CEI PATRU CĂLĂREȚI AI APOCALIPSEI ANULUI 2019

CEI PATRU CĂLĂREȚI AI APOCALIPSEI ANULUI 2019

„De ani și ani cădeți în hău, / Nimic nu va mai merge / Rușine să vă fi e-n veac / Că v-ați trădat străbunii / De parcă n-ați fi pui de dac / Ci rude ați fi cu hunii. / Lăsați pe-ai voștri guvernanți / Să vă înece-n smoală, / Să fi ți doar simpli doar simpli fi guranți / În țara voastră goală…” (Mihai Eminescu)

Ultimele bătăi ale orologiului în miez de noapte, la cumpăna dintre ani, neau anunțat sfârșitul unui an și începutul altuia. Ultimele clipe ale muribundului an 2018 ne-a prins pe cei mai mulți dintre noi cu paharele de șampanie în mână, plini de emoție și speranțe. Am ciocnit paharele, ne-am îmbrățișat, ne-am urat unii altora cele mai bune gânduri, am transmis și am primit mesaje cu aceeași încărcătură de bine.
A fost momentul magic al trecerii prin „portalul” dintre trecut și viitor, moment desfășurat într-o atmosferă de veselie, bucurie și bună dispoziție. Ne-am bucurat alături de cei dragi în vacarmul de voci, în zgomotul muzicii ajuns la maximul suportabilității, al bubuitului asurzitor de petarde și al exploziilor artificiilor ale căror efecte multicolore ne-au încântat privirea și ne-au bucurat inimile.
Ne-am îmbrățișat, ne-am pus dorințe și ne-am făcut speranțe pe care le-am investit în nărăvașul an 2019. Am lăsat în urmă amintiri neplăcute, aruncându-le la coșul de gunoi al uitării și am păstrat amintirile frumoase pentru a ne bucura de ele în zilele și nopțile când vom rămâne singuri și uitați de toți.
Cei patru călăreți ai apocalipsei sunt considerați a simboliza: ciuma (molima), războiul, foametea și moartea. Interpretarea creștină este aceea că cei patru călăreți aduc apocalipsa asupra lumii înainte de judecata de apoi. Într-o pictură a lui Victor Vasnetsov, cei patru călăreți stau pe patru cai: alb, roșu, verde palid și negru. Începutul anului 2019 are menirea să ne trezească din euforia petrecerii sărbătorilor de iarnă din cauza neașteptatului său debut și să ne dezmeticească la realitate, creîndune severe îngrijorări. Primele „semne rele” ale începutului de an ar trebui să ne îngrijoreze întrucât dacă acestea nu se vor opri, ele se vor extinde, dezvolta și accentua în timp, creând premisele unui an tumultos din punct de vedere politic, economic și social.
Leul a ajuns la cea mai scăzută cotație a lui în raport cu euro. Cu toate că plătim cea mai scumpă energie din regiune, trăim cu spaima că în miezul iernii putem avea o criză energetică majoră la nivel național. Deschizi televizorul și asculți poveștile triste din viața reală, dar și valuri de înjurături și de amenințări pe care oamenii politici și le aruncă cu îndârjire unii altora.

Constatăm cu stupoare de la o zi la alta cum continuă deprofesionalizarea administrației centrale și locale.
Funcțiile de conducere, ca și cele de execuție sunt ocupate de indivizi lipsiți de minima competență. În interiorul partidelor se duce o luptă acerbă, pe viață și pe moarte, pentru funcții și bani (de exemplu, întocmirea listelor pentru alegerile europarlamentare). Spitalele sunt pline de pacienți cu viroze respiratorii iar medicii abia mai fac față. Ministrul sănătății, după câteva ezitări, recunoaște că suntem în pragul unei epidemii de gripă (până acum avem 34 de morți). Ni se recomandă să ne vaccinăm, dar nu sunt vaccinuri, ni se spune să apelăm la tot felul de tratamente preventive și câte și mai câte. Din toate acestea, românul reține un singur lucru: că politica acestui guvern, ca și a celorlalte guverne, de 30 de ani este aceeași, și anume „scapă cine poate”.
Copiii zgribuliți din clase sunt obligați să învețe după manuale pline de greșeli, pentru a le îmbolnăvi și mințile.
Nu avem buget, dar avem infractori periculoși în libertate.
Românii trăiesc cu spaima recursului compensator. Dincolo de controversele acestei legi (plecată de la Raluca Prună, ministrul Justiției din Guvernul Cioloș, cu modificările survenite ulterior în Parlamentul României), efectul s-a dovedit nefericit. Legea trebuia să vină la pachet cu un set de soluții constructive, respectiv înăsprirea criteriilor de eliberare condiționată, reintegrarea socială a deținuților, renovarea celulelor și construirea de noi penitenciare.
Românii sunt mințiți de Comisia de Insolvență la Nivel Central pe un ton academic și liniștitor, aproape hipnotic, că pentru o familie formată din patru persoane, falimentul personal a fost stabilit pentru suma de 2.600 de lei.
Baza de calcul a sumei invocate a fost „coșul minim”. Alți specialiști sunt de altă părere, în sensul că suma de referință a falimentului personal este de două ori mai mare.
În tot acest timp, cei care ne conduc și își trăiesc viața din plin, muncind din ce în ce mai puțin. Avem un Parlament format din parlamentari mediocri, care se bucură trei luni pe an de vacanță garantată prin Constituție. Parlamentarii români au unul dintre cele mai confortabile programe din lumea civilizată (de exemplu, în SUA, Congresul și Senatul lucrează non-stop). În timp ce trendul sărăciei în România tinde spre 80 la sută, din care 40 la sută sunt salariați (!), veniturile altor categorii socio-profesionale sunt „umflate cu pompa” (să sperăm că acestea până la urmă vor „plesni”, așa cum a pățit „broasca” din fabula lui Topârceanu) iar alții beneficiază de așa zisele „pensii speciale” (obținute ilegal, încălcând principiul contributivității și alte legi). Taxa pe lăcomie (OUG nr. 114/2018) s-a dovedit că deocamdată lovește în capitalul românesc și în clienți (de exemplu, Banca Transilvania, cea mai mare instituție bancară cu capital românesc, acuză guvernul că i-a naționalizat profitul).
Aceste „semne rele” ale începutului de an nu vor fi de bun augur dacă nu se vor găsi soluții pentru a stăpâni furia socială care se poate stârni oricând. Măsurile economice din ultima perioadă și modificările constante din toate legile importante în stat au transformat România într-o țară nesigură. Pentru țara noastră, anul acesta va fi extrem de dificil, mai ales că timp de șase luni va deține președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, cu bunele și cu relele care vor urma. În momentul când am terminat de scris acest editorial, la Bruxelles se purtau discuții aprinse referitoare la cine va rămâne fără fonduri europene.
Parlamentul European dorește să stabilească (după ce se va discuta și vota) un regulament prin care bugetul UE ar urma să fie protejat de țările în care nu se respectă statul de drept și independența justiției. Nu trebuie neglijat nici aspectul înfiorător al extinderii terorismului de extremă dreapta și stânga (terorismul islamist, violența grupurilor fasciste, neonaziste, dar și anarhia anticapitalistă) pe fondul unui fenoment migraționist despre se cunosc foarte puține lucruri, inclusiv despre șocul impactului pe care-l poate avea asupra cetățenilor români, respectiv asupra obiceiurilor, tradițiilor, culturii, religiei ș.a.
Și câte și mai câte… Gândurile mărețe ale începutului de an pot rămâne doar „dorințe, doar că nu avem putințe” iar România să fie considerată o țară care merge spre nicăieri.

Conf. univ. dr. GABRIEL I. NĂSTASE