Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
RADU CANGE
Radu CANGE s-a născut la 1 august 1943, în comuna Piua-Petrii, judeţul Ialomiţa, sat Brăiliţa. Debutat de Cezar IVĂNESCU în revista „Luceafărul”, în 1980. Se pare, după spusele lui Ion Cocora, că l-ar fi debutat, înainte de această dată, prozatorul Sorin Titel, în revista Orizont, prozator pe care nu l-a cunoscut personal.
A publicat poezie şi proză în revista „Luceafărul” mai bine de 30 de ani. A mai publicat versuri, proză şi eseuri, cronici literare în: România literară, Contemporanul – ideea europeană, Viaţa românească, Cronica Convorbiri literare, Ateneu, Argeş, Ramuri, Poesis şi în alte reviste şi ziare.
A avut emisiuni de versuri la radio şi tv. A mai publicat versuri în Belgia şi Germania. Eseuri despre Cioran, Eminescu, Ţuţea, Liiceanu. Este prezent în câteva dicţionare şi antologii de poezie, cum ar fi: Dicţionarul biografic al scriitorilor români, Dicţionarul scriitorilor români de azi, Dicţionar de autori – Poezia română între milenii (autor Geo Vasile), Călător în Arcadia – O antologie a scriitorilor din Ialomiţa (îngrijită de Şerban Codrin), Antologia poeziei româneşti de la S la XXL (îngrijită de Ion Barbu), Antologia revistei Convorbiri literare (Iaşi), dar şi în Nopţile de insomnie – Opţiuni livreşti (de Nicolae Oprea).
A publicat următoarele cărţi: Caietul debutanţilor (poezie, apărută în 1984), ALPHA (carte colectivă, poezie, 1984), Un Bărăgan apropiat (poezie, 1989, carte desfigurată de cenzură), Sufletul în palmă (poezie, 1995), Râsete în infern (poezie, 1998), Un poem pentru cel care vine (poezie, 2003), Paznicul muzeului (roman, 2005), Trece o blondă, trece o brună… (poezie, 2006), Lebăda şi magnolia (poezie, 2006), Elegiile negre (poezie, 2008), Vinerea singuratică (poezie, 2010).
Prinsese toamna în mână
şi toamna mirosea
a frig.
Chiar crezuse
Că-i un fluture întârziat.
Erau doar
un om şi o singurătate.
Poem neterminat
Poate voi reuşi să lipesc
lumea viselor, toamnele
însingurate de teama copacilor,
orgoliul frunzei ruginite
şi alunecarea
spre o altă evadare.
Un copil
În parc, au căzut
zeci de mii de ochi
de frunze ruginite.
-Vieţii îi dă imbold
putreziciunea viitoare. –
Mai departe, un copil
rostogoleşte melancolia.
Un descântec anonim,
care se vrea miraculos,
mi se pare desuet.
Iată cum, fără să vrea,
anotimpul naşte o iluzie.
Bănuială
Toamna vine mânată
de nebunia poeţilor,
a nostalgiei lor pentru literă.
Aşa, mai pot şi ei să invente
alfabete noi, să dezlege runele
altui spaţiu, cu speranţa că vor
mai amâna cu încă o zi
întinderea balansată, la nesfârşit,
de lebede şi magnolii.
Nimeni nu poate ajunge
până la locul acela
numit Făgăduinţă.
E presărat
cu multă suferinţă.
Poate, ca la un semn,
îţi vei face rost
de o pereche de aripi
lustruite, de lemn.
Vei muri mândru,
dar nu vei zbura,
decât alunecând
pe moartea ta.
Dumnezeire
Umbre de îngeri cad în jurul meu,
Zboruri nepipăite de privire
Şi aripi largi care sporesc lumina,
Iar trupul meu devine diafan.
Zoresc la nu ştiu ce, ca-n amorţeală,
Mă-mpleticesc în pace şi-n iubire,
Iert toţi duşmanii, însăşi perfidia;
Pe mine doar nu am a mă ierta.
Doar în El
Când mâinile te dor de aşteptare,
Pe Dumnezeu chemându-L lângă tine,
O strălumină parcă te-nconjoară,
Şi-o linişte a sinelui, sublimă.
De simţi că n-a venit, El e pe-aproape,
Fii răbdător şi-ngenunchează-ţi firea,
Căci mântuirea este doar în tine,
Dumnezeirea sta-va doar în El.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro