Constantin Balaban

Născut la 20 Mai 1979 în București. Educația și-o realizează în perioada 2005- 2008 ca student la Facultatea de Litere a Universității „Spiru Haret” și este Licențiat în Filologie în anul 2008 cu Specializarea Română – Engleză. În 1997 își consemnează Debutul literar în Revista Amurg sentimental cu poezia „Rondelul poetului”. În anii 1998-1999 participă la Antologiile de Cenaclu ale Amurgului sentimental, patronat de profesorii, scriitorii și criticii literari Ion Machidon, Marcel Crihană și Teodora Moțet cu poezii:

„Din lumea lui Don Quijote”, „Între for și turnul de fildeș”, „Linia de plutire”, „Undă verde” și „Valurile, vânturile…”. În 2022 urmează Cursul online GoPublish IV (Print on demand/Self publishing) și publică pe site-ul Amazon o carte interactivă cu povești și poze pentru copii în limba engleză „One night at the museum”. În 2022 debutează în volumul de poezii „Poema secretelor” – rondeluri. În 2023 publică un volum de sonete „Sonete învăluite în parfum de trandafiri”. În 2024 debutează cu romanul thriller & mystery „Un cec în alb pentru succes”.

În 2024 publică cel de-al treilea volum de poeme clasice „Întâlnire cu destinul”. În 2023-2024 publică poezii în Antologiile „Mirajul iubirii, Misterul trădării”, „Pe bolta verii, Stele Literare”, „Simfonia Cuvintelor”, „Vara Visurilor Mele”, „Menire spre-mplinire, Cristale de iubire”. În 2024 devine Membru al Societății Scriitorilor Români (SSR) și înființează pe Facebook Grupul „Poezii care te fac celebru” – Cenaclu internațional literar-artistic.

VIAȚA NU MAI E ATÂT DE REA
Viața noastră de milenii
Nu mai e atât de rea,
Toți ne naștem zei sau genii,
Numai soarta-i cum vrea ea.
Unii zic că, dimpotrivă,
Suntem liberi pe pământ
Pentru orice tentativă
De-a fi răi sau cel mai sfânt.
Alții spun că numai unul
Pururea câștigă potul,
Ești și rege, și nebunul,
Însă nimeni n-are totul.
Cum ar fi pe lumea asta,
Eu adorm într-un fotoliu
Și din celălalt nevasta
Mă dezbracă de orgoliu.
Cafeluța naște dorul
De atâtea dulci iubiri
Și-mi văd tainic viitorul
Transformat în amintiri.

LUMEA E A MEA
Lumea e a mea, iubito,
După cel mai greu examen,
Viața mea tu ai vrăjit-o
Ca un înger dintre oameni.
Dacă eu eram un rege,
Stăpânind pământ și mare,
Și nu te aveam pe tine,
Eram unul ca oricare.
Dacă eu eram ca zeii,
Împărat pe-atâtea stele,
Și tu nu erai cu mine,
Eram umbra lumii mele.
Dacă eu eram chiar totul,
Visul scump al multor glorii,
Și tu sufletul nu-mi farmeci,
Distrugeam orice istorii.
Ca un înger dintre oameni
Viața mea tu ai vrăjit-o,
După cel mai greu examen
Lumea e a mea, iubito.

ACOLO UNDE POȚI FI LIBER
Acolo unde poți fi liber
Ca păsările cerului
Și peste amintiri un lider
Ca soarele pe bolta lui,
Acolo unde nu-i durere
Și nici războaie sau destin,
Ca stolul de cocori se cere
Să te îmbrățișez puțin.
Acolo unde-i doar iubire
Și oamenii sunt îngeri buni,
Zâmbim cuprinși de fericire
În cercul sfinților străbuni.
Acolo unde suntem singuri,
Eternitatea-i un minut,
Și florile mijesc în crânguri
Mereu și falnic ca un scut.
Acolo vreau să mă dezvălui
Ca un poet fără cusur
Și toată lumea s-o învălui
În paradisul meu matur.

LUMINĂ LINĂ DE ÎNVIERE
Am șofer miliardar,
Fac afaceri cu Bitcoin
Și mă plimb pe la arabi
În penthouse cu balcon.
Fac vacanțe-n alte țări,
Sunt ca umbra, după crez,
Multor politicieni
Microfoane le plantez.
Fac dosare la patroni,
Milioane le pretind,
Falimentul i-a mâncat
Dacă pleacă investind.
Și apoi în pușcării
Îi închid pe zeci de ani,
Tot Bruxelles-ul îmi e fan,
Sunt haiduc, dar plin de bani.
Voi aveți zdriliți genunchii,
Cum religia vi-o cere,
Faceți profeții ca unchii…
Faclă lină de-nviere.

TRANSFIGURARE
Ce ți-e viața de milenii
Când toți mor ca frunza-n vânt?
Doar un vis sau doar o umbră
Este omul pe pământ…
Ce îți e tehnologia
Când plutești prin vag mister?
Tot același din istorii
Este omul cel din cer…
Ce îți e mereu o clipă
De iluzii după plac?
Doar o stea din alte timpuri
Este omul pentr-un veac…
Ce îți e nimic sau totul,
Dacă nu iei pe cât dai?
O speranță pentru moarte
Este omul doar în rai…
Ce îți e atâta sete
După lacrimi care cad?
Zeu încoronat cu spinii
Este omul doar în iad…

ROMÂNIA
(OM ÎN RAI)
România, te cunoaște
Orice țară, orice crai,
Cum tu predici și dezlănțui
Omul nostru cel din rai.
O surpriză fericită
Cu păr negru sau bălai
Este pentru veșnicie
Omul nostru cel din rai.
Poate învârti pământul
Într-un deget la un ceai,
Tot ce-i place, cucerește
Omul nostru cel din rai.
E discret și mândru foarte
Când te domină pe plai,
Cel mai scump din lume este
Omul nostru cel din rai.
Pentru nemurire bate
Inima cu mult alai,
Toată lumea azi adoră
Omul nostru cel din rai.

ZIDURILE DINTRE NOI
Dincolo de ziduri suie
Inima de înger scump;
Dintr-o veșnică tăcere
Oare cum să te irump?
Scenele de film cu tine,
Unde candidă mă chemi,
Par o mitică poveste
Fără șarm, din alte vremi.
Oare, despărțiți de oameni
Și închiși într-un mormânt,
Noi mai suntem pentr-o clipă
Receptivi la vreun cuvânt?
Sau ne-am cimentat sub norii
Care plouă a dureri,
Ca-ntr-o negură de vise,
Foarte dragă până ieri?
Dragostea ne tot îmbie
Să fim iarăși amândoi
Sau mai vitreg se înalță

Zidurile dintre noi?

NU VREM RĂZBOI
Voi faceți țara țăndărele,
Ați pus impozite la boi,
Dar după mii și mii de rele
Nu vrem război!
Ce dați c-o mână luați cu zece
Prin legislație pe foi,
Și doar terori prin cap vă trece,
Nu vrem război!
Românul bun îndură, tace,
Rugându-și moartea prin noroi,
Noi suntem făcători de pace,
Nu vrem război!
Nomenclaturii KGB-iste
De-am rupe capete-n puhoi,
Am face țara să existe,
Nu vrem război!
Precum istoria ce-o cumpăr,
Românii sunt niște eroi,
Și merită o țară scumpă –
Nu vrem război?!…

TU EȘTI TOTUL
Tu ești totul pentru mine,
Te iubesc atât de mult,
Orice vorbă de la tine
Cu plăcere o ascult.
Fie capătul luminii,
Fie și sfârșitul lumii,
Ție îți închin toți crinii
Sub acoperișul lunii.
Doar cu mâna semn de-ai face
Sau cu ochii vreun suspin,
Sunt aici cum ție-ți place
Gata iar să te susțin.
Sufletele noastre, dragă,
Sunt pereche pe toți vecii,
Dumnezeu frumos le leagă
De doi porumbei ai vieții.
Și astfel trec anii noștri
Ca mărgelele pe șnur,
Și noi devenim doi monștri
De sacralitate, jur!

Doina Bârcă