CREAȚII LITERARE – NICOLAE ROTARU

Moto: Comunic, deci … exişti!
Gl. bg. (r) Prof. univ. dr. ing. NICOLAE ROTARU
– Conviviu : (născut: 28.03.1950, loc Glîmbocata, com. Leordeni, jud. Argeş. Liceul teoretic (secţia real în oraş Găeşti, Dîmboviţa), Şcoala militară de ofiţeri de transmisiuni (Sibiu). Domicilii succesive: Câmpina (1972), Voluntari (1975), Bucureşti (1975 – prezent).
– Devenire şi hobby-uri:
– Instructor (ofiţer de transmisiuni, general de jandarmi, specialist de clasă: radio (morse), radioreleu, staţii de frecvenţă (curenţi purtători), staţii telegrafice etc., absolvent de academie militară)
– Psihosociolog (licenţiat î n Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, masterat în mass-media, doctorat în psihosociologia comunicării, specialist în psi-leadership şi comunicare managerială, titular de cursuri în sistemul doctoral, masteral şi universitar de licenţă).
– Jurnalist (atestat ziarist profesionist din 1983, fost director al revistei Pentru Patrie a Internelor, titular de rubrici, senior editor, membru în colegii de redacţie şi consilii ştiinţifice la numeroase publicaţii, creator de reviste, deţinător al Ordinului Ziariştilor, cl. I Aur, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România)
– Scriitor (autor a peste 115 cărți de beletristică şi cercetare ştiinţifică, deţinător a numeroase premii, diplome, trofee, membru al Uniunii Scriitorilor din România).
– Dascăl (profesor universitar dr. cu expertiză în ştiinţele comunicării & jurnalism, psihosociologie şi management organizațional la Şcoala de Aplicaţie românofranceză a Jandarmeriei Române, Şcoala de subofițeri jandarmi, Școala de agenți de poliţie „V. Lascăr”, Academia Națională de Informații „M. Viteazul”, Academia de Politie „Al. I. Cuza” , Asociația Națională a Detectivilor din România și Universitatea „Hyperion”, București.
– Inginer militar (licenţiat al Academiei Militare, facultatea Transmisiuni, deţinător al Ordinului Naţional pentru Merit Virtutea Militară, în rang de Cavaler şi al gradului de general de brigadă în rezervă)
– Rebusist (autor de careuri şi enigmistică, titular de rubrică în revista Rebus, membru al cercului rebusist de performanţă Club XXI).
– Şofer profesionist (A+B) din 1972
– Familist din 1974, tată (din 1976) şi bunic de (la) băiat (din 2006).
– Cetăţean de onoare al comunei natale Leordeni (2007) și deținător al trofeelor: Fiu al Argeșului (2007) și Cetățean de Onoare al județului Argeș (2011). – Numismat, filatelist, nefumător, optimist şi patriot profesionist. (

DOINA BÂRCĂ)

BOSS DE RIGIPS
Sunt stăpânul cetăţii,
al castelului chiar,
patronul iluziilor încarcerate,
un proprietar al conacului
de rigips şi celuloid,
sunt mai marele habitatului
ce nu va cunoaşte ruina,
bossul împărăţiei volatile,
regele de butaforie,
dacă nu cumva bufonul
suveranului fără suveranitate,
conducător, manager, lider,
sau chiar simplu paznic
al trecerilor fără bariere,
fără tren, fără şine, fără urme…

UN SEPTET
La al limbii zaiafet,
Cu semne din alfabet,
Mai pe faţă, mai discret,
Vin şi eu, un biet poet.
Ca-ntr-un munte, un ascet,
Pripăşit printr-un făget,
Am trăit (anahoret),
Cioplind vorbele concret.
Apoi, ca bard get-beget,
Am evadat din corset
Şi acum stau la bufet,
Croşetând slove încet.

Mulţi spun că sunt un proclet,
Al criticii baronet
Mă-nţeapă fără regret,
Cu-al lor zvâcnet centripet.
Dar acest mic ricoşet,
Transcris, iată, din caiet,
Nu e zisă de profet
Care vine din Tibet,
Fiindcă nu prea am brevet,
Chit că-s ins cu eplolet,
Capabil de un sonet
Cu rime la robinet,
E ofertă de oţet,
Poreclită cabernet,
Sau, s-nchei acest septet,
Doar o schiţă de pamflet.

PE TERASĂ

Se scurge alene şi albă,
cu liniştea ei sonoră,
ca berea sorbită din halbă
a nopţii ultimă oră…

Sub verde-aromat pe terasă,
stă bardul mahmur şi uitat
o umbră să plece nu-l lasă,
e-a celei ce-abia a plecat.
Adoarme pe stâlp felinarul,
un câine aşteptă spăsit,
un înger loveşte amnarul
şi ceru-i cu stele spuzit…

LA ŢARĂ

Eu vin adesea şi, adesea, plec
Pe plaiul zis natal, azi părăsit;
Bătrân ca nucul, suferind, m-aplec
Sub patrafir de verde stând spăsit!
Se scurge, şarpe lin, spre luncă pleacă,
În prund s-afundă susurul său mut;
E-o amintire apa Valea Seacă,
O trecere ce n-are început!
Şi-n hăul de tăcere-ncăpătoare,
Unde începe tot ce se sfârşeşte,
Aici, la ţară, colţ de rai sub soare,
E traiul greu, dar mori împărăteşte!

PĂRĂSIRI

Sfinţii au părăsit icoanele,
vopseaua a părăsit geamul,
sticla a abandonat ramele,
biserica şi-a pierdut hramul.

Sunt ca un Iov bolnav şi orb,
un bard răvăşit, ca Allan Poe,
părăsit de credinciosu-i corb,
ca un strigăt părăsit de ecou!