ION BORODI
S-a născut în municipiul Sighetul Marmației, județul Maramureș, în data de 7 iulie 1964 Este absolvent al Facultății de Drept, de profesie polițist local la Primăria Sighetul Marmației. Scrie poezii de 30 de ani.
Debutul literar a avut loc la 11 iunie 2016, cu volumul „Iubita mea.., Iubitul meu…”, iar în 2018 a lansat cartea „Nuntă între un Cer …și-o Stea”. De asemenea, a participat cu material la numeroase antologii colective.
Căutarea fericirii în poezia lui Ion Borodi este înălțătoare prin perceperea ei de toate genurile de oameni: savanți, militari, învățători, ciobani, țărani, artiști, oameni simpli. În tot, optimismul triumfă, iar mulți dintre ei găsesc diamantul pe care-l dorim cu noi la orice pas: fericirea.
DOINA BÂRCĂ
Privesc Cerul roșiatic ca sângele
Unde Stele mor, alte Stele se nasc,
Cerul e un curcan plin de mărgele
Și simt că privindu-l renasc.
Uimit privesc Cerul cu gura deschisă
Calea Lactee o văd mereu ca pe-un vis,
Poarta Cerului îmi este închisă
Doar mintea și sufletul meu e deschis.
Visător întind mâna să mă prind de Stele
Cerul e mare, senin și drăgăstos,
În Stele se-nalță și visele mele
Gândul meu este sus, trupul meu este jos.
Luna între Stele e ca o floare în tindă
Inima mea plină se ridică la Cer,
Vorbe se-ngână ca’ntr-o oglindă.
Mesaj de iubire trimit din ochi în eter.
DESPRE IUBIRE
Îndrăgostit cu adevărat
E cel ce are lacrimi,
Și pentru sufletul curat
Perechea lui în patimi.
În dragoste iubești o dată
Dar pentru totdeauna,
Păstrează-ți inima curată
Și să urăști minciuna.
Fii pregătit de sacrificii
Pentru a ta iubire mare,
În inimă pune artificii
Ca să le-aprinzi la culcare.
Să știi oricând ce-are nevoie
Persoana ce-o iubești,
Pentru un sărut nu cere voie
Iertare ai să găsești.
Trăiește clipa n-o lăsa
Să treacă pe lângă tine,
În brațe ia-ți iubita ta
Să vezi cât e de bine.
Cel ce iubește n-are somn
Mâncarea nu-i priește,
El se comportă ca un domn
Iubirii care crește.
GÂNDURI
E soare afară și e cald
Să zburd aș vrea de fericire,
Și inima în bucurii s-o scald
Viața să-mi fie nemurire.
Pe veci aș vrea de s-ar putea
Cu voi tot timpul să trăiesc,
Așa va fi și n-aș lăsa
Nimic, căci prea mult vă iubesc.
Vlăstare tinere să văd
Cum cresc și prind putere,
Iubita în brațe să o strâng
Eu n-aș ști de durere.
Lumina ochilor îmi sunteți
Voi toți și fiecare-n parte,
Și nimeni nu va reuși
Pe noi a ne desparte.
Puternici fiți și înțelepți
În viața voastră înainte,
Să râdeți dar să și plângeți
Că v-am iubit fierbinte.
Afară sunt fulgere și tunete și plouă
Când capul tău pe piept îmi pui,
Și mă cuprinzi cu mâinile amândouă
Iar mintea mea umblă hai-hui.
De frica ploii, ochi tăi sunt goi
La pieptul meu te strângi în van,
Cad picurii pe geam și reci și moi
Iar noi ne-ascundem ochii în tavan.
Te-ncolăcești în jurul meu
Fulgere albe sunt pe al tău obraz,
Ropote de ploaie cad mereu
De parcă au fost închise-n Alcatraz.
Șuieră vântul, crengile se-ndoaie
Iar tu mă strângi la pieptul tău,
Ne ținem de mână, ne-ascundem de ploaie
Când ploaia își ascultă ecoul său.
Tunetul ploii parcă e-o tobă
Iar noi doi lipiți și parcă sortiți,
În inimile noastre arde o sobă
Când ne predăm de iubire sleiți.
SĂ NU CREZI
Să nu crezi că a scrie rânduri
Poate orice muritor,
Doar anume câte unii
Au talent de scriitor.
Cuvintele aranjate gata
Să le pui nu este greu,
Pixul mâna când o trage
Și cunoști al tău traseu.
Nu știu, desenez ori scriu
Rândurile îmi vin de-a gata,
Mă trezesc vorbind și scriu
Strofe un peste alta.
Nu vreau să imit pe nimeni
Vreau să scriu ce nimeni n-are,
Bucuria mi-e pe frunte
Scrisul mi-este alinare.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro