Civilizația Megalitică

Pelasgo-Hyperboreenii, Atlanții, Jidovii, Uriașii

A existat o uriașă civilizație megalitică, o moștenire a timpurilor Primordiale, a ceea ce numim cu un termen comun Preistorie, o realitate ce nu trebuie înțeleasă ca un singur Pământ, ci ca o lume ce a trecut printr-un lung proces de ciclicitate, cu diluvii, cu sfârșit catastrofal, și cu renașterea altor lumi. A existat o mare civilizație megalitică antediluviană, care a supraviețuit după diluviu, cea de care amintesc miturile și tradițiile omenirii, civilizația megalitică Post-diluvială. Orașe megalitice, construcții megalitice, Piramidele, imensele rețele subterane de pe toate continentele, construcțiile gigantice de pe fundul oceanelor și alte vestigii inginerești din acele timpuri, amintesc fără dubii de existența unei asemenea civilizații preistorice.Reputatul teozof și poet Ion Gheorghe, în cartea sa “Cultul Zburătorului” atrage atenția că statuile, statuetele (petroglifele) consacrate unor divinități Primordiale, ca și acele monumente megalitice din Carpații noștri au fost moștenite de la o populație superioară de către descendenții lor traco-geto-dacii. Așadar o populație și o civilizație atlanto-pelasgică a lăsat moștenire în piscurile zeiești ale Carpaților, acele monumente megalitice, autorul punându-și întrebări îndreptățite privind natura acelor creatori:“Pietrele noastre, copiile miniaturale, reduse la scara unei unități concrete, individuale, au atributele lor cosmice, de raporturi riguroase la lumină și la ciclurile fundamentale ale lumii. Nu vor fi construit acele chipuri de piatră, cât un munte întreg, asamblate pe masive și versante de sute de kilometri, sisteme de semnalizare pentru cineva de dincolo de spațiile la care actualul om abia azi atentează? Când și cine, altfel, își irosea energia în ansamble de creație, fie și ele cultice, de așa proporții, încât, cu ochiul său de om al pământului, n-avea capacitatea de a le sesiza nici fragmentar, darmite în ansamblul lor? Ori acela a fost alt Pământ? Și dacă a fost om al acestei planete, de ce se va fi jucat el cu statui gigantice în care întruchipa Șarpele Fantastic, Miorița, Ursul, și se întruchipa și pe sine, totdeauna purtând un coif, care, împreună cu alte detalii, nu pot fi trecute cu vederea? Sunt de mult enigme la care pietrele noastre vin să depună mărturie!” (Ion Gheorghe, Cultul Zburătorului, pg. 50).Iar acele pietre sfinte și megaliți fuseseră pline de chipurile sacre ale unui Olimp Primordial atlanto-pelasg, care nu era Olimpul Zeilor lui Zeus, ci Olimpul-Kogaionul, acelor Titani atlanto-pelasgi întronat în Kogaioanele Marilor noștri Pontifi de la: Ceahlău, Călimani, Penteleu, munții Colți, dealul Istrița, Parâng, Piatra Iorgovanului (Retezatul Mic), Oslea, Semenic, Munții Cernei, Găina etc, având ca Axis Mundi, ca Buric (Omphalos) al Pământului Kogaionul Omul – Tripla Coloană a Cerului, cum l-a numit inegalabila cercetătoare Cristina Pănculescu.Petroglifele descoperite în dealul Istrița de teozoful Ion Gheorghe, statuile în piatră și megaliții noștri din întreg arealul carpato-danubian amintesc de acele Kogaioane sublime ale atlanto-pelasgo-hyperboreilor, de acel Olimp pretraco-geto-dac, în care a stat perechea Primordială, ca în toate mitologiile arhaice. La noi această pereche a fost reprezentată prin hierogamia Soarele și Luna, Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, Berbecul cosmic și Mioara Năzdrăvană (ca Zeiță), toate aceste cupluri, divine și profane, sunt ipostaze ale Perechii Cosmice Primordiale, și toate de la perechea celestă, la perechea de ființe umanoide, apar în acele reprezentări cu mari și sublime căști pe capete – Zburătorii (vezi Ion Gheorghe, op. Cit., pg. 50). Ansamblul de petroglife, statuetele de betoane arhaice descoperite în dealul Istrița de teozoful Ion Gheorghe sunt chipuri împietrite ale Zburătorilor – Străbunilor. La fel de interesantă a fost și colecția de petroglife a pastorului muzeograf, de la Baia Mare, Gavril A. Bălan, fost deținut politic, tot o fabuloasă mică teologie arhaică în imagini, poate nu definitiv și cu totul dispărută?!Înțelegem că în acele petroglife și statui se esențializează evenimente în care bănuim o experiență și o organizare socială, pe care o anumită generație de pământeni, ori a cunoscut-o înaintea omului actual, ori a aflat-o de la ființe de altă obârșie decât cea terestră? Oricum este vorba de o civilizație și o experiență socială guvernată de o altă civilizație, celestă, alta decât experiență socială existentă pe Terra. Statuetele și statuile descoperite în spațiul carpato-danubian seamănă mult cu statuile ce-i reprezintă pe acei misterioși călători cu căști de astronaut pe capete, din civilizațiile precolumbiene. Din cele mai îndepărtate și neguroase timpuri ale Europei și Asiei au existat un gen de monumente megalitice, niște simulacre arhaice, unele sculptate în stâncă pe vârfurile, ori pe coastele munților și ale dealurilor, iar altele împlântate în pământ ca menhire, sau coloane brute, pe lângă temple și alte incinte sacre, monumente, care, după credința religioasă a poporului din acele timpuri reprezentau anumite divinități. Multora dintre aceste pietre li s-a pierdut memoria originii și a cultului lor, timpul a șters de cele mai multe ori dintre formele iscusinței creatorilor respectivi, iar ceea ce ni s-a păstrat este o legendă mitică, care istorisește peste veacuri un eveniment inițiatic din vremea Moșilor noștri și a Babelor noastre mitice, preotese ale Marei Zeițe Mamă a Pământului.Și astăzi toponime ca: Piatra Mare, Piatra Ilovei, Piatra Ilișavei, Piatra Târnovului, Piatra Ogrănicului, Coloanele lui Hercule, Piatra lui Iorgovan, Piatra Boroștenilor, Piatra Jidovului, Vârful lui Pătru (Șurean), Piatra Scrisă, Piatra Înlăcrimată, Piatra Nedeia, Piatra Tăiată etc., sunt asemenea monumente megalitice, care sunt consacrate unor divinități și unor evenimente majore din timpurile zorilor preistoriei omenirii. Aceste pietre se împodobeau și se însuflețeau prin hierofania Duhului Divin, care le înălța și le consacra cu o putere ocrotitoare imuabilă, apărată de colectivitate prin declararea și acceptarea zonei respective ca spațiu sacru, în care se aduceau și ofrandele acelei “mitice” Pietre, și acelei legendare “Babe”, în ritualuri conservate în calendarul arhaic tradițional românesc. Marea Zeiță Mamă a Pământului a fost reprezentată și sărbătorită în spațiul traco-geto-dac și ca Muma Primordială Gaia (Geea) și ca Zeița Mamă Cybela, și ca Zeița Mamă Bendis și ca Zeița Mamă Dochia. În planul viziunii artistice se poate foarte bine observa diferența dintre Moșii și Babele mitice de la începuturile timpurilor omenirii, lucrate în piatră brută, cu linii și forme care esențializau ideea de Moș Primordial ori Muma Primordială a Pământului (Uhr Mutter în mitologia germană) și felul în care vor sculpta anticii de astăzi afirmă că civilizația megalitică din preistorie a fost construită ca o copie, ca o replică perfectă, a altei civilizații care fusese pierdută, și care este mult mai veche, adică Atlantida originară.Există pe întreg globul un element comun: enigmaticele Piramide, care vorbesc de existența unei lumi Primordiale, cu o civilizație superioară, care a venit în contact cu civilizația Terrei. Cercetătorii contemporani au observat că impunătoarele piramide de pe întreg globul au fost realizate în corespondențe precise cu anumite stele și constelații, acea civilizație primordială cunoscând existența tuturor planetelor sistemului nostru solar, ba și mai mult, au calculat și distanțele orbitelor, iar în privința tehnologiilor și astăzi inginerii acelei civilizații a “Ființelor avansate” (cuvânt ce nu ar coborî nici pământenii și nici nu le-ar hyperboliza pe aceste Ființe avansate) ne pun în mare încurcătură.În China sunt zeci de piramide, aproape necunoscute, ele fiind descoperite prin imaginile de pe satelit. O piramidă preistorică, mai mare decât cele din platoul Gizeh (Egipt) este Piramida Albă din apropierea orașului Xi’an aflată în muntele Liangshan, a căror pietre se vede că sunt aranjate, muntele fiind o colosală construcție pierdută de aproape un mileniu și jumătate – Marea Piramidă Albă. Fiind întrebați călugării de la o mănăstire de lângă Xi’an despre originea piramidelor din zona lor, au răspuns: “Piramidele acestea sunt de pe vremea unor regi, care domneau peste pământurile acestea, însă ei nu erau pământeni, ci aparțineau altor lumi, erau descendenții Fiilor Cerului, ce au venit pe această planetă cu dragonii lor de metal”.Între piramidele însemnate din Europa se impun Piramida Toaca din Ceahlău și Piramidele bosniace. Pirmaida din vârful Toaca este între cele mai strălucitoare ale Vechii Lumi. Cercetătorul geolog N. Țicleanu, după lungi investigații și ample măsurători afirmă că: “Noi i-am învățat pe egipteni să facă ROMÂNĂpiramidele”. Profesorul Țicleanu remarcase foarte corect un fenomen comun civilizației preistorice megalitice, și anume Piramidele, iar dânsul crede că atlanții din Carpați au construit Piramida Toaca înaintea atlanților de la Mediterana.

În acest sens ar trebui înțeleasă afirmația profesorului Țicleanu. Trebuie avut în vedere că ansamblul cultic și astronomic de pe vârful Toaca aparținea unui mare centru inițiatic și cultural al pelasgo-hyperboreilor din nord-estul Daciei, era un centru spiritual hyperboreean spre care convergeau toate acele Exampaeos, Căi sacre ale hyperboreilor, și în același timp din care plecau spre munții sacri ai pelasgo-hyperboreilor, numeroase căi sacre, sfinte. Întregul munte Ceahlău, cu toate monumentele sale megalitice aparține muntelui sfânt hyperborean, Kogaionul Ceahlău, munte ce înscrie în numele său simbolul Vulturului cosmic, un alt mare simbol totem la hyperborei și la urmașii direcți ai acestora, traco-geto-facii. Ansamblul sacru de la Toaca a fost o impunătoare incintă sacră unde se desfășurau misteriile pelasgo-hyperboreene rămase aidoma în calendarul traco-geto-dac și apoi în calendarul ritualic daco-român.Piramidele bosniace din spațiul traco-geto-dac din sudul DunăriiMai multe formațiuni ce păreau dealuri naturale, din Bosnia actuală, prin decopertare, la începutul mileniului trei e.n., s-au dovedit a fi construcții artificiale, fiind Piramide. Cea mai înaltă dintre ele, de 220 de metri pare să fie cea mai mare dintre piramidele cunoscute până acum în lume. Piramida este acoperită complet cu plăci rectangulare care au proprietăți de duritate și impermeabilitate cu mult superioare celor moderne. Din valea celor cinci piramide descoperite pornește în subteran o rețea de tuneluri ce are peste 14 kilometri lungime. O echipă de fizicieni a detectat o rază de energie de o natură necunoscută pentru tehnologia actuală, care încă și acum este emisă în mod continuu din vârful Piramidei mari, iar această rază de energie emite un sunet specific de rezonanță.În anul 2011 s-a detectat faptul că labirintul subteran este complet ecranat față de radiațiile exterioare. În adâncime s-au descoperit câteva camere și un loc ce are un nivel de ionizare de 43 de ori mai mare decât cel obișnuit, având proprietăți de vindecare și regenerare. O realitate de care amintește și eposul fantastic românesc când vorbește de Gura de Rai și de Apa Vie și Apa Moartă, de acel izvor al Tinereții fără Bătrânețe. De aceea nu întâmplător mulți cercetători afirmă că piramidele din Vechiul Egipt nu au fost construite de faraonii egipteni, civilizația Egiptului “a moștenit” o civilizație mult superioară și mult mai veche. Școala academică și oficială însă are alte păreri despre piramide, și acestea sunt în toate manualele școlare.

Construcțiile gigantice de pe fundul mărilor și oceanelor

Aceleași construcții gigantice s-au descoperit și pe fundul oceanelor. Unii cercetători cred că acele construcții subacvatice gigantice ar putea reprezenta urmele legendarelor civilizații care au populat Atlantida și Lemuria.Ar putea fi și așa, dar în anul 1987 a fost făcută o descoperire uimitoare pe fundul Oceanului Pacific, lângă insula japoneză Yonaguni: un masiv complex piramidal, de mărimea a două terenuri de fotbal, format din așezarea suprapusă pe cinci rânduri a unor blocuri ciclopice dreptunghiulare din piatră. Monumentul are 183 de metri lățime și 27 de metri înălțime. Cercetători de renume (Graham Hancock, David Wilcock și alții) afirmă fără nici un dubiu că această construcție a fost realizată în mod artificial de către o civilizație necunoscută nouă. Interesant este și faptul că piramida Yonaguni se află plasată într-o zonă denumită “Triunghiul Dragonului” situată pe exact aceeași latitudine cu Triunghiul Bermudelor, având și aceleași proprietăți magnetice (legate de scufundarea și dispariția unor nave maritime și avioane). Așadar ipoteza că aceste construcții gigantice subacvatice ar fi urmele civilizației continentului Atlantida cade, întrucât insula Yonaguni este plasată în Japonia, unde după ipoteticele reconstituiri geografice nu se întindea continentul Atlantida, ori Lemuria.Alături de această salbă de piramide existente pe toate continentele Terrei, au fost descoperite și obiecte care sunt artefacte, și care sunt datate cu vechime de sute de mii de ani, ori chiar de milioane de ani. Un asemenea artefact a fost descoperit în anul 1973 de niște muncitori care lucrau la o carieră de nisip de pe malul Mureșului, undeva lângă Aiud, artefactul fiind cunoscut în lumea muzeelor drept “Călcâiul din Aiud”. Muncitorii au găsit la o adâncime de circa zece metri trei bolovani de nisip pietrificat, pe care i-au spart. În unul din ei au descoperit un ciudat obiect de metal.

Cercetătorii veniți la fața locului au constatat că este vorba despre un obiect confecționat în principal din aluminiu, în greutate de 2,5 kilograme, cu dimensiunile de 20x17x8 centimetri. Centrul de cercetări pentru proiectări și pentru materiale radioactive de pe platforma Măgurele apreciază în Buletinul de analiză că piesa este formată dintr-un aliaj având la bază aluminiul, în proporție de 89%, împreună cu alte 11 metale. Însă oxidul de aluminiu de pe suprafața obiectului, era neobișnuit de gros, ceea ce indică faptul că acea piesă a stat foarte mult în pământ. Metalurgiștii au stabilit că vechimea obiectului este de cel puțin 250.000 de ani. Proba de lucru trimisă la un laborator de la Lausanne, în Elveția, confirmă aceeași vârstă. Producerea aluminiului pe scară industrială a început tocmai în 1883, din 1883 până în 1973 ar fi fost imposibil să se fi produs un strat de oxid de aluminiu atât de gros. Asupra descoperirii din Aiud s-a lăsat tăcerea, iar bizar este faptul că cererea cercetătorului în paleoastronautică, Erich von Daniken, de a prezenta obiectul într-o expoziție din Germania a fost refuzată de conducerea de atunci a Muzeului Național de Istorie din Cluj (informație dată de Martin White în op. cit., pag 56).Toate aceste artefacte descoperite de cercetătorii în paleofizica Pământului și în domeniul Preistoriei omenirii sunt în concordanță cu vechile scrieri ale unor tradiții spirituale ale omenirii, cum ar fi cele mayașe, vedice, sumeriene, tibetane, ori cu mitologia traco-geto-dacă, ori cu mitologiile nordice, care toate afirmă că pe Pământ au existat mai multe cicluri de civilizație, care au apărut, s-au dezvoltat, și apoi au dispărut, încă de acum multe milioane de ani. Unele din aceste tradiții spirituale ale omenirii pomenesc și faptul că Pământul, încă din timpuri imemoriale, a fost vizitat de vecinii noștri galactici, aceștia fiind acei zei, ori eroi civilizatori, care au “descălecat” în illo tempore (în timpuri Primordiale) pe Terra, ființe ce posedau un foarte avansat nivel tehnologic.

Astfel cercetătorii piramidelor egiptene de la sfârșitul mileniului al II-lea e.n. au ajuns la concluzia că Piramidele din Egipt au fost construite de către o civilizație anterioară celei a Egiptului antic și cu mult mai avansați decât aceasta. Acești cercetători au adus argumente greu de spulberat, prin care au arătat că civilizația Egiptului antic nu a reprezentat o dezvoltare, ci o “moștenire” a unei civilizații mult superioară, și mult mai veche.Același comentariu este valabil și în cazul celorlalte civilizații antice, care au pe teritoriul lor piramide (inclusiv construcțiile piramidale din spațiul carpato-danubian), textele vedice numite “Purana-e” afirmând că au existat cicluri de civilizații pe Pământ încă de acum milioane de ani. Nu pot fi neglijate mărturiile concludente ale echipajelor Apollo 11 și Apollo 12 care au remarcat că la aselenizarea modulelor lor s-a produs o undă de rezonanță, care a făcut ca Luna să emane un sunet “ca de clopot”, timp de aproape o oră (vezi Martin White, op. cit. pg. 129). Omenirea a ajuns la începutul mileniului al III-lea e.n. să înțeleagă faptul că dinamica și evoluția planetei Pământ în particular, și a Universului în general, este mult mai complexă decât ar putea să o indice o oarecare cronologie liniară materialistă, pentru că în realitate există mai multe planuri (dimensiuni) paralele spațio-temporale, care comunică între ele.Există dovezi mult prea semnificative ale unui trecut îndepărtat al omenirii care este complet diferit față de reperele înguste în care se încadrează istoria oficială.(fragment din Arhivele transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc)

Prof. Constantin Giurginca