CASA ECOLOGICĂ INTELIGENTĂ (I) – ÎNTRE VIS ȘI REALITATE

CASA ECOLOGICĂ INTELIGENTĂ (I)
– ÎNTRE VIS ȘI REALITATE –

În ultimele decenii ale acestui secolul, pe plan european s-au luat o serie de măsuri pentru stoparea risipei resurselor naturale şi financiare, pentru limitarea efectelor nocive asupra mediului înconjurător şi a existenţei omului, în general, rezultate în urma dezvoltării necontrolate a activităţilor, a marilor aglomerări urbane, poluarea mediului natural, schimbări ale climei, degradarea stării de sănătate a locuitorilor planetei etc.
Omul şi-a creat un mediu propriu de viaţă, cel artificial, alcătuit din case, curţi, clădiri publice, culturi de cereale și ferme zootehnice. Azi, mediul nostru de viaţă este un amestec de natură şi ansamblu artificial, mediul rural fiind mai aproape de natură, iar mediul urban mai aproape de mediul artificial. În oricare variantă, mediul trebuie să ne asigure oxigenul pe care-l putem respira, apă curată și siguranță alimentară.
Populația este în creștere, iar dezvoltarea industrială face ca satele să se schimbe în oraşe, iar oraşele în metropole. Spaţiul pentru noile clădiri este luat tot din natură. Ca urmare a acestor acţiuni, natura se micşorează ca întindere şi unele produse de larg consum produc şi o seamă de reziduuri care sunt toxice şi dăunătoare vieţii omului, plantelor şi animalelor.
Protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă sunt două dintre dezideratele de mare actualitate care, în mod obligatoriu, trebuie să preocupe atât proiectanţii – arhitecţii și inginerii – cât şi executanţii – constructorii, inginerii şi beneficiarii serviciilor.
În trecut a existat o slabă preocupare faţă de aceste probleme, dar în prezent, ritmul accelerat de dezvoltare mută centrul de interes de la aspectele cantitative la cele calitative imediate (funcţionalitate, confort, estetică) și către aspectele calitative de perspectivă, cum ar fi protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă. Omul modern preferă traiul sănătos într-o lume nepoluată și cu mai puțin stres; o lume în care omul se străduiește să nu mai intervină atât de agresiv în evoluția și dezvoltarea spațiului în care locuiește.

Casa viitorului

„O clădire este considerată verde dacă prin design, materiale de construcție și tehnologiile utilizate se reduc atât consumul de energie, cât și impactul negativ asupra mediului” (Laura Nemoianu, reprezentant România Green Building Council). Conceptul unei casei ecologice poate constitui o primă ocazie pentru administraţiile teritoriale de a se înscrie în spiritul respectului pentru om şi pentru mediu, apropiindu-se mai mult de principiile dezvoltării durabile.
Acest concept nu se limitează numai la o clădire de locuit care integrează mediul, ci se extinde şi către cadrul global în care se înscrie construcţia (nouă sau reabilitată), incluzând următoarele principii:
– integrarea preocupărilor legate de mediu (nu numai în ceea ce priveşte utilizarea raţională a energiei) chiar din faza de concepţie a clădirilor noi sau de reabilitare a celor vechi, de amenajare urbană şi peisageră;
– disponibilitatea transportului în comun;
– reţeaua de circulaţie pietonală;
– multifuncţionalitatea zonei;
– accesul optimal la reţeaua energetică etc;
– casa ecologică poate fi o casă realizată din finisaje naturale, izolată foarte bine.
Din ce în ce mai căutate, optăm pentru acest tip de construcţie din două motive: se construieşte mai repede decât una obişnuită şi economiseşte mult mai multă energie.
Deoarece în România nu există o tradiţie a caselor ecologice, constructorii folosesc tehnici şi materiale speciale în realizarea locuinţelor așa-numite „case prietenoase cu mediul înconjurător”. Acest tip de locuinţe sunt realizate din materiale naturale, sunt prevăzute cu un sistem de încălzire solară a apei calde (montat pe acoperiş) şi cu sistem de încălzire centrală bazat pe lemn. Faţă de o locuinţă normală, această casă are un sistem de izolare superior datorat calităţii finisajelor naturale. O casă ecologică are multe puncte comune, dar nu se confundă cu o casă de lemn sau cu o locuinţă pasivă. Acest tip de casă este inteligentă, prezintă pierderi foarte mici deoarece este foarte bine izolată şi, pe cât posibil, totul este reciclabil (este construită din pământ presat, apa de la toaletă provine din apa de ploaie etc).
Deşi costurile acestui tip de locuinţă sunt mai mari decât ale uneia obişnuite, orice investiţie în plus este ulterior recuperată prin reducerea substanţială a costurilor de energie. De asemenea, casele ecologice au un transfer termic cu mediul înconjurător extrem de mic. În plus, locuinţa se poate autoventila.
Calitățile ecologice ale unei case se măsoară prin aptitudinile sale de a proteja resursele naturale şi de a satisface exigenţele de confort și de sănătate ale locatarilor săi. În consecinţă, calitatea ecologică a unei case constă în:
– economisirea resurselor naturale: energie, apă, sol, materii prime;
– reducerea pluării aerului exterior: a apei și a solului;
– reducerea producţiei de deşeuri: a deşeurilor ultime (ce nu pot fi reciclate).
În Europa, consumul de energie al clădirilor reprezintă 40% din consumul total, din care 36% este energie producătoare de emisii. O mare parte din această energie poate fi economisită prin sisteme de izolație, de încălzire și de răcire mai eficiente, prin ferestre mai etanșe, iluminat economic sau contoare pentru monitorizarea consumului de energie. Conform directivelor UE, începând cu anul 2019, toate clădirile nou-construite trebuie să producă cel puțin aceeași cantitate de energie pe care o consumă. Noile standarde de eficiență energetică se vor aplica și tuturor clădirilor renovate.

Construcția unei case ecologice

În timp ce o casă obișnuită consumă resursele naturale și aruncă reziduurile nefolositoare în mediul înconjurător, o casă ecologică protejează mediul. Acesta o ajută să se integreze în ecosistemul în care se află, având un impact minim asupra acestuia.
Casa ecologică presupune folosirea eficientă a resurselor în două scopuri: pentru a economisi financiar și pentru a proteja mediul. Astfel, se pune accentul pe energiile alternative, lumina naturală eficientă, folosirea apei de ploaie etc.
Ca energii neconvenționale, se pot folosi panouri solare, pompe de căldură, turbine eoliene etc. Există case ecologice pasive, fără consum de energie și case cu un consum minim de energie termică. Astfel de sisteme permit reducerea costurilor de încălzire și de răcire între 50%- 80%. Energia poate fi economisită și prin design. Arhitectura ecologică are rolul de a proiecta case care reduc consumul de energie și favorizează un aport solar maxim.
Materialele folosite pentru construirea unei case ecologice nu poluează semnificativ mediul în nici unul dintre stadiile de realizare: fabricare, transport, montaj etc. Astfel de materiale nu sunt toxice și trebuie să lase cât mai puține deșeuri pe șantier. O casă ecologică poate fi ridicată pe o structură de lemn pentru a asigura un consum redus de energie la încălzire. Alte materiale ecologice folosite frecvent sunt: termoizolația din paie, cărămida din lut, învelitorile din stuf, mortarul din var, acoperișul din stuf, vata de celuloză, izolanți vegetali, plută, cânepă, in etc.
În România, nu există o tradiție a construirii caselor ecologice. De aceea, informațiile disponibile sunt mai puține, precum și profesioniștii în domeniu. Prin urmare, se poate ca un astfel de proiect să fie mai solicitant din punct de vedere al efortului, banilor și timpului comparativ cu construirea unei case obișnuite, care nu are în vedere protejarea mediului. În plus, cererea pentru astfel de case fiind în evoluție, există deocamdată mai puțini producători pe piață, ceea ce le permite celor existenți să practice prețuri mai ridicate.
În cazul caselor ecologice cu structură din lemn, acesta, netratat corespunzător, este vulnerabil față de umiditate și insecte. În plus, este important ca o casă pe structură de lemn să aibă o izolație foarte bună, deoarece, altfel, există riscul unei slabe izolări fonice.
Locuințele economice au apărut din dorința și nevoia de a proteja mediul înconjurător și de a înlocui construcțiile din beton. Deși ne imaginăm că aceste case nu se pot realiza decât într-un stil arhitectural limitat, materialele din care sunt construite sunt foarte rezistente și permit realizarea unor adevărate opere arhitecturale.
De obicei, clădirile „verzi” sunt proiectate pentru a fi cât mai bine expuse la soare iarna și umbrite pe timpul verii. În contextul economic actual, în țara noastră, o casă construită cu materiale clasice are un preț mediu de aproximativ (500 euro + TVA)/ pe metru pătrat construit. Prețul unei case construite prin utilizarea tehnologiilor verzi ajunge la aproximativ 600 euro +TVA pe metru pătrat construit. Proprietarii unei case „verzi” vor beneficia însă de o locuință călduroasă, mai bine protejată, cu o calitate mai înaltă a construcției și o maximă eficientizare a utilizării spațiului construit. În momentul de față, tehnologiile ecologice orientate spre eficientizarea și asigurarea autonomiei energetice sunt bazate, în primul rând, pe energia solară și energia eoliană.

Gabriel Vulpoiu