CARTEA AMINTIRILOR, LOC DE ÎNTÂLNIRE A EXCELENŢELOR (XXX)

În numărul din ianuarie 2020 al revistei „Independența Română-Independența prin cultură„ redăm câteva pasaje despre următorii artiști plastici:

Oltean Claudiu Alin – Nu întotdeauna când intru în expoziții de artă plastică am și norocul de a trăi o minunată stare sufletească, din care să r ămână urme îndelungate, plăcute și de neșters. Răsfoind o carte am găsit o însemnare referitoare la „Noroc”, care aparține lui Publilius Syrus : „Norocul este de sticlă, când începe să strălucească, se sparge.”

Această remarcă se potrivește de minune cu exponatele” Gravură în sticlă”, aparținând unui artist plastic, din Mediaș, domnul Oltean Claudiu Alin. Primele impresii le-am publicat într-o revistă de mare circulație, dar cum ceea ce realizează pe sticlă domnul Oltean este de importanță, de a rămâne în istoriografia artelor plastice, socot că este pe meritul domniei sale, de a apărea și-n revista „Independența RomânăIndependența prin Cultură”, o revistă cu conținut istoric și artistic, fondată de către Fundația Literar- Istorică „Stoika”. Fiindcă am primit multe felicitări, din partea unor personalități, având depline cunoștințe artistice, m-am gândit să pomenesc unele înscrisuri și-n revista „Independența Română”, subliniez o revistă citită și apreciată de un public de cititori erudiți, din ce în ce mai numeros.

”Un artist plastic din Mediaș – Claudiu Oltean Alin – a prezentat într-o expoziție de grup, obiecte din sticlă, platouri într-o gravură originală, din care parcă ieșeau duhuri larg deschise asupra universului, uriașa cupolă de cristal, în care privind se răsfrâng imagini de vis, căpătând clarități nebănuite, adâncimi ale vieții, ale frumosului util, creat de mâna și inteligența unui om, al unui om hărăzit de Dumnezeu, ca din sticlă să obțină opere de artă ce vor apuca nemurirea, rezistând oricărei încercări de a fi făcute cioburi, de către invidioși, sau negura uitării… Privite din diverse unghiuri, obiectele de artă ale artistului plastic din Mediaș, domnul Claudiu Alin Oltean, în sticlă și gravate cu măiestrie de invidiat, răsfrâng asupra privitorului iubitor de artă și de frumos, construcții spirituale ireale ce pot fi înscrise în logica expresivă a limbajului plastic, ca o izbândă a unei minți creatoare care trăsnește din puțul gândirii, izvor preacurat de aur pur. Platourile din sticlă, gravate cu mare inspirație și îndemânare artistică devin inspirație poetică, iar lumina soarelui parcă inundă poteci astrale care reflectă făclii, răspândind în văzduh splendori splendori din negura nopții până în zori de zi, de parcă cerul și pământul, într-o veșnicie s-ar putea topiși poate n-ai să crezi, iubite admirator că, prin lumina reflectată de platouri, simți că îl auzi și simți că-l vezi, așa cum am „trăit” și eu, nimic fără Dumnezeu!”

În sera zilei de 17 decembrie 2019, în sala Elisabeta, a Centrului „Imperial Ballrooms” s-au decernat premiile celor mai importante personalități, cu ocazia evenimentului intitulat: „Gala Celebrităților”. Îți mulțumesc domnule Claudiu Alin Oltean că, datorită dumneavoastră am fost menționat și eu. Iar acum, această bucurie o împărtășesc dumneavoastră cititorilor mei, dar și tuturor artiștilor plastici, despre care, ca un cronicar plastic ce mă cred, nu am contenit a scrie, am scris… și voi scrie. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Emil Pieloiu – Într-o expoziție de grup, am trăit de două ori satisfacția bucuriei: în primul rând că printre expozanți am „descoperit” un „picasso”- artist plastic de România și în al doilea rând, dar nu și ultimul, faptul că artistul plastic „descoperit” nu era altcineva decât: Emil Pieloiu. Stabilit în Râmnicu Vâlcea, „Emilică”, prieten din copilărie, vecinul meu, din fostul cartier Uranus, din Bucureștiul de altădat! Bucuria reîntâlnirii a trezit în amândoi trecute amintiri pe care le-am transformat, pe moment, în plăcute și calde trăiri.

O plăcere ca la o vârstă foarte avansată, unii cu simpatie numind-o „vârsta când dai în mintea copiilor” să întâlnești persoane pe care nu le-ai mai văzut de peste jumătate de secol. Pentru cei mai tineri, cu o cultură precară, care despre Eminescu știu că este doar o stradă, undeva pe la Piața Romană, iar Napoleon o simplă marcă de coniac, le spun că și acum, jumătate de secol înseamnă tot 50 de ani.

Pentru prietenul meu, din copilărie, „Emilică”, azi pensionar și Picasso de România voi continua să scriu la întâmplare din viața acestui Picasso. Într-o bună zi, la Picasso vine un coleg și îl găsește pe artist foarte agitat, Făcuse portretul unei persoane și acea persoană îl anunțase că vine să-i mai pozeze pentru a i se aduce unele modificări nasului.

La întrebarea de ce este neliniștit, că la talentul său, a modifica un nas este „floare la ureche”, maestrul Picasso răspunde că: „asta e cea mai grea problemă, și că în portretul pictat, nu găsește nasul, că nu știe unde i l-a desenat. Epictet ca pentru Emil Pieloiu, pictor și desenator, ar fi spus că :”nici linia dreaptă nu are nevoie de îndreptare, nici justiția de justificare.”

Aluzia la Picasso și Epictet leam scris, după o profundă gândire și cu cea mai sinceră admirație și simpatie, pentru felul domniei sale de a-și practica noua meserie de artist plastic.”Emilică” mi-a spus că are un nepot de 12 ani și care desenează în creion și cărbune, copil fiind, cu multă îndemânare și imaginație.Ca o laudă, atât pentru bunul „Emilică” cât și pentru nepoțelul său, Ștefan Marius Orbu, închei spunându-i vechiului meu prieten că, „așchia nu sare departe de trunchi”, dar și că „fiecare își vede cel mai frumos, deștept și bun, pe copilul său.”

Pentru cei doi nu se găsesc medalii la – împărțire când unul celuilalt își dau iubire. Aceste cuvinte din suflet, pentru suflete, vor ocupa un meritoriu spațiu în „Cartea amintirilor-loc de întâlnire a excelențelor”, lucrare în care voi încerca a ține trează memoria artiștilor plastici contemporani, dar care vor fi contemporani și cu viitorul. Dragă Emilică, tu ești cel ce ai fost și rămâi pentru mine și arta plastică, cel ce ești, iar nepoțelul tău… Ștefan Marius Orbu, este cel care va veni, în arta plastică românească, după ce noi nu vom mai fi! Așa să- i ajute Dumnezeu!

Prof. Pictor Vergil Cojocaru-COVER Expune fragmente, cuvinte potrivite, expresii frumoase și afirmații laudative despre artiștii plastici ce vor apărea în „Cartea amintirilor – loc întâlnire a excelențelor”, lucrare în curs de apariție.