COMUNITATEA RUȘILOR LIPOVENI DIN BRĂILA

În condițiile unei largi democrații consființite în constituția româniei unică în felul său, din acest punct de vedere, în deosebi în plan european, minoritățile conlocuitoare își pot manifesta din plin identitatea lor culturală, îmbogățind în acest fel, patrimoniul național românesc.

Astfel, după revoluţia din 1989, minoritarii de rit vechi din Brăila şi-au focalizat toate energiile, punândule în slujba Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, organizaţie ce a reuşit să promoveze valorile materiale şi spirituale ale acestei etnii.

La 27 februarie 1990 s-au pus bazele Comunității Locale a Lipovenilor din Brăila. Adunarea de constituire a fost găzduită de Școala Gimnazială nr. 21 din municipiul Brăila, botezată, în 2010, de către autoritățile locale, cu numele poetului național rus Aleksander Sergheevici Pușkin. Primul președinte al comunității staroverilor brăileni a fost profesorul Mihai Ivanov, ales prin votul unanim al participanților de la ședința constitutivă. Sediul inițial al asociației se situa pe strada Alexandru Davila, dar, ulterior, a fost mutat pe strada Matei Basarab, nr. 1. În prezent, președintele asociației brăilene este doamna Milea Maria – un prestigios cadru didactic, aflat mereu în slujba comunității din care provine – învățătoare la școala, I.L.Caragiale, respectiv profesoară de muzică la școala ,,A.S.Pușkin”

Numărul populaţiei lipoveneşti de la Brăila a crescut şi a scăzut în funcţie de conjuctura politică în care s-a aflat ţara noastră. Între anii 1890 şi 1930, ponderea lipovenilor în totalul populaţiei oraşului a crescut de la 0,6% la 2,09 %, iar în intervalul 1977-2002, procentul de minoritari de rit vechi a fluctuat de la 0,30% la 1,60%. Scăderea cea mai accentuată s-a inregistrat în intervalul 1930-1956, şi poate fi pusă pe seama statutului general de neîncredere pentru etnia de origine rusă, amplificat şi de numărul mare de conflicte politice şi militare româno-ruse privind situaţia Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Este foarte probabil, ca în acest context, mulţi dintre ei să nu-şi fi declarat naţionalitatea reală la recensăminte, asumându-şi statutul de cetăţean român.

SEMNIFICAȚIA CUVÂNTULUI DE „LIPOVEAN”

Aici, există mai multe versiuni explicative, majoritatea provenite, chiar din cadrul acestei etnii:
Unii consideră că, acest cuvânt ar proveni de la cuvântul russesc „lipa”(tei), lemn pe care rușii staroveri îl prelucrau
Potrivit însă, profesorului universitar doctor Feodor Chirilă, această denumire provine de la toponimul Lipoveni- prima așezare a ruților de rit vechi, care și-au găsit acolo refugiu, la 1724. Denumirea ar proveni de la numirea rusească a pădurii de tei-”lipa”- locul unde s-au așezat primii ruți de rit vechi.
Alți cercetători, precum Petru David și Sevastian Evnoghen sunt de părere că, denumirea de lipoveni! Le-a fost data staroverilor de către ucrainienii de pe aceste meleaguri, care au vrut astfel să se delimiteze de aceștia, considerându-i rupâi de credința adevărată.

În cartea „Lipovenii studii lingvistice”, al profesorului universitar Victor Vascenco , acesta este de părere că „denumirea etnonimică oficială de azi, „russkielpovane”, în română, rușii lipoveni, reflectă două aspecte: apartenența genetică, care e rusă, și pe de altă parte apartenența confesională, care este staroveră de tip filipovean, cu trei ramnificații: cultul sacerdotal, care este numeric dominant, cultul nonsacerdotal și cultul edinoverilor. Referindu-se la rușii staroveri, profesorul Vascenco menționează că: sunt fie urmașii adepților lui Filip Pustosvjat (1672-1742), fie urmașii adepților lui Ignat Nekrasov (1660-1737), deci „kazakinekrasovcy”, cercetărul rus fiind adeptul ipotezei antroponimice.

Alți cercetători sunt de părere că termenul de lipovean ar fi fost dat în cinstea unui grup de staroveri, pe nume Filip, călugăr din Oloneț(Rusia), adepții săi numinduse „filipoviți”, sau „filipo-veni”. Comunitatea lui Filip a rezistat până la 1743, când de frica unui control al autorităților, adepții săi și-au dat foc.

La rândul său, Episcopul Melchisedec Ștefănescu a încercat să definească prin termenii lipoveni, lipovenism, lipovenisme, pe toți staroverii, inclusiv pe cei care nu au fost niciodată numiți așa.

Toate explicațiile cercetătorilor de specialitate pornesc de la un punct comun, conform căruia tremenul de „lipovean” desemnează un grup etnoconfesional de origine rusă, care, din rațiuni de natură religioasă, a emigrat și s-a așezat, în majoritate, în teritoriile istorice românești.

Cât privește numele etnice, cei mai mulți staroveri își spun lipoveni, însă denumirea oficială este de „ruși lipoveni”. Există și cazuri de persoane, care, la recensământele de populație, se declară ruși. Denumirile de „starover” și „staroobreadeț”, nu sunt etnonime, ele se folosesc pentru exprimarea religiei ortodoxe de rit vechi, a rușilor lipoveni.

BRĂILA CAPITALA RELIGIOASĂ A CREDINCIOȘILOR DE RIT VECHI

La Sfântul Sobor, desfășurat la Brăila, în luna mai a anului 1925 s-a decis să se intervină la autoritățile statului pentru recunoașterea legalității Bisericii de Rit Vechi.

Ca și prezență, în cadrul populației rezulatele ne arată următoarele date: Ruşii lipoveni, în numar de 29774 la recensământul populaţiei din anul 2002, dintre care 3359 reprezentand 1% din populaţia judeţului Brăila, reprezintă comunitatea etnică cu ponderea cea mai mare dintre brăileni şi cu cea mai mare pregnanţă în păstrarea identităţii etnice şi culturale.

Rezultatele recensământului din octombrie 2011, ne indică faptul că din totalul populaţiei stabile a judeţului Brăila (304925 persoane), doar 293763 s-au declarat români (96,3%), 7961 romi (2,6%), 1938 ruşi lipoveni (0,6%), 179179 greci (0,06%), 178 turci (0,06%).

Comparativ cu anul 2002, se observă o uşoară scădere a numărului de minoritari ruşi lipoveni, justificată pe deplin prin scăderea natalităţii, respectiv prin emigrarea unor familii în ţări din vest – europene, în căutarea unor condiţii optime de trai şi a unor locuri de muncă mai bine remunerate.

GHEORGHE LEONARD