CASA MEMORIALĂ „GEORGE ȘI AGATHA BACOVIA” – BUCUREȘTI

Casa Memorială „George și Agatha Bacovia” – București

George Bacovia (17 septembrie 1881 – 22 mai 1957), pe numele său real Gheorghe Vasiliu, s-a stabilit în București împreună cu soția sa, Agatha Grigorescu Bacovia, în 1933, an în care Agatha, profesoară fiind (ea însăși poetă), a făcut un împrumut la Casa Corpului Didactic și a ridicat casa în care soții Bacovia vor locui până la sfârșitul vieții. Agatha deținea terenul dinainte de căsătoria cu Bacovia, păstrându-l ca dotă în vederea căsătoriei cu un ofițer. Logodna celor doi s-a destrămat, ea căsătorindu-se în 1928 cu poetul George Bacovia. În vara anului 1933 ea a fost la propriu diriginte de șantier, tocmind o echipă care să le construiască pe acel teren o casă.
Imobilul în care au locuit soții Bacovia, împreună cu fiul lor, Gabriel Bacovia, se află pe strada Frăsinetului, parte din comuna Șerban Vodă, din suburbia Bucureștiului, actuala stradă George Bacovia. El a devenit casă memorială în anul 1966, când s-a obținut etatizarea și titlul de muzeu. În 1958, la un an de la moartea poetului, Agatha transformase casa în muzeu. A fost un proiect dificil, pentru că statul nu s-a implicat decât sumar, singurul demers fiind acela de a schimba numele străzii în George Bacovia.
Casa păstrează o atmosferă modestă, dar confortabilă, care nu amintește cu nimic de trăirile poetului. Este construită în stil vagon, fără ca acest aspect să constituie un impediment în ceea ce privește atmosfera primitoare.
În holul de la intrare ne întâmpină trei vitrine care conțin ediții princeps ale volumelor ambilor poeți – George Bacovia și Agatha Grigorescu Bacovia: volumul „Plumb”, apărut în 1916, editat de Ion Pillat, în 500 de exemplare, „Scântei galbene”, volume de versuri aparținând Agathei, precum și desenele poetului, desene pentru care a obținut locul I pe țară la un concurs de desene după natură, organizat de „Tinerimea română”.
Deasupra vitrinelor se pot admira o serie de schițe semnate Spiru Vergulescu, inspirate din poeziile lui Bacovia, precum și două icoane foarte vechi (Sf. Paraschiva și Sf. Gheorghe), care, după spusele Agathei, au o vechime de 400-500 de ani și sunt primite cadou de la Ion Minulescu. O fotografie a poetului la aniversarea a 75 de ani completează imaginea holului de la intrarea în casa memorială.

Camera Agathei ne întâmpină cu portretul ei, executat de Coman Ardeleanu, fost elev al lui Ștefan Luchian, în 1941, alături de câteva fotografii de familie, în care apar Gabriel Bacovia și Agatha, după moartea poetului, precum și nepotul familiei, Daniel, fiul lui Gabriel. Pe peretele dinspre stradă se află portretele în ulei ale părinților poetului, Zoe și Dimitrie Vasiliu, pictate de pictorul german Schulhov în anul 1890, portrete aduse din casa părintească de la Bacău. În aceeași cameră există biblioteca familiei, care cuprinde cărți vechi, precum și un portret stilizat al Agathei la Balcic și un peisaj din Sighișoara, semnate ambele de Cecilia Cuțescu Storck.
Pe peretele care leagă această cameră de sufrageria familiei se află fotografiile tablou ale părinților Agathei, Maria și Șerban Grigorescu, iar în colț măsuța de conversație a Agathei, la care își primea și trata invitații.
Sufrageria este camera unde familia lua masa, dar și cea de primire a oaspeților, prieteni de familie. Mobilierul este tipic perioadei interbelice. Camera păstrează intactă ordinea lucrurilor din casa familiei Bacovia. În colțul din dreapta se află o vitrină cu pahare de cristal și ceșcuțe de porțelan, străjuită de busturile poetului și al soției sale, sculptate în bronz patinat de Milița Petrașcu, în 1964. Tot ea este cea care a sculptat și bustul din curte al poetului, în același an.
Deasupra vitrinei, un portret Bacovia, semnat Coman Ardeleanu – 1941, un Bacovia cu ochi albaștri și adânci, cu chip blând și cald. Acest tablou este încadrat de două ilustrații din operele poetului, semnate Damian. Deasupra ușii se află un alt portret Bacovia, în creion, semnat Cornelia Gruzevici.
Este de remarcat aparatul de radio marca „Ingelen”, care datează din 1920, aparatul la care poetul asculta seara muzică clasică, cu lumina stinsă, întins pe patul modest din camera sa. Tot în sufragerie, pe peretele de deasupra aparatului de radio, se află o fotografie care înfățișează casa natală de la Bacău, casă care a fost dărâmată.
Nu lipsește din peisaj cutia de table, pentru că Bacovia obișnuia să joace table cu vecinii. Un portret Bacovia, semnat Ion Vlasiu (1956), precum și o acuarelă cu chipul poetului, semnată Medi Dinu (1956) completează atmosfera camerei de luat masa. Un perete întreg este însă monopolizat de un tablou în mărime naturală, pictat de Dumitru Simionescu în 1969, în care predomină nuanțele de negru și gri și care îl înfățișează pe Bacovia sumbru, înfrigurat și chircit, omul care transpare din întreaga sa operă poetică.
Camera poetului este o chilioară caldă, auster mobilată. Bastonul lui George Bacovia, rezemat de perete, dar și vocea lui, recitându-și poeziile, întâmpină vizitatorii încă de la intrarea în cameră și oferă senzația de cameră vie, care respiră odată cu poetul care recită trist și grav. Un pat mic, mănăstiresc, cu o saltea din paie, acoperită cu o cergă din lână, biroul la care lucra poetul, scaunul, aduse amândouă din casa părintească de la Bacău, lampa de pe birou, din bronz foarte vechi, dar și oglinda, aduse tot din casa părintească, întregesc imaginea modestă a camerei de lucru. Un dulap simplu expune desenele făcute de poet, un portret al lui Eminescu, pe care îl admira, portret care a fost destinat a fi o carte poștală, având-o ca destinatar pe sora poetului, precum și un desen înfățișând chipuri de copii. Tot în dulap se află și ceasul, oprit la ora morții lui Bacovia, calendarul a cărui ultimă filă a fost ruptă de Agatha în dimineața decesului poetului, 22 mai 1957, precum și un portret în creion al Agathei, semnat Milița Petrașcu, 1964. Pe dulap se pot admira masca mortuară și mâna dreaptă a poetului, executate de Maria Grigorescu Vasilovici, verișoară a Agathei. Câteva fotografii completează peisajul camerei, una înfățișându-l pe Eugen, fratele lui George Bacovia, alta cu Agatha și Gabriel, la căpătâiul poetului mort.
În holul care face trecerea spre fosta cameră a lui Gabriel, actualmente neamenajată pentru vizitatori, se află vioara poetului, cea la care Bacovia și-a cântat cu patimă suferința. Alături de ea se află bustul poetului, executat de Nicolae Crișan, din ghips patinat.
Curtea casei găzduiește vara o mulțime de trandafiri de diverse culori, florile preferate ale Agathei și întregește universul în care poetul George Bacovia și-a petrecut anii alături de familia sa.

Mădălina Șchiopu
Muzeograf