Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
IOAN RAȚIU
(n. 6 aprilie 1957, Gherla, j. Cluj)
„Poetul CLIPEI”… (v. O ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT, Ion ROTARU – Editura TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA, Bucureşti, 2006)
Studii liceale la Bucureşti şi la Baia Mare, absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie, Sibiu – Arma Topogeodezie (1979) şi al Facultăţii de Ingineria Sistemelor Biotehnice a Universităţii Politehnice Bucureşti (2001); Coordonator al cenaclurilor literare: „Orpheon” şi „Cuget liber-Mihail Grămescu”, din Bucureşti.
Volume de autor: Tributul clipei, Nu chiar totul despre sex, Gândurile unui neînţeles, Gânduri de neînţeles, Gânduri cu subînţeles, Din vina clipei, Psalmi, Amintirile unei clipe, Într-un teatru de vise, Fără semne, Pentru tine, În dreptul ultimei iluzii, Insomnia verbului, Necesitatea de-a vorbi, iubirea lui, Gânduri spre înţeles, Gânduri spre adevăr, Rondeluri pentru clipe, Tăinuind realitatea.
Apariţii în antologii: douăzeci şi unu de volume.
(1426)
De ce să miluieşti
Când nu e datul dat
Iar pofte mii lumeşti
Se-ntrec pentru păcat
Mai lasă-mi un părinte
Îţi cer încă un fiu
Cât viaţa nu se minte
Dor veşnic vreau să fiu
Dac-ar schimba părinţi
Câţi printre clipe vadă
Petrecerea cuminţi
Pe nesfârşita stradă
Îţi cer încă un fiu
Mai lasă-mi un părinte
Cum sincer vreau să fiu
Nu viaţa nu se minte
De ce să dai copii
Care puteau s-audă
Cuvântul între vii
Şi ruda lângă rudă
Ca vina fără minte
Dacă nu vreau să fiu
Mai lasă-mi un părinte
Îţi cer încă un fiu
Cum ar ierta nepoţi
Greşiţi la drumul mare
Cât mila cui socoţi
Ajungă sărbătoare
Aproape doar să fiu
Când viaţa nu se minte
Îţi cer încă un fiu
Mai lasă-mi un părinte
(1340)
Prin păduri de dorinţe
Trimis e sufletul să respire
Frigul plânge vântul bate
Din ce în ce mai tare
Stele gem din pâraie
Toate oglinzile repetând
O Lumină binecuvântată
De naştere
Doamne
Privirile Te caută
Urechile sunt călăuze
Dor şi Iubire
Dintre brazi venind
La Cina Cea de Taină
A Cuvântului rostit
Mai simplu decât păcatul
CUVÂNT
(99)
Domn al primului Cuvânt
Inimă-n Rai fremătând
De la ceruri la pământ
Coloană Luminii rând
Cruce clipă legământ
Cale sfântă dor prin gând
Cât mă bucur când mai sunt
Rugăciunile-nălţând
Rug mireasmă frate cânt
Întru Adevăr pulsând
Precum Viaţa Te cuvânt
I-AȘ SPUNE
(117)
I-aș spune clipei că mi-e frică
De târziu cât nu e prea târziu
Cum devreme pot nu pot să fiu
Când râd atâtea plâng adică
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro