Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
IOAN ROMEO ROȘIIANU
Scriitorul Ioan Romeo Roşiianu s-a născut pe data de 3 august 1969, în Bucureşti. În prezent, locuieşte în Baia Mare. Debutul literar l-a avut în 1983, în „Teleormanul literar şi artistic”, cu un grupaj de poezii, iar debutul editorial s-a produs în 1994, cu volumul de versuri „Unghi al durerii”. Alte cărţi publicate: „Naşterea insomniei” (1996), „Lenjerie pentru Sfântul uitat” (1997), „Poetul ucis de cuvinte” (1999), „Scrisori deschise trupului TĂU” (2000), „Blestemul care stinge lumânări” (2000), „În căutarea Îngerului pierdut” (2004 – ediţia I; 2005 – Ediţia a II-a revăzută şi adăugită), „Înnomenirea cuvintelor” (2005 – ediţia I şi a II-a; 2014 – ediţia a III-a, revăzută şi adăugită), „Arhitectura poemului” (2015), „Scrisori de dragoste neexpediată” (2016), „Scrisori despre demoni şi sfinţi” (2016). Este coautor la „Acatistele Maicii Domnului” (ediţiile I şi II), alături de ÎPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului.
Ioan Romeo Roşiianu a obţinut mai multe premii pentru poezie şi proză la diferite concursuri şi festivaluri din ţară, precum şi două premii pentru volum, ambele la „Cărţile anului”.
Iubito, decât să blestemi întunericul mai bine aprinzi o
lumânare ţi-am spus
morţii noştri au nevoie de lumină mai mult decât noi în
bezna trăirii
ei sunt singurii care ştiu că apele învolburate din amintiri
nu-ţi mai pot potoli setea de moment şi viaţă
că ciorile sunt la fel de negre în orice ţară deşi oamenii
vorbesc diferit
numai dorul de noi şi de ţară ne face mai buni într-o lume
cu suflete zăvorâte pe dinăuntru
ca străjerii pe metereze stau azi simţirile mele la pândă şi veghe
orice clipă risipită-n prezent devine trecut
orice pas făcut pe cărarea vieţii ca o apropiere de moarte
mai este mereu.
(Mai ştii când ţi-am spus că am destin de pasăre Phoenix
când mor de dorul tău şi renasc în amintiri prăfuite?)
Aşa a fost, Iubito, pentru că durerea face parte din viaţă
şi tris teţea la fel
fericirea are chipul prăfuit în oglinda lumii şi-a vieţii
şi eu te rog să nu laşi să se depună colbul uitării pe mintea
şi inima ta
surâsul tău trebuie să răzbată din fotografiile alb – negru
într-o lume colorată, Iubito vântul e incolor, insipid, inodor
ca apa cea de toate zilele
din ea se face agheasma mare şi mică, Iubito sfinţenia
vine când crucea spintecă luciul
Sfântul Duh se ascunde în toţi porumbeii lumii şi-acum
le dau de mâncare pe pervazul geamului şi îmi oglindesc
zâmbetul în ochii lor mici şi rotunzi.
(Mai ştii când ţi-am spus că Dumnezeu are planuri chiar
şi pentru cei care-au renunţat să mai lupte?)
Aşa a fost, Iubito, căci sufletul este o oglindă prin care
poţi vedea înăuntru când afară bate vântul trăirii
când trupul primeşte hrană de la suflet, sufletul primeşte
de la spirit şi spiritul de la Dumnezeu e starea normală
anormală e tăcerea ta şi încă-ţi aud respiraţia întretăiată
facem dragoste şi acum în simţirile noastre
de fiecare dată când zâmbim sufletele noastre îşi vorbesc frumos
de asta îţi spun că până şi moartea mea e limitată în singura
mea viaţă avută
am numai una şi e mare penurie în cer şi pe pământ îţi spun
lumea stă la coadă să cumpere viaţă în rate şi să ia simţiri
cu-mprumut
e penurie mare şi lupii tineri ai sângelui meu urlă-a pustiu
în sângele meu.
(Mai ştii când ţi-am spus că a face ce-ţi place înseamnă
libertate şi a-ţi place ce faci înseamnă fericire?)
Aşa a fost, Iubito şi nu ai înţeles niciodată că e una să poţi
să vrei şi cu totul alta să vrei să poţi
aşa a fost când ţi-am zis că cineva a zis că numai poezia
e imună în faţa morţii
aşa a fost când de atâta singurătate şi tristeţe m-am apucat
să extrag liniştea dintre frunzele mângâiate de vânt.
IUBITO, când am coborât în strada pustie eram singurii
trecători dinspre răsărit spre apus
se făcea că nu mai voiau zorii să vină-nspre noi şi că-n
întunericul flămând nu ni se mai vedeau nici măcar
umbrele viitoare
aşa era atunci de parcă până la capătul lumii mai era doar
un pas de făcut şi-o speranţă
aşa era în trecerea noastră de nicăieri spre niciunde, am
tras insomnii sub genele plânse de dor
am adunat în căuşul palmelor tot mirul cerului, toată roua
luminii ce se strecura complice-nspre zi
pe terasa cu vedere la viaţă şi zi am comandat cu voce
tare cafeaua şi-n aburul înşurubat în plămâni viitorul încă
neghicit în zaţul rămas
aşa am rămas şi noi cu ochii mijiţi numărând pe degete
respiraţiile răsăritului atunci
păream ultimi pelerini printre clipele duse pe rând, aşa
stăteam la marginea cuvăntului străjeri.
(Mai ştii când i-am cerut barmanului o carafă cu vin şi
ne-a dat una cu şoapte?)
Aşa a fost Iubito atunci când mâncam pâine prăjită la soare
şi fumam doar chiştoace de speranţă şi zi
aşa a fost când prin buzunarele goale bătea vântul sărăciii
dar bogaţia ne dădea afară din sufletul gol
n-aveam haine de schimb dar la garderoba timpului
uitasem ultimele poeme nescrise
amanetasem ultimul gând pentru petrecerea aceea din zori,
toate metaforele, toate cuvintele, până şi şoaptele, toate
Iubito pierdusem atunci
la masa de joc a tăcerii jucam zaruri de unii singuri şi
pierdeam mereu câte-o amiază şi-un vis.
(Mai ştii când din staţia vieţii am luat autobuzul spre moarte?)
Aşa a fost atunci Iubito când ni se-nfăşura pe lângă trup
ca o mantie de tristeţe străvezie tristeţea
aşa a fost când la liziera speranţei patrulam pe jos cu
hangerul trăirii în piept
aveam spade de şoapte la şoldul umbrei pe trup, cămaşă
de zale şi doar cavaleri de pripas în turnirul amiezii trecute
pelerini proposiţi în cetăţi cu istorii nescrise în lupte şi-n zi.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro