Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
MARILENA DUMITRESCU
S-a născut în data de 17 decembrie 1952, în orașul Târgu-Jiu, judeţul Gorj. În prezent pensionară, locuieşte în Bucureşti din 1989.
Studii: Liceul de Muzică şi Arte Plastice Craiova, promoţia 1972; Institutul Politehnic Bucureşti-Promoţia 1983.
Debut literar: în revista online „Confluenţe literare”, martie 2015. A mai publicat în „Citatepedia” (noiembrie 2015), „Poezii Diaspora” (ianuarie 2018) și în revista „Amprentele sufletului” (2017).
A participat la câteva antologii de versuri, printre care Antologia sub egida Revistei online „Amprentele sufletului”, cu tema „Dragobete, sărbătoarea iubirii la români” – „Poezia iernii”, precum și la Antologia de versuri „Poeţi şi scriitori contemporani în Regal eminescian” (2017). Participă online la grupul Cenaclul Diaspora.
A lansat două volume de versuri: „Din suflet pentru urmaşi” (2017 ) și „Labirintul vieţii” (2018). A mai participat şi la alte 2 antologii din ţară.
DOINA BÂRCĂ
Sufletul îngheţat, de atâta iarnă
Care suflă-n case şi în buzunare,
Cu vechile poveşti ce încep să cearnă
Minciuni cu viaţă dulce… în amânare…
Că visele spre mai bine s-au încheiat,
Sufletul îngheţat se păstrează mereu
Aşteptând un nou val, mai bun, ne-ngenunchiat
Şi un suflu de viaţă, ce nu ne-ar cade greu…
La ceas târziu, când cugetul e liniştit
Şi viaţa îşi adoarme a sa văpaie,
Al nostru suflet îngheţat şi obosit
Priveşte-n gol, în frânturi, în vâlvătaie…
Este ţara ce cere mereu, s-o salvăm
Din tenebrele minciunilor deşarte,
Iar putregaiul rău, ce vrea să-l dizolvăm
Şi sufletul să trăiască în dreptate!
INIMĂ RĂNITĂ
Cerul înnorat parcă se mişcă-n valuri,
Sufletul greu, se deşiră în cristaluri,
Mintea se-ngână în idei solitare,
Iubirea e tristă, cu timpul ea moare…
Amurg se lasă în inima rănită
Şi sângerează că nu a fost iubită,
Minciuni şi fraze, uşor alambicate
Crezându-se că ei îi sunt dedicate!
În valuri de fum privirea-i absentă
Striveşte-n gânduri, cuvintele nespuse
Ce lasă în inimă a lor amprentă
Brăzdând cu sânge, tăcerile supuse!
Dureri şi lacrimi, ce se reprimă-n tine,
Tăcerile impuse sfredelesc adânc,
Că genezei tale nu îi este bine,
Ce egoismul rece, te transformă-n ţânc!
Te macină-ntrebarea cu ce ai greşit
Când viaţă tu ai dat şi te-ai sacrificat,
Universul acelor griji te-a copleşit,
Iar demnitatea în picioare ţi-au călcat…
Tu inimă mai crezi în bunele intenţii,
Când te-au făcut fărâme şi te-au schingiuit,
Te-au tăvălit în praful nedreptăţii,
Ca slugă în toate, ei te-au instituit?
HOINARUL
Hoinar al viselor, ce tu te scalzi
În baia stelelor ce te-mpresoară,
În depărtări priveşti cu ochii calzi
Şi cu un of la inimioară…
Hoinar în văi, în munţi şi dealuri,
Peste vulcani mergând neobosit,
Te îmbeţi cu-a tale idealuri
Iubindu-ţi pământul la nesfârşit…
Iubirea ţi-o cânţi în simfonie,
Priveşti cu dragoste în depărtări,
Veghea nopţilor de insomnie
Şi muzei dându-i mereu, întrupări…
Iubeşti cu toată a ta fiinţă,
Pasional fiind în libertate,
Dar uneori eşti în suferinţă,
Sentimentele nu-ţi sunt cultivate
Trăieşti sperând că odată va veni
Din depărtări iubita-ţi muză,
Clipele suave vor reveni
Şi iubirea de basm andaluză!
Labirintul vieţii se strecoară,
Amarul existenţei se revarsă,
Benzi desenate desfăşoară
Idila trăirilor, neştearsă…
Roman nescris, din lumi paralele,
Idei amestecate în minte,
Nuanţe, pastel, acuarele,
Transformare în aşezăminte…
Universul trece-n avangardă
Lumina vieţii universale,
Visarea lumii, care desmiardă
Iluzia trăirii cerebrale…
Esenţa vieţii-n traseu, labirint
Ţese iluzii în astă lume,
Iubirea celestă, ca legământ,
Iţe descifrate în cărţi postume…
MI-E DOR
Mi-e dor şi cred, la multă lume
Îi este dor de vieţi mai bune
De mama, tata şi bunica,
De prispa casei şi Florica,
Văcuţa dragă, mititica…
Îmi este dor, de siguranţă,
De adevăr şi de speranţă,
Să ne trezim din nou la viaţă
Din simulacru, din paiaţă
Şi să avem din nou verdeaţă…
Îmi este dor de codrul verde
Unde te-ascunzi şi te poţi pierde
Şi umbra lui te răcoreşte,
Tăcerea lui parcă-ţi vorbeşte
Iar verdele, te linişteşte…
Îmi este dor de viaţa bună
Când căpşuna era căpşună,
Mâncarea era hrănitoare
Fără euri, dăunătoare,
La preţuri satisfăcătoare…
Mi-e dor de muzica străbună
De decenţă şi apă bună,
De copilărie, de soare,
De multă binecuvântare
Şi de o bună guvernare…
Mi-e dor de cinste şi dreptate
Şi de schimbări accelerate,
De curăţenie în ţară,
De investiţii ca brăţară
Şi de iubire bunăoară…
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro