Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
CRISTIAN GABRIEL PERȘINARU –
„Crede cu tăria vârstei într-o lume mai bună“
Elev în clasa a X-a a Școlii Centrale din București, Cristian Gabriel Perșinaru, în vârstă de 17 ani, este membru al Trupei de teatru „Joc” al Clubului Copiilor Sector 1, București de zece ani. Aici, de-a lungul timpului, a pus în scenă numeroase scenete alături de colegii săi, îndrumaţi cu măiestrie pedagogică de doamna profesoară Magdalena Băcescu. Tot aici, tânărul, copil fiind, a încercat să-și exprime trăirile și emoțiile prin primele lui versuri.
Dacă pentru minte și suflet, școala și clubul de teatru au creat un tânar cu o mare deschidere către frumos, cu aplecare către cunoaștere, despre latura sportivă a vieții acestuia se pot spune multe: vicecampion la concursul mondial Dance Star ESDU, Cristian Gabriel Perșinaru este dansator sportiv legitimat la Clubul de dans „Phoenix” de peste 9 ani. Îi place dansul sportiv (standard și latino), dar parcă ceva mai mult îi plac show-urile cu diverse teme.
Dincolo de școală, teatru, dans, care ocupă mai tot timpul, tânărul este ca mai toți cei de vârsta lui: îi place, în rarele momente de pauză, să se lase uitat în fața calculatorului; este pasionat de desenul digital, îi place să se plimbe, să se vadă cu prietenii, să imortalizeze diverse momente, să râdă, să simtă că trăiește, punând suflet în orice face și crede cu tăria vârstei într-o lume mai bună, mai caldă, o lume care să se bucure de tot ce are aici și acum.
E o viaţă moartă, sau o moarte vie,
E doar un sinonim pentru nemurire,
E doar un pleonasm pentru iubire,
E ceva ce nu se poate descrie
Te afli între două lumi
Te afli la mijloc, între două culmi,
Te afli în aer suspendat,
Ca de dragoste atârnat
E ceva ce-i de nedescris,
E ceva ce-i neprecis,
E ceva în surdină, ceva vag,
Dar totuşi e adânc,
E ceva de necontrolat,
O mişcare greşită şi totul s-a stricat
Cine vrea, fenomenul să-l descrie,
E doar nebun de legat
AZI ŞI MÂINE
Cu toţii încercăm
Să ne remarcăm
Să ieşim în evidenţă,
Dar trăim în indiferenţă,
Areori ne-am întrebat
Ce se va întâmpla cu ce s-a întâmplat.
Tot ce facem e să punem paie pe foc.
Neavând răbdare deloc,
Dar cu un pic de noroc
Nu vom mai sta mult pe loc.
Desigur că ne abţinem
Că nu e sigur, ştim jocul prea bine
Doar nu avem degeaba scenarii şi filme
În care suntem ameninţaţi cu războaie
Şi noi nu ştim nimic, doar stăm şi
uităm că ne doare.
Totodată ne-am obişnuit când punem
o întrebare
Subtil, să fim lăsaţi cu ochii în soare.
Arunc o privire la viitorul pe care îl văd eu
Cu tristeţe observ că nu avem niciun
Dumnezeu.
Sufocaţi încet de pesimism
Cu zâmbetul pe buze îl numim realism.
Văd copiii şomeri, cel mult programatori,
Muncesc doar maşinile umblând
printre noi
Se scurg lacrimi de piatră din
statuia unui domn
Nu-i nimeni să le plângă.. Nu mai
văd nici un om.
De ani buni
Ni se spune ce să facem.
De teamă să nu greşim
Călcăm ca pe ace.
Precum nişte păpuşi
Stăm politicoşi
Şi ne purtăm… cu mănuşi.
Nu luăm atitudine,
Lăsăm capul în pământ
Şi ne prefacem că nu auzim
Îi blestemăm, dar în gând.
Avem probleme, nu?
Dacă noi nu le rezolvăm
Altcineva… cine?
Acceptăm cu uşurinţă multe
Şi când în faţă ni se râde
Râdem şi noi ca în oglindă
De parcă ei nu ar trebui „să se prindă”.
Când luăm măsuri eşuăm
Şi degeaba ne revoltăm
Căci în capul nostru întruna
Se aude doar „mai încercăm!”
Încă nu ne-am înv ăţat minte
Că violenţa e degeaba.
Ard locuri publice
Şi totul se transformă în haos
Oare unde o să ajunge m
Dacă vom continua aşa?
VREAU SĂ ȘTIU CINE…
E frig, târziu, totul amorţit,
E frig, târziu, totul pustiit.
E frig, târziu, stau închis în mine,
E frig, târziu, și vreau să ştiu cine…
Oare cine pe toamnă a făurit-o?
Tristeţea, jalea, singurătatea?
Sau cei ce suferă ca toată lumea?
E frig, târziu, şi vreau să ştiu cine…
Stau şi mă uit către stele,
Dar pe cer nu le găsesc.
Le caut, dar tot nu le zăresc.
Vreau să ştiu cine
Stelele le-a luat
Şi norii în schimb ni i-a dat.
E frig, târziu, şi vreau să ştiu cine…
Cine-i atât de crud
Dragostea s-o fure?
Cine-i atât de crud
Jale să ofere?
E frig, târziu, şi vreau să ştiu cine…
Cine-i atât de crud
Iubirea s-o fure,
S-o aruce în temniţa uitării
Şi cu cheia s-o încuie?
E frig, târziu şi vreau să ştiu cine…
E frig, târziu şi stau neliniştit,
E frig, târziu şi stau înmărmurit,
E frig, târziu şi stau închis în mine,
E frig, târziu şi vreau să ştiu cine…
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro