Creatii literare – GEORGE CĂLIN

GEORGE CĂLIN

S-a născut pe 24.02.1961 la Feteşti, judeţul Ialomiţa.
Debutează literar în revista „Arcadia” în 1976 şi editorial cu volumul de versuri „Litanii” (1999). A fondat publicaţiile naţionale „Talk-Show”, „21 Decembrie” şi Societatea Culturală „Apollon”. A iniţiat, fiind şi director, Festivalul de colinde populare româneşti „Deschide uşa, creştine”, Festivalul de poezie creştină „Flori de cunună de spini”, Festivalul de poezie „Nichita Stănescu”, Festivalul creştin „Suflet românesc”.
Activează în domeniul social şi cultural la diverse asociaţii şi fundaţii naţionale şi internaţionale, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Senatului Institutului Naţional de Rezistenţă prin Religie din România.
Scrieri: „LITANII” (1999 – versuri); „SINGURĂTATEA UMBREI” (2005 – poezie); „NEŞTIUTA” (poezie); „O, CE VESTE MINUNATĂ!” (culegere de colinde); „ÎN GRĂDINA GHETSEMANI” (2006 – versuri); „SETEA DE REAL” (2007 – versuri); „CUVÂNTĂRILE TOVARĂŞULUI COTOI” (proză); „ETERNITATEA CÂMPIEI” (2008 – versuri); „CLOPOTUL” (roman); „CAUT LUMINA…” (2009 – versuri); „POETUL DE GARDĂ” (eseuri); „101 POEME” (versuri); „RAPORT SECURIST” (2010 – proză); “LA POARTA RAIULUI” (culegere de colinde); “UMBRA LUI IUDA” (2011 – versuri); “TRUDITORUL DRAGOSTEI PE DRUMUL SPRE ORIENT” (versuri); “ZIDITORUL CATEDRALELOR DIN CER” (monografie); “UN DECENIU DE TRUDĂ ÎNTRU HRISTOS” (2012 – monografie); “COLINDELE UNUI DECENIU” (monografie); “BUNĂ DIMINEAŢA, FEMEIE!” (2013 – versuri); “JURNALUL CĂUTĂTORULUI DE VISE” (proză); “BLESTEMAT CU IUBIRE” (2014 – versuri); “SIMFONIILE VISELOR PIERDUTE” (versuri); “BLESTEMUL” (2015 – roman); “URLETUL DRAGOSTEI” (versuri); “SUB ARIPA ÎNGERULUI” (versuri); “ÎNTRU LUMINĂ ŞI CUVÂNT” (versuri): “ZAPISUL IUBIRII” (versuri); “UMBRA CURCUBEULUI” (2016 – versuri); “NEMISTUITE LACRIMI…” (versuri); “LACRIMI PE FLOARE DE LOTUS…” (versuri).
„În poeziile de un cald lirism ale poetului George Călin am găsit iubire de viaţă şi, totodată, un strigăt al trăirii spre cunoaştere. Le pot numi o adevărată «coloană infinită» de referinţă a simbolului. Cu lacrima ca simbol de data aceasta de sincere felicitări, aduc buchetul meu de bucurie că am avut ocazia să citesc din poeziile sale.
Cu lacrimi mistuite de leacuri şi licori
Noi bem esenţa vieţii mereu întrebători
Şi-o preamărim în doruri şi cântece de slavă
Pe ea, REGINA VIAŢA ce ni-i atât de dragă”.

DOINA BÂRCĂ