Dan Florică

Data și locul nașterii: 01.01.1948, orașul Bolintin Vale, Județul Giurgiu; Studii: absolvent al liceului Dimitrie Bolintineanu din Bolintin Vale, promoția 1965 și al Facultății de Economie Generală din Cadrul A.S.E. București, promoția 1971; Absolvent al cursului postuniversitar de Finanțe din cadrul A.S.E. București anul, 1984; Apartenența la diverse fundații și asociații: membru fondator al Fundației Culturale Dimitrie Bolintineanu, având calitatea de vicepreședinte în perioada 1996-2012; membru al Societății Române de Haiku, cercul București, din anul 1997 până în 2007; membru al Asociației pentru Cultură și Tradiției Istorică Bolintineanu, din 2012; membru al cenaclurilor literare, concomitent sau succesiv, Dimitrie Bolintineanu, Amurg sentimental, Paradox, Destine; redactor al revistelor SUD ( 1996- 2o12) și Haiku ( 2000-2007). Colaborator al Cercului Scriitorilor Ingineri din AGIR; A publicat în revistele: Albina, Sud, Amurg sentimental, Haiku, Paradox, Destine, Orion, Almanahul Rebus etc. poezie clasică, tristih, haiku, cugetări, poeme într-un vers, proză, epigrame, cronici literare. Debut literar prin intermediul antologiei de poezie și proză al Inspectoratului pentru Cultură al județului Giurgiu. Redebut în revista Albina condusă de poetul Dumitran Frunză dar și prin antologia de poezie și proză intitulată, Pași prin catedrale, a cenaclului literar Amurg sentimental în 1997; Ucenicia în micropoem și-a făcut-o pe când era salariat al T.P. Bolintin, în perioada 1977- 1980, alături de poetul George Iarin care îi era coleg de unitate în vremea aceea. Pe numele lui adevărat: Ionescu Gheorghe, tehnician topograf.

Debutul editorial a avut loc în anul 1998 cu placheta de tristihuri intitulată Micropoeme, apărută în anul 1998; Prezent în antologiile de poezie, proză și critică literară ale cenaclului literar Amurg sentimental din anii 1997-1999, intitulate: Ce doamnă frumoasă este viața, Dictando divers, Cuminecături, Herbarium of words, etc. Prezent în antologiile de haiku, tanka și poeme într-un vers ale Societății Române de Haiku, intitulate: Caligrafiile clipei și Luna în țăndări, apărute în 1999 și 2000, dar și in antologia revistei Orfeu, intitulată Culegătorii de rouă, apărută în 1999. Apare de asemenea în Antologia Romanian Kukai, aprilie 2007-martie 2009, realizată de Magdalena Miga și editată de Grinta. Prezent în antologia intitulată Poezia pădurii, în cinci volume, realizată de poetul Radu Cârneci, apărută la Editura Orion în anul 2000. Prezent în antologia în limba franceză realizată de poeta și traducătoarea Paula Romanescu, intitulată: Poetes, vos papiers, apărută în 2014. Prezent în volumul: Ingineri, scriitori și publiciști, coordonat de Nicolae Vasile și Ioan Ganea-Christu, apărută în anul 2017. Laureat al Festivalului de Creație Literară Dimitrie Bolintineanu, ediția 1997, laureat al al Concursului de haiku și tanka, organizat la Slobozia, ediția 1998. Triplu laureat al Concursului de Haiku, carte de haiku și poem într-un vers, organizat la a zecea aniversare a Societății Române de Haiku.

Cărți publicate: Micropoeme, tristih, 1998; Greieri, până la stele, haiku, 1999; Majestatea Sa, Clipa, poem într-un vers; Ia zâmbetul cu tine, poem într-un vers, 2002; Cu fiecare stea privim nemărginirea, poem într-un vers, 2003; Din Țara Râurilor, poem într-un vers, 2004; …Și vulturul așteaptă, poem într-un vers, 2005; Înțelepciune din înțelepciune, cugetare, 2006; Între Ion Pillat și Zhuang-Zi, cugetare, 2008; Momentul adevărului, poezie, 2016; Lumina din gutui, poezie pentru copii și tineret, 2016; Pe tărâmul iubirii, poezie, 2016; Fluierarul auriu, poezie pentru copii și tineret, 2017; Antologie de micropoezii, poem într-un vers, 2017; Freamătul prezentului, poezie, 2018; Adevărul la hotarul istoriei, poezie, 2018; Răsplata ascultării, cugetări pillatiene, 2018.

Argedava

A fost o Argedavă pe Argeș, malul drept,
În mijlocul câmpiei, în plin de Bărăgan,
Acolo aveau geții un loc al lor…deștept,
De mii și mii de ani, ne spune și Pârvan.

Tezaure ne zac acolo sub pământ,
Istorice comori ce cheamă o lumină;
Ce magic loc bătut de ploi, de nestatornic vânt
E pentru sudul țării o perlă cristalină.

De pe faleza ei se vede hăt…departe,
Spre Bucureștiul drag, spre fluviul cel mare,
Sub ea zac în adânc ce nici nu scrie-n carte
Îmbălsămat trecut, fără decopertare.

O Argedavă veche, ne-a fost și capitală,
Vreo mii de ani, se spune, în vremea triumfală!

L-a dat pe Burebista

Pe Argeș, Argedava l-a dat pe Burebista,
E-aproape Bucureștiul, la zeci de kilometri,
Nu voi putea vreodată să și continui lista…
Nici de-a avut sau câți ai lui au fost cumetri.

Plecat-a în Banat la Sarmisegetuza,
Cetăți temute-n jur acum vor fi durate,
Acolo și zburase pe vremuri buburuza,
La mijloc de regat, cel plin de nestemate.

Convinse pe ai săi să îl ridice rege
Al celor drepți, viteji și de temut popor,
Având în mână sica și-a lor credință-lege,
Își ridică regatul având în toate spor.

Adus-a el Unirea, aceea cea dintâi,
Pe-o suprafață vastă cu țara căpătâi!

Sub cetatea Sarmisegetuza

Știi, satul Subcetate-i în poala unui deal!
Pe care sus în vârf, sub vechiul areal,
Era Cetate Mare, de daci, cândva, durată;
Din când în când vestigii la cei ce vin se-arată.

Acolo-s ziduri groase și vârfuri de săgeți,
Chiar cioburi de prin oale, făcute-n dimineți…
De oameni pricepuți la tot felul de lucruri,
Pe care de le vezi nu poți să nu te bucuri!

Acolo poate-o fi chiar…Sarmisegetuza,
Localnicii ne-au spus, aflatu-s-a pe buza
Pe care-o are dealul, de când el s-a ivit,
Ce a părut mulțimii, un loc frumos, tihnit.

Din vremuri neștiute un obicei s-a prins,
Trecut-au mii de ani, el și-astăzi e aprins,
Ca fete bănățence, frumoase – par regine,
Să vină cu cireșe, durerea-i s-o aline.

Aproape-i Retezatul, Hațegul e chiar(și) el;
Au drumuri care duc spre-n jur încetinel,
Spre Rusca din Poiană, spre Caransebeș sigur,
Chiar Valea Jiului, ce-atunci era un mugur

Dar nu departe-s temple și sfinte sanctuare,
Care măsoară timpul cu al luminii soare;
Acolo-n munți de piatră o capitală este…
Ce i-au făcut romanii, e altfel de poveste!

În munții Orăștiei avut-au capitală,
Da , cea religioasă, spre care-au dat năvală
Pe vremuri și romanii, dorind…dorind metalul,
Cel galben, căutat, dar nu precum șofranul.

Dar în Hațeg avem cetatea cea civilă,
Ce îndelung a stat pe-a timpului vast grilă;
De-acolo se pleca spre multele direcții,
Pe drumuri lesnicioase și fără circumspecții!

Coboară Măgurenii…

Când vine bătrânețea și cele mari nevoi,
Coboară măgurenii aicea jos la voi…
Dar lasă locului o sfântă mănăstire,
Cu toacă, clopot tare și către El rostire.

Ei locul sfânt îl știu, de multe mii de ani,
Crescut-au ei copii – aceia dolofani,
Aproape de-un loc drag, aproape de Godeanu,
Ce are în sămânță tot dorul și aleanul.

Ca dacii-au locuit o viață toată-aici,
Cu mintea sclipitoare, tăioasă ca un brici:
L-aveau pe Dumnezeu ce-n vârf se…odihnește,
Jur-împrejur sunt temple și s-a trăit muțește.

Ne-a fost vîrful Godeanu temutul Kogaion
În care Dumnezeu a și avut…amvon!

Doina Bârcă