorii, neîncetat. Prin forţa sa senzorială şi spirituală superioară sculptorul înnobilează toate creaţiile sale artistice. Ca înfăţişare, sculptorul seamănă cu Taras Bulba, dar care nu lasă scrisoare către sultan, ci opere artistice ce pot fi contemporane cu viitorul.
Diana Dea. Absolventă a două facultăţi, Filologie şi Arte Plastice, aduce în expoziţie două tablouri, fiecare având reproduse cu mult talent, artă şi îndemânare artistică de invidiat câte doi pantofi de balet ai unei balerine care face repetiţie şi în pauză, în poziţie de activitate artistică şi în afara picioarelor balerinei.
Multă migală şi talent. Ca realizare picturală o alătur pe artista plastică Diana Dea celui mai apreciat în detalii, pictorul cunoscut Constantin Stahi. Când m-am aflat împreună cu Diana în faţa tablourilor sale, de mulţumire şi încântare, feţele noastre au căpătat o expresie frumoasă datorită intensităţii sentimentului de reuşită şi frumos, care m-au contopit cu imaginile pantofilor folosiţi în greaua artă a baletului.
Când priveşti cele două tablouri – imagini cu pantofi de balet, un râu de gânduri izvoreşte din suflet lărgindu-se datorită întâlnirii pe o pânză, într-o prietenie şi apreciere reciprocă, două arte, pictura şi baletul, o mare bucurie ce se rupe din sufletele de artişti pictori sau dansatori să se verse în suflete şi aprecieri de admiratori.
Ana Iulia Gioabă. Posedă o delicată şi sensibilă atitudine artistică prin cele două lucrări grafice expuse în Crown Plaza Hotel Bucharest. O femeie frumoasă constituie o adevărată bijuterie la casa omului; dacă este şi gospodină, educată, inteligentă, iubitoare, credincioasă şi sinceră devine o nestemată.
Aceste epitete emană portretele realizate de frumoasa, vesela şi talentata Ana Iulia Gioabă, artista. Portretele expuse în expoziţie par a fi oameni vii, coloraţi, gânditori. Gata să vorbească. „Prinţesa” cu „Sirena” sunt create de artista Iulia Gioabă fără voia dânsei, surprinzând personalitatea sa, două „bibelouri” fine şi drăgălaşe, adevărat medicament de pus la rană. Tablourile, imagini colorate şi desenate cu multă simetrie – două femei frumoase – în care se simte şi se observă pulsul unei artiste plastice, iluminată de eternitatea şi frumuseţea unei lumi care priveşte înăuntru şi se contemplă.
Dacă priveşti îndelungat lucrările artistei Ana Iulia Gioabă descifrezi lumea interioară a autorului creator, sub formă de stări emoţionale, visuri, gânduri exteriorizate amplu şi pe înţelesul fiecărui admirator şi degustător de artă, cultivat, educat şi inteligent.
Dorina Habian. Cele două tablouri, „La femme” şi „L’homo”, două modalităţi plastice de tratare a subiectelor alese, mister al universurilor paralele, femeiebărbat, două visuri imposibile care devin realitate prin talent, trăire de o clipă, prin creativitatea artistului plastic doamna Dorina Habian devin o nemurire şi o avere sufletească a unui destin – bărbat-femeie – tot un viitor necunoscut rămân.
Cele două lucrări sunt generate de viaţa şi de experienţa spirituală a artistei plastice Dorina Habian, remarcabile prin autenticitatea şi abilitatea tehnică a amestecului de culori. Artista s-a lăsat condusă de propria sa fantezie şi sensibilitate care îi asigură un loc definitiv în arta plastică autohtonă contemporană.
Cele două portrete, „La femme” şi „L’homo” reprezintă tendinţe şi aspiraţii fixate şi promovate care îndreaptă fenomenul de artă pigmentându-l cu stări sufleteşti felurite şi suprinzător îmbogăţite cu tonuri coloristice adecvate femeilor (subiectelor) care intră în preocupările artistice ale Dorinei Habian.
Realitatea umană este ceea ce o impresionează mai întâi şi în modul cel mai direct pe artistă care reuşeşte, prin tablourile sale, să reţină atenţia şi simpatia degustătorilor de artă şi frumos precum şi a criticilor de specialitate. Când te opreşti în faţa tabloului „La femme” desenul, culoarea şi atitudinea te fac să te simţi mai puţin singur. Sufletele tablourilor bărbat-femeie au un grai atât de asemănător unul cu altul, încât cuvintele ar tulbura noaptea cu ochii închişi pentru a îngădui imaginaţiei privitorului clipele în care artista plastică s-a lăsat în voia unui binefăcător simţământ. Astfel de minunate înălţimi spirituale, tabloul „La femme” rămâne o lucrare etalon Dorina Habian, care dezmiardă urechea în şoapte fie că-i zi, fie că-i noapte.
Pictor VERGIL COJOCARU – COVER
Expune fragmente, cuvinte potrivite, expresii frumoase şi afirmaţii laudative despre
artiştii plastici ce vor apărea în „Cartea amintirilor – loc de întâlnire a excelenţelor”,
lucrare ce se află în culegere la tipografie.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro