CREAȚII LITERARE – ANDREEA CRISTEA

Născută în București la 05.06.1978, căsătorită, mamă a trei copii, este absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice București, activând din anul 2001 ca avocat stagiar și apoi definitiv în cadrul Baroului București.

Absolventă a cursurilor postuniversitare cu tema „Drept penal și criminalistică” în cadrul Facultății de Drept a Universității București sub îndrumarea prof . dr. Emilian Stancu, absolventă a cursurilor de master cu tema „Drept social roman și european“ în cadrul Universității Ecologice sub îndrumarea prof. dr. Alexandru Țiclea, participă la mai multe colocvii științifice de specialitate, cu preponderență în material dreptului penal și dreptul muncii.

Concomitent cu exercitarea profesiei de avocat, începe o carieră publicistică, scriind atât articole de specialitate cât și articole literare, cu preponderență poezie și epigramă. Debutul editorial în are în anul 2000 în săptămânalul “ Jurnal de București “ a regretatului redactor Sorin Holban.

Din anul 2017 este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, publică în mai multe apariții editorial printre care : Tribuna Pensionarului, Astralis, Amurg Sentimental, Clubul Artelor Giurgiu, etc. În 2019 publică volumul de poezii “ Rezervația de vise“, volum apărut la editura Astralis, editură patronată de doamna Camelia PANTAZI TUDOR avându-l redactor de carte pe domnul avocat doctor George VLAICU, corrector Luminița Zaharia și ilustrație copertă Lucian Opriceanu – ” Atracția lunii”.

Despre acest volum de poezie și-au exprimat opiniile ANA DOBRE, LUMINIȚA ZAHARIA, GEO CĂLUGĂRU, NICOLAE ROTARU, ION C. ȘTEFAN, GEORGE VLAICU,
VICTOR GH. STAN – președintele Filialei Literatură pentru Copii și Tineret a Uniunii Scriitorilor din România, DINU DORU GLĂVAN – președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România cu ocazia lansării volumului, lansare ce a avut loc pe 22.11.2019 la Cercul Militar Național, Sala bizantină.

Într-o atmosferă creatoare, în prezența unui public sensibil, au recitat într-un mod cu totul și cu totul excepțional: Magda Băcescu, Daniela Gherasă și Ștefan Apostol.

Având o poezie suavă, de o sensibilitate deosebită, cu o varietate tematică bogată în figuri de stil, poeta ajunge rapid la inima cititorului declanșând un tumult de emoție și simțire.

easta ajunge la poezia dedicată elementelor din natură surprinzând relația omului cu mediu, de la poezia în care valorile naționale sunt puse la rang de frunte la poezia ce îndeamnă la meditație și introspecție.

Încununat de un moment muzical spectaculos ce a fost susținut de Curcumelis Alexandra – violoncel, Perneș Irina – vioară și Florian Albu – nai, evenimentul a marcat sfârșitul de an literar 2019.

Trebuie amintit și faptul că, acest volum de poezie a fost prefațat de domnul VICTOR GH. STAN – președintele Filialei Literatură pentru Copii și Tineret a Uniunii Scriitorilor din România, el având alte trei texte însușite de domnii Geo Călugăru, Ion C. Ștefan și Marius Albert Neguț, texte ce se regăsesc pe coperta patru și pe cele două clapete ale cărții. Dintre aceste texte redăm un fragment de pe coperta patru, fragment semnat de domnul Geo Călugăru:” Acolo, în „Rezervația de vise”, este locul în care se petrece evoluția de la visul vis, la visul cu ochii deschiși și de acolo, la ultima și cea mai importantă metamorfoză – realitatea. Este momentul când harul dăruit de Dumnezeu poetei Andreea CRISTEA devine rod artistic, act al creației.”

(DOINA BÂRCĂ)

DIN EXIL

M-am întors acasă…
E pustiu.
Se aude toaca de sub glie.
Satul geme-ntins pe caldarâm
Și se joacă sub pământ copiii.

M-am întors acasă…
La părinți.
Dar săracii, soarta îi învinge.
I-a strivit cu casa pe părinți,
Casa albă, toată cărămidă.

M-am întors acasă,
În câmpie
Ca să văd cum crește grâu din vatră,
M-am întors acasă, Românie!
Iar tu tragi zăvoarele la poartă.

PENTRU POEȚI
În maternități albastre,
De s-ar naște toți poeții
Să îi ascultăm cum plâng
Legănați la pieptul vieții.
Să ni-i creștem prin păduri,
Să se joace cu măceșe
Și să-i ningă toamna grea,
Să-i învețe, să-i învețe.

Doamne, ce sămânță pui
În așa mică făptură,
De ajunge viața toată
Într-un vers el să ți-o pună?

Noi îi ascultăm și plângem
Și tot plângem ascultându-i,
Doamne, de n-ai da poeții,
Raiul ar rămâne singur!

NOI
De câte ori mă gândesc
La tine,
Mi-e dor
În palmele mele să-ți lași
Închisă privirea.
Să fie, așa….
Ca o noapte cu zbor,
În care să prindem
Toată lumina.
Să fim ca stăpânii
Fără regat.
Să fim doar noi doi
Într-un mare păcat.
Ascunși sub un cer
La noi să gândim.
Să nu ajung străină,
Să nu ajungi străin.

DACĂ M-AI ÎNȚELEGE
Dacă m-ai înțelege,
Ai alerga după mine și m-ai opri.
Mi-ai săruta pleoapele și m-ai îmbrățișa.
Mi-ai culege frunze arămii de toamnă
Și mi-ai face o cunună.
Ți-ai plimba mâinile
Prin pletele mele blonde
Și mi-ai spune cuvinte de dragoste.

Dacă m-ai înțelege
Ai rămâne… și nu ai fugi.
Dacă m-ai înțelege
Cred că m-ai iubi.
Nu mult, Doar puțin.
Cât să uit că eu însămi
Nu m-am înțeles niciodată.

ODA TOAMNEI
Niciodată nu ți-au fost
Picăturile, atât de grele și reci.
Le simțeam…
Asemeni unor gloanțe
Căzându-mi pe umeri
Și nu știam dacă să mă feresc
Sau să ies în lume.

Atât de grele și reci
Erau picăturile ochilor tăi
Când îmi plângeai pe umeri
Și nu știam ce să-ți spun
Ca să-ți aduc zâmbetul,
Ca să împiedic potopul,
Ca să fac să nu-ți curgă pe pământ frunzele
Și să-ți schimb norocul.