CETATEA CÂLNIC

CETATEA CÂLNIC

În România sunt foarte multe cetăţi ruinate care, dacă ar fi refăcute după planurile originale, ne-ar ajuta să înţelegem dezvoltarea statală, politică şi culturală a Ţărilor Române (din acea vreme), situate la interferenţa dintre Orient şi Occident. De asemenea, near ajuta să cunoaştem modul de gândire al constructorilor, adaptat la cerinţele tehnicii militare ale epocii.
Arhitectura militară este reprezentată de curţi fortificate, turnuri locuinţă, cetăţi cu ziduri întărite, acestea formând sistemul de apărare al oraşelor.
Cetăţile din Transilvania nu au fost distruse total; unele au fost îngrijite sau, între timp, au fost refăcute după documente şi planuri existente.
Un monument de arhitectură, din secolul al XII-lea, ce se remarcă prin frumuseţe şi vechime, este şi Cetatea Câlnic ce se află în satul cu acelaşi nume, pe drumul dintre Sibiu şi Sebeş, la aproximativ 40 km de Sibiu.
Cetatea este compusă din donjon, capelă şi fortificaţii. Starea de bună conservare şi valoarea istorică au fost motive importante pentru includere acesteia pe lista Patrimoniului UNESCO.
Construită la mijlocul secolului al XII-lea, în stil romantic, de către comitele Chyl de Kelling (pomenit documentar la 1269), cetatea a fost reşedinţa nobililor saşi până în 1430, când a fost vândută, de ultimii descendenţi ai familiei nobiliare, comunităţii ţăranilor din Câlnic.
Evoluţia cetăţii s-a realizat în trei etape: perioada în care cetatea a aparţinut familiei nobiliare Kelling; perioada în care aceasta era deţinută de comunitatea săsească şi perioada de restaurare a cetăţii, între anii 1962-1964, realizată de Direcţia Monumentelor Istorice, sub coordonarea arh. Ştefan Balş, în paralel cu săpăturile arheologice desfăşurate de Radu Heitel.
Donjonul actual al cetăţii a fost ridicat în jurul anului 1272 şi are o formă dreptunghiulară. A fost numit şi Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor ajunge la un metru, cu o înălţime de 20 de metri.
Specific stilului romanic, zidurile cetăţii erau înconjurate de un şanţ, de 3 metri adâncime şi 10 metri lăţime, umplut cu apă, deservind ca un mod de apărare împotriva pângăritorilor.
Capela cetăţii este o altă unitate a ansamblului arhitectural, construită în timpul în care cetatea a aparţinut familiei nobiliare.
Din anul 2003 au început lucrări de amenajare pentru spaţii expoziţionale şi cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural ştiinţific internaţional, unde s-au desfăşurat concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă şi barocă.

RODICA SUBŢIRELU