CETĂȚI MEDIEVALE ÎN UITARE…

CETĂȚI MEDIEVALE ÎN UITARE…

„Banul duce la destrămarea imperiilor şi la prăbuşirea cetăţilor”. (Miron Costin)
„Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei”. (Aristotel)

PUTNA
Marelui Delavrancea
……………………………
Dormi, Măria Ta, că-n viaţă veşnic fuşi neodihnit;
Trage-ţi mantia de purpur, care-ţi înfăşoară slava,
Tu, ce’n patruzeci şi patru de războaie-ai biruit,
Şi-a fost pavăză şi vultur la Suceava.
………………………………
Din volumul „Sufletul patriei”,
de Mircea Dem. Rădulescu

România este considerată tărâmul turnurilor medievale şi a cetăţilor ce fascinează turiştii veniţi, aici, din toată lumea. Cetăţile reprezintă adevărate monumente arhitectonice ce ascund poveşti interesante pe care istoricii le confirmă sau încearcă să le studieze. Legende ţesute în jurul cetăţilor, frumuseţea peisajelor, îndeamnă turiştii la drumeţie şi cunoaştere. Dar, aceste obiective turistice, în loc să fie explorate benefic, sunt lăsate în paragină, cu toate că ele constituie un patrimoniu de care ar trebui să fim mândri. Există, însă, speranţa… Cetăţile sunt construite din pământ, lemn sau piatră. Iată: CETATEA DEZNA este situată între Sebiş şi Moneasa, pe dealul Ozoiu, pe valea Sebişului şi datează din secolul al XIII-lea, făcând parte din sistemul de apărare a vestului Transilvaniei.
Din Cetatea Dezna, în prezent, s-au păstrat doar ziduri importante, conturul curţii interioare şi părţi din şanţurile cetăţii.
În Bistriţa a existat o cetate medievală, construită acum 800 de ani, dar din ea au mai rămas zidul de apărare şi Bastionul Dogarilor, care îşi păstrează forma de acum 500 de ani. Este construit în stil gotic şi are trei nivele.

CETATEA MEDIEVALĂ

TURNU a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea, în vremea lui Mircea cel Bătrân. Este situată în partea de sud a municipiului Turnu Măgurele, la 1 km de oraş şi la 1 km de confluenţa fluviului Dunărea cu Oltul. Face parte din sistemul defensiv ridicat de domnitor în contextul conflictelor cu Imperiul Otoman. Cetatea, sub stăpânirea otomană, a fost transformată în raia turcească, iar după tratatul de pace de la Adrianopole, cetatea a fost dărâmată şi arsă.

CETATEA ŞOIMUŞ a fost construită în perioada anilor 1270 având rol de apărare şi administraţie.
La cetate se poate ajunge din Şoimoş, aproape de Lipova, trecând peste pârâul Şoimoş venind dinspre Radna, judeţul Arad. Cetatea a fost construită de Paul, banul de Severin, apoi a devenit cetate regală, ajungând chiar în stăpânirea lui Ioan de Hunedoara pentru o perioadă de timp. În anul 1515 a fost asediată de răsculaţii lui Gheorghe Doja; în anul 1552 a fost ocupată de otomani; în 1788 – părăsită şi distrusă; în secolul al XIX-lea a fost declarată monument istoric, cu această ocazie făcându-se unele reparaţii menite să stopeze distrugerea.

CETATEA FELDIOARA, din care mai există doar ruinele, este aşezată în extremitatea sudică a platoului pe care se află Feldioara.
Teritoriul este delimitat printr-un şanţ de apărare, săpat în epoca medievală. Cetatea a fost construită în stil medieval, caracteristic secolelor XIV-XV. Astăzi se mai păstrează încă două turnuri aflate în ruină, legate de zidurile de apărare. Este situată la 20 km nord de Braşov şi a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Cavalerii teutoni s-au aşezat în acest ţinut datorită voinţei regelui Ungariei, Andrei al II-lea. În urma invaziei tătare, cetatea a fost devastată, şi apoi reconstruită, devenind una dintre cele mai importante aşezări din Ţara Bârsei la sfârşitul secolului al XIV-lea.
Cetatea a fost asediată de către turci în 1420, iar la următorul asediu, între 1430-1432, a suferit distrugeri semnificative.
În 1657 a fost ridicat turnul de nord al cetăţii, ea fiind folosită drept grânar până în 1838, când a fost părăsită din cauza pagubelor produse de un cutremur.

În judeţul Mureş, mergând de la Braşov spre Sighişoara, ajungi în satul Saschiz, zonă vizitată frecvent de Prinţul Charles. Aici, construită pe un deal împădurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, se află CETATEA MEDIEVALĂ SASCHIZ.
Fortificaţia a fost ridicată în secolul al XIV-lea pentru a-i proteja de invazii pe locuitorii comunei. Este opera comunităţii
germane, iar lucrările au început în anul 1347, în interiorul cetăţii aflându-se o capelă, astăzi în ruină. Ca stil arhitectonic, cetatea aparţine perioadei de trecere de la stilul romantic la cel gotic; a fost terminată în secolul al XIV-lea.
Cetatea a fost întreţinută şi conservată până în 1945, după care a fost lăsată în paragină, aproape distrusă.
În incinta cetăţii se află o fântână care măsoară vreo 65 de metri adâncime şi, după cum spune legenda, fundul fântânii ar comunica cu un tunel care ducea până în mijlocul comunei.
Zidurile de apărare ale cetăţii erau puternice şi înălţate până la 7-9 m, cu patru turnuri de colţ – Turnul Şcoalei, Turnul Muniţiei, Turnul Voievodal, Turnul Porţii şi două turnuri de poartă, Turnul Porţii şi Turnul de Pază, toate având rol de apărare şi supraveghere.

CETATEA BIHARIA este aşezată în partea de sud-vest a judeţului Bihor, comuna Finiş.
Cunoscută fiind ca cetatea lui Menumorut, a fost ridicată cu scopul de a apăra intrarea în Transilvania a barbarilor, dar nu se ştie cu precizie când şi de către cine a fost construită. Izvoarele istorice o menţionează ca fiind reşedinţa voievodului Menumorut.
Este o fortificaţie cu valuri de pământ, înconjurată de şanţuri cu apă. Legenda spune că în această cetate fetele se refugiau din calea turcilor.
În secolul al XI-lea cetatea s-a aflat sub autoritatea regelui maghiar Ladislau I (cel Sfânt) care stabileşte aici reşedinţa Episcopatului Romano-Catolic, mutat apoi la Oradea.
Cetatea a fost folosită în scopuri administrative şi economice, de-a lungul timpului fiind, aici, şi un loc de încasare a vămii. Sunt atestate documentar şi centre manufacturiere ale dogarilor, rotarilor sau fierarilor.
În anul 1709 cetatea a fost definitiv părăsită, ruinele sale ajungând să fie acoperite de pământ.

RODICA SUBŢIRELU