Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
CLEOPATRA LUCA
S-a născut pe 23 martie 1943 în comuna Butoieşti, judeţul Mehedinţi. Absolventă a Facultăţii de limba şi literatura română în cadrul Universităţii Bucureşti. Fostă profesoară de limba şi literatura română la Colegiul „Cantemir Vodă” din Bucureşti.
Autoare de poezii, proză scurtă, cronici literare şi romane: „Odihnă târzie”, poezii, 2011; „Plimbări imaginare”, poezii, 2012; „De nicăieri spre cine ştie unde”, povestiri, 2013; „Nori de vreme bună”, povestiri, 2014; „Trăind printre cărţi”, cronici literare, 2014; „Adara”, roman, 2016; „Cântec de lumină”, poezii, 2016; „Secretul de la Costişa”, roman, 2017.
A publicat poezii şi proză scurtă în numeroase antologii ale editurilor: „Perpessicius-Crihană”, „Amurg sentimental”, „Anamarol” şi în revistele „Paradox”, „Revista Societăţii scriitorilor români”, „Uscând o lacrimă”, „Vatra veche”.
A frecventat şi frecventează mai multe cenacluri literare: „Perpessicius-Crihană”, „Mircea Eliade”, „Octavian Goga”, „Amurg sentimental”, „Lumină de luceafăr”.
În tremurul crengilor de nuc,
Toiagul iernii-ntârziate
Lovește anotimpul lung
Și sobele se lasă mângâiate…
Înlături de la tine gândul răvășit,
Când căldura sufletului te ajută;
Deși cade mereu zăpadă multă,
Timpul se modelează chibzuit.
Condeiul linia amiezilor străpunge,
Rimele poeziei tale curg,
Versul se-ncheagă și-n amurg
Monotonia vieții o învinge…
DĂRUIT
Străbați amurgul
cu pași prudenți,
apoi
din ce în ce șovăitori…
cu zâmbete în picuri –
de sărbători –
cu gânduri răspândite
în trecut,
nopți tăinuite
mai demult…
Dar între tâmple
drumul…
drumul se-arată ascendent și
plămădit –
cu câteva ecouri
și chiar
mai dăruit…
CĂUTARE
Caut împăcarea unor clipe…
Caut o melodie
pe aceeași strună,
o privire
pe aceeași rază,
un sărut
pe-același dor,
un vers,
oricât de simplu –
pe același fior;
caut o floare
să-mi apară-n cale…
Rămâne însă
doar o căutare…
RECURS
Zarea-i tivită cu multe raze de lumină,
clipește pe cer tinerețea…
La ea-ți trimiți câte-un gând,
deși
de-atunci au trecut
generații…
Clipe mai lungi
ori mai scurte
îți apar rând pe rând…
Le mângâi o dată
și
de mai multe ori,
zărești și pe ceață sori…
Cum altfel să-ți aperi timpul
pe care l-ai parcurs
sau
îl vei mai avea de străbătut?
Nu tot la el facem recurs,
când socotim
ce nici noi nu mai știm?
DOAR ȘTII
Sub copacul vieții
te-apropii de smicele,
cad frunzele prea des –
uscate și ele…
Te dor rădăcinile
smulse…
Se lasă iarna
și multe nu uiți,
doar strângi din pleoapele grele.
Cu pașii nesiguri
te-ajuți;
e târziu…
Speri totuși la ziua de mâine,
nu vrei să pleci
nicăieri
din timpul devastat –
Ce să-ți mai aducă, în fond,
doar știi că el de ursită-i chemat…
Tomnatic
miroase a fân
și-a timp trecut.
Gândul rămâne proaspăt
și
nu-ți pare mult
din ce-ai depozitat…
Prinzi firul,
îl însăilezi,
deși cândva
n-o să mai vezi
cât, cum și cine
l-a gustat.
Știi însă acum
că tu l-ai dăruit
și
pentru cei de mai târziu
vei fi un mit…
MÂINE
E-o luptă de basm
între bine și rău:
unul – pe linia dreaptă,
altul – ne-aruncă-n hău…
Acesta se vâră peste tot:
ia față umană,
nu ascultă,
se-ncolăcește-n intrigi,
zâmbește,
ți-oferă ajutorul,
țipă,
se-apleacă,
arată smerenie multă.
Cornițele îi sunt ascunse,
însă împung, răstoarnă,
se milogesc
până i se tocesc…
Trec anii și tu te-ai măcinat,
crezând în bine,
când rău-i peste tot –
de ieri, de azi
dintotdeauna,
chiar și-n nefericitul
mâine…
VĂ SPUN
Ce greu vă este unora
să mă mai suportați…
Văd că-mi repartizați în brazdă
doar doi metri pătrați.
Nu pot să scot un sunet,
s-articulez o vorbă.
Deși muncesc pe brânci,
abia-mi plătiți o normă…
De plec în alte părți
să capăt pentru copii o pâine,
mi-o imputați de-a pururi,
nu doar acum ori mâine.
Bunicii n-au voie să trăiască,
a trecut timpul lor…
ce-au construit cândva
s-a dărâmat,
n-au unde și nici nu pot
să mai muncească.
Se-ntâmplă ca pe la noi
mai toți să fie ,,vinovați”,
dar nu aceștia au,
ci alții sunt rapăn de bogați.
Țineți minte însă ce vă spun:
aici tot eu voi fi stăpân,
pentru că din moși-strămoși
rămas-am cu suflet de român!
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro