IULIANA PALODA-POPESCU
Iuliana Paloda-Popescu s-a născut la 30 octombrie 1960, în satul Târnava, comuna Botoroaga, judeţul Teleorman. Este licenţiată a Universităţii de Arte Bucureşti, Facultatea de Pictură (2000). Doctor în Istorie la Universitatea „Valahia” din Târgovişte (2009), cu Teza Istoricul constituirii colecţiei de icoane a Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti. Metodologia conservării şi restaurării icoanelor pe lemn şi pe sticlă. Este cercetător ştiinţific gr. III la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti; expert atestat în domeniile: conservarea şi restaurarea bunurilor culturalartistice – icoane pe lemn şi pe sticlă; bunuri cu semnificaţie artistică – icoane, secolele XVIII-XX; formator atestat.
Volume de poezii publicate: Urme pe zăpadă, 1992; Dincolo de măceşii roşii, 2006; Cu privighetoare pe umăr, 2010; 101 poeme, 2011; Lumină pentru Manuel, 2012; Cu privighetoarea pe umăr, antologie de autor, 2012; Semnul Îngerului, 2015.
Este prezentă în antologii de poezie: Săgetătorul, 1978; Satul românesc în poezie, 1994; Scriitori teleormăneni în viaţă, 1999; Poezia pădurii, 1999; Un adaos de veşnicie la veşnicia poetului Nicolae Labiş, 2003; Antologia poeziei româneşti de dragoste, 2004; Caiete Litere. În căutarea unui topos liric. Antologie de poezie a SST, 2006; Revista Sud, 10 ani de apariţie, octombrie 1996-octombrie 2006; Pagini literare.ro/Literary pages.ro/Pageslittéraires.ro, II; Forumul European al Revistelor Literare, ediţia a II-a, 2008; Boema ’33, 2010; Fântâna cuvintelor/Fontana e fjalëve, Antologie de poezie bilingvă româno-albaneză, 2011; Poeme creştine româneşti, Antologie, 2011; Colecţia IDEAL – 2011, Antologie, 2012; Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg, Antologie de poezie bilingvă româno-rusă, 2012; Poeţi români slăvind Dumnezeirea, 2014.
Dumnezeul
meu, nu mă părăsi!…
Toamna m-ai adus în lumină
şi pe câmpul de mătase, trupul meu
învelit în mantie de fum se străvede alb…
Îngerul caută încă urma durerii pe sub coasta
mea, de unde bea însetat trandafirul de
foc, apoi,
se înalţă şi cu spinii de aur îmi atinge
inima, din
care picură în răstimpuri sângele
înrourat, unde
Îngerul îşi înmoaie pana şi scrie
poeme de
dragoste şi de moarte, prin care pâlpâie
Luna şi steaua târzie, luminându-ne
visul şi trecerea întru
veşnicie!…
FLOARE DE FOC
Sentimentele
ca picurii diamantului în
adâncuri se aprind, se rotesc,
flăcări albe ce-n inimă pâlpâie ne
înalţă, ne apropie de un vis nelumesc,
până când sufletele pleacă din trup în
oceanul iubirii, unde vor fi doar
lumină şi din nou vor porni
spre o altă zare, spre
o altă întrupare
şi se vor numi…
dar, mereu va rămâne
ceva neatins, fără ca nimeni
să ştie, fără ca trecerea să-l îmbie,
pentru că tot ce atingem e vis, iar ceea
ce nu cuprindem e floarea de purpură
vie, floarea de foc pe care numai
Domnul iubirii o vede şi-n
tăcerea înaltă o
scrie!…
ŞTIU
Ştiu, Doamne,
ajută neştiinţei mele!…
Dumnezeiasca împăcare de
m-ar cuprinde întru aşteptarea
Ta, sufletul meu ar fi iarăşi
călător în albastrul
zorilor!…
Iar când
peste ape ar trece,
ochii mei s-ar deschide
în adâncul vederii Tale şi
în clipirea lor s-ar ivi primii
soli în veşminte albe cu
făclii aprinse în mâini
ar cânta!…
fratelui doare, precum
adânca şi ascunsa rană ce
luminează veşmântul trecător,
când urmele tălpilor pâlpâie
peste noapte şi se
topesc
în suflarea Ta…
nimic nu mai rămâne
dincolo de întoarcerea în
Slava de lumină, poate doar
amintirea trupului înverşunat
s-aprindă rugul aşteptării
pe nisipurile
vii!…
CERCURI
Văd, Doamne,
Ajută nevederii mele!…
Îngerul Bun se apropie
şi îmi atinge umbra… uite,
spune El, acoperindu-mi
inima – aici, ai un cerc
roşu… este doar
amintirea
unei răni,
din care a rămas
suspin, o adiere uşoară,
ce pluteşte departe şi se
pierde în nimbul de aur
al Cerului… acum,
vei uita – spune
Îngerul,
iar în
mâna lui dreaptă,
văd cercul durerii cum
se preface-n lumină şi
arde, ca o candelă albă
în albastrul de ziuă,
pe când eu sunt
aceeaşi,
cu amintirile
vii pe sub pleoape,
cu palmele strânse în
jurul flăcării albe, din
care cresc peste lumi
infinitele cercuri şi
văzduhul înalt ce
ne soarbe!
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro