LILIANA POPA
S-a născut la 24 iulie 1960 la Râşnov, judeţul Braşov. Studiile primare le-a făcut în oraşul natal, după care a urmat Liceul „Şaguna“ din Braşov şi Facultatea de Istoria şi Teoria Artei – Universitatea de Arte Bucureşti. A fost prima româncă înscrisă la Institutul „Michelangelo” din Florenţa (Italia), unde a urmat Cursuri de Renaştere. De la 1 septembrie 1990 este redactor la Radio România – Bucureşti FM. Volume de poezii: „Portretul în oglindă” (2014) şi „Stăpână pe tăcerea mea” (2015). De asemenea, poeziile Lilianei Popa au fost publicate în mai multe reviste: „Argeşul”, „Cenaclul de la Păltiniş”, „Oglinda literară”, „Turism şi afaceri” şi „Adevărul literar şi artistic”. „… Versurile ei sunt pline de referinţe, aluzii, semne culturale, dar într-un discurs ce respiră firesc, evitând preţiozitatea. Naturaleţea se obţine greu şi se pierde uşor, de regulă, într-un parcurs liric scurt, în care fiecare cuvânt contează” (Daniel Cristea-Enache).
La fiecare răscruce
un gând al tău mă priveşte
şi freamătă pădurea…
Prea multe întrebări,
o să le notez pe frunze
şi pentru că azi mi-am vopsit
părul şi ochii
cu verdele frunzelor,
vor rămâne memorate
în pădurea cu năprasnic şi fragi…
răscrucea cu gânduri
APUSUL A VENIT ÎN LADA MEA DE ZESTRE
Umbra mea ascunsă în iarbă
mă căuta să mă împletească,
să mă despletească.
Se amesteca în dansul fluturilor,
dansul iubirii,
aduna toate păsările cerului
să le mai spună legende.
Păstrează apusul în pumni
să mi-l cânte
Şi înfăşurat într-un tril,
să mi-l aşeze în lada mea de zestre.
În vis se făcea că în lumina blândă a
după-amiezei
mă plimbam pe malul unei ape
învolburate,
fără să ştiu unde sunt.
Pe mal, rochiţa înfoiată a rândunicii
mi se înfăşura pe glezne.
Umbra opacă a copacului
îmi netezea gândurile…
Libelule cu aripi străvezii,
se-adunau deasupra apei
în dansuri doar de ele ştiute.
În zăvoi un iepuraş castaniu,
cuci, lăstuni şi-o mulţime de rândunele
îşi făceau cuib în malul sufletului meu.
Un şarpe a trecut aproape de mine.
Nu l-am recunoscut.
Dar tot el a ridicat capul pe potecă.
Şi m-a strigat din urmă:
Nu mă recunoşti? Eu sunt!
20 august 2013
Ce nume să-ţi dau
ai venit la mine pe jos
şi ai bătut la porţi închise.
Porţi atâtea nume:
soare, fiindcă te-ai topit în fiinţa mea,
răsărit şi mare,
spirală, contemplare
ploaie, plimbare,
neliniştea înşiruită pe-o cărare,
vitraliu sângeriu de catedrală
cu stropii neuscaţi,
corabie ce asfinţeşti la infinit,
risipitor între viaţă şi moarte,
liber ca drumurile ce pleacă
spre unde vor,
August răsturnat de dor,
fântână flăcărilor din piept.
Mi-ai adus o pagină de cer
să pot respira cu sufletul,
să făuresc cu spiritul.
CÂND NOAPTEA E PREA LUNGĂ PE PĂMÂNT
Când noaptea e prea lungă pe pământ,
«fluturii aceia rupţi din soare»,
ce mi-au adus iubire şi candoare,
îmi prelungesc chiria pe pământ.
Am strâns umbre, amintiri în buzunare,
şi le-am trimis apoi pe Frunze plutitoare,
şi cu lumina-n pumnii mei fragili,
Ţi-am răsărit în cale,
Te mai miri?
Mai 2013
PLOAIA DE AZI ARE GUSTUL TĂU
Vreau dimineţi cu rouă şi cu soare,
să fiu eu aerul ce-l sorbi
din labirintul gândurilor mele.
Să primeşti răcoare…
Voi fi tăcerea dintre noi,
te voi mângâia cu umbra copacilor,
cu stropii de ploaie aduşi în pumni
până la tine…
Şi pentru că un nor îţi desenează chipul,
am înţeles de ce ploaia de azi are
gustul tău…
11 august 2013
PLOAIA TOPITĂ ÎN IUBIRE
Ce pasăre îţi plouă gândul cu aripile sale,
o părere sunt anotimpurile tale,
tu plouă peste toate,
peste uitatele păcate,
coboară iar balsamul de uimire,
tu eşti ploaia topită în iubire
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro