GEORGE CĂLIN
S-a născut pe 24.02.1961 la Feteşti, judeţul Ialomiţa.
Debutează literar în revista „Arcadia” în 1976 şi editorial cu volumul de versuri „Litanii” (1999). A fondat publicaţiile naţionale „Talk-Show”, „21 Decembrie” şi Societatea Culturală „Apollon”. A iniţiat, fiind şi director, Festivalul de colinde populare româneşti „Deschide uşa, creştine”, Festivalul de poezie creştină „Flori de cunună de spini”, Festivalul de poezie „Nichita Stănescu”, Festivalul creştin „Suflet românesc”.
Activează în domeniul social şi cultural la diverse asociaţii şi fundaţii naţionale şi internaţionale, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Senatului Institutului Naţional de Rezistenţă prin Religie din România.
Scrieri: „LITANII” (1999 – versuri); „SINGURĂTATEA UMBREI” (2005 – poezie); „NEŞTIUTA” (poezie); „O, CE VESTE MINUNATĂ!” (culegere de colinde); „ÎN GRĂDINA GHETSEMANI” (2006 – versuri); „SETEA DE REAL” (2007 – versuri); „CUVÂNTĂRILE TOVARĂŞULUI COTOI” (proză); „ETERNITATEA CÂMPIEI” (2008 – versuri); „CLOPOTUL” (roman); „CAUT LUMINA…” (2009 – versuri); „POETUL DE GARDĂ” (eseuri); „101 POEME” (versuri); „RAPORT SECURIST” (2010 – proză); “LA POARTA RAIULUI” (culegere de colinde); “UMBRA LUI IUDA” (2011 – versuri); “TRUDITORUL DRAGOSTEI PE DRUMUL SPRE ORIENT” (versuri); “ZIDITORUL CATEDRALELOR DIN CER” (monografie); “UN DECENIU DE TRUDĂ ÎNTRU HRISTOS” (2012 – monografie); “COLINDELE UNUI DECENIU” (monografie); “BUNĂ DIMINEAŢA, FEMEIE!” (2013 – versuri); “JURNALUL CĂUTĂTORULUI DE VISE” (proză); “BLESTEMAT CU IUBIRE” (2014 – versuri); “SIMFONIILE VISELOR PIERDUTE” (versuri); “BLESTEMUL” (2015 – roman); “URLETUL DRAGOSTEI” (versuri); “SUB ARIPA ÎNGERULUI” (versuri); “ÎNTRU LUMINĂ ŞI CUVÂNT” (versuri): “ZAPISUL IUBIRII” (versuri); “UMBRA CURCUBEULUI” (2016 – versuri); “NEMISTUITE LACRIMI…” (versuri); “LACRIMI PE FLOARE DE LOTUS…” (versuri).
„În poeziile de un cald lirism ale poetului George Călin am găsit iubire de viaţă şi, totodată, un strigăt al trăirii spre cunoaştere. Le pot numi o adevărată «coloană infinită» de referinţă a simbolului. Cu lacrima ca simbol de data aceasta de sincere felicitări, aduc buchetul meu de bucurie că am avut ocazia să citesc din poeziile sale.
Cu lacrimi mistuite de leacuri şi licori
Noi bem esenţa vieţii mereu întrebători
Şi-o preamărim în doruri şi cântece de slavă
Pe ea, REGINA VIAŢA ce ni-i atât de dragă”.
DOINA BÂRCĂ
m-am hotărât să respir prin inima ta –
un cuvânt al rugăciunii
împărtăşind semenilor
durerea din temniţa sufletului tău –
gazdă a mea rătăcitoare
aprinsă de dragostea-mi fierbinte,
pierdută-n Simfonia Vieţii…
m-am hotărât să respir prin inima ta –
întristarea trupului tău fără de mine,
sfinţenia gândurilor de Dragoste,
blândeţea aşteptărilor în van,
smerenia cu care îţi atingi visele,
nerăutatea în faţa nemerniciei semenilor,
simplitatea împodobirii peşterei
în care ne ascundem goi,
îngăduinţa flăcării Iubirii,
ce arde mocnit împrăştiindu-se
în mine, în tine, în noi,
răbdarea depărtărilor ce ne leagă,
iubirea de dreptate în bezna jertfei,
ascultarea scurgerii Timpului
când înfometaţi de noi
cădem neputincioşi în devorarea trupurilor…
m-am hotărât să respir prin inima ta –
lepădându-mă de mine…
eu sunt accidental înlocuibil,
eu nu sunt necesar;
mă privesc în ochi,
încercând să evadez din închisoarea trupului meu –
evadare hibernală dintr-o viaţă trăită-n marş.
Făurarul de vise şi-a pierdut măiestria;
câteodată visez în picioare, murmurând litanii
nerostite încă în limbajul slăbiciunilor;
e primul pas spre Harul Veşniciei;
e revelaţia Luminii
în care suntem arşi de Iubirea Divină.
eu nu sunt nemuritor;
sunt conştient de efemerul ce mă înconjoară;
la fiecare trecere a dimineţii,
tresar – flacără gemând în foc necunoscut;
mă târăsc… mă cheamă Lumina…
mă cheamă zborul
deasupra deşertului de oameni.
eu nu sunt robul aşteptării;
las cartea vieţii să-şi schimbe singură filele
astupându-mă cu visele voastre
cu trăirile şi durerile întregii lumi…
eu nu sunt Lumina,
dar luminez gheaţa ce mă-nvăluie
topind toată necredinţa voastră…
eu nu mă rog pentru mine;
rugăciunile mele sunt pentru voi
fraţi şi prieteni ai mei…
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro