Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
ANGELA MIHAI
“Felul în care Angela ajunge la oameni lăsând propria poezie să respire este răvășitor, întrucât desfată memoria vizuală prin versurile care se transformă în imagini acompaniate de un acord de pian, ori în ritm alert de swing, ce vibrează pe fundalul secvențelor surprinse în versuri. Poezia ei este cu noi și în rezonanță de Dar neașteptat și o voluptate irepresibilă a graiului”.
Ceaușescu Liliana
Prin nopți fără de stele am fugit
Să las durerii liber frâu de ducă
Și-arsura din adânc de suflet s-o alin
Cu lacrimile mele reci ca de nălucă.
Voiam să mă topesc prin gânduri
Și să m-amestec cu ele aș fi vrut
Și-apoi să curg arzând precum o lavă
De-a lungul vieții mele ce-a trecut.
Și-așa învăluită în trecutu-mi tulbur
Să pot să mă așez sfârșită peste el,
Să mă preling prin clipele de fericire,
Iar cele-nlăcrimate să le-ascund sub el.
Și-apoi să umblu liberă prin zilele în care
Stam țintuită-n lacrimi și te așteptam
S-apari în zori de pe cărări rătăcitoare
Ce înspre clipele de fericire te purtau.
Eu până ieri am așteptat ca într-o gară,
Umblând mereu să te zăresc în lung și-n lat,
Azi stoarsă am căzut și zac îngenuncheată,
Să nu mai vii, nu mai am pași, i-am terminat!
Uciși de tăcere
Sub gândul meu ades mă oglindesc
Precum o salcie pe seară-n luciul apei
Și-n răvășeală când nu mă regăsesc
Mă las cătată și găsită de-ale mele șoapte.
În gândul meu de toate-am adunat,
Vorbe nespuse și-un infinit de întrebări
Și-alte mii de vorbe și alte mii de gânduri
Și-ntr-un târziu am ghigosit și renunțări.
Mi-am transformat într-o hârtie gândul,
Înșiruind cu tocul minții ce nu puteam să spun,
Sortând din amalgamul cuvintelor ticsite
Doare pe acele care spre suflet aveau drum.
Cu grijă le luam din gând pe cele-alese,
Pe suflet le-așezam la îndemâna mea
Și-n stoarsa mea putere așteptam să vină
De-o viață clipa ce ai promis-o doar a mea.
Trecut-au multe clipe demult și eu trecut-am
Prin gandu-ți și prin viața ce zace mută acum
Și m-am desprins cu lacrimi de arzătoare rugă
De a-mi aduce clipa ce n-o mai vreau acum.
Departe sunt de tine și gândul mi-e departe,
N-am reușit o viață să pot să te ajung,
Nici să te chem cu vorbe, nici să te-ating cu șoapte
Și eu și tu în așteptarea clipei ne-am rătăcit pe drum.
Sufletul am să ți-l ard, să îl fac scrum
Și foc ți-oi da, să-mi arzi și-n amintire,
Am să-ți tac glasul și am să ți-l sugrum,
Să nu-mi mai poți trimite nici o știre.
Și îți voi arde cu săgeți înflăcărate dorul,
Să nu-mi mai bată în a sufletului poartă,
Cu jarul sufletului meu ți-oi arde-amorul,
Să nu mai vină înspre mine niciodată.
Cenușă-ncinsă-am să presar și pe cărări
Și infinitul îl voi îmbrăca în stele-aprinse,
Oi scânteia pământul sub cele patru zări,
Să arzi în doruri, de mine necuprinse.
Și inima-mi arzândă căpătâi am să ți-o las,
În nopți să ți se-aprindă gândul către mine,
Durerii dorurilor tale i-oi da și al meu glas,
Să pot să-mi urlu neputința doar în tine.
Azi mă voi renaște din dureri ce mi-ai lăsat,
Și-n al tău suflet nicicând nu voi mai reveni,
Voi pribegi prin triste poezii, așa îmi este dat,
Să plec din viața ta… când alta-ți va veni.
Gust de vioară
Azi am gustat un sunet de vioară
Și m-a străpuns ușor cu linu-i dor,
În rai credeam că sunt și pentru prima oară
Îndrăgostit-am fost de viață cu-n fior.
Cu ochi-nchiși eu am lăsat să umble
Și să valseze trist prin toată ființa mea,
Dar nu credeam că obosind o să se-așeze
Și-o să rămâna-n veciul meu frumos așa.
Învăluită-n firul trist de sunet de vioară
Deodată am uitat și cine-am fost și sunt
Și-aștept în taină sufletul să afle
Și să-mi șoptească rostul pe pământ.
De-l voi afla am să mă-nec în fericire
Și am să o gust, cu ea am să mă-mbăt
Și amețită voi pluti în mahmureala-i
Și-am să mă las purtată peste lume, hăt.
Iar de-o să cad voi zace-n agonia-i
Plăcută-n amorțire și plină de-mpliniri,
La schimb pe viața-mi frântă îi voi cere
Să îmi croiască drum din hău în nemuriri.
Cu lacrimi calde-oi îmbăia azi fericirea
Și o s-o-mpart la toți în jur ce-or vrea
Să guste din licoarea ce curge din vioară
Și-apoi nebuni de beți să cădem toți în ea.
Azi aripi mi-au crescut din nemurire
Și din cenușa caldă a sufletului ars,
Chip nu mai am, nici glas, dar nici durere,
Născut-am fost acum din al viorii glas.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro