DE CE PLEACĂ MEDICII ŞI ASISTENŢII DIN ROMÂNIA

DE CE PLEACĂ MEDICII ŞI ASISTENŢII
DIN ROMÂNIA

Există un număr foarte mare de cauze care îi determină pe deținătorii acestor profesii să părăsească România dar, în același timp, consider că trebuie remarcat un context al acestor emigrări pentru mine catastrofale!

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI SANITAR

Are ca obligativitate prevenirea, depistarea şi tratarea îmbolnăvirilor, precum și recuperarea bolnavului, pentru familie și societate. Prin bolnav eu înțeleg acea persoană care a pierdut bunăstarea fizică, psihică și socială, temporar sau permanent.
În cadrul mai larg, avem în față doi adversari: sistemul central de organizare și funcționare sanitară, format din Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și medicii, asistentele, infirmierii, barancardierii, personalul auxiliar din sănătate.
În județele țării și în București se găsesc Direcțiile de Sănătate Publică complet depersonalizate, fără inițiative, fără bugete autentice, cu personal prost plătit, din ce în ce mai puțin calificat în domeniul sanitar. Acestea, în loc să reprezinte organizatorul, supraveghetorul și decidentul local, au devenit, prin centralizare mai severă decât în epoca comunistă (de aur), simple instituții figurative, politizate, cu rol principal de creare a documentațiilor locale necesare justificativ Ministerului Sănătății, pentru a permite derularea de programe naționale pentru boli cu penetrare în masă, de exemplu programe pentru afecțiunile neuro-psihice, neurologie, insuficiență renală cronică cu dializă peritoneală sau hemodializă, boli disnutriţionale și de metabolism, afecțiuni cardio-vasculare, tbc, sida etc. Pentru Clinicile Universitare există o extindere a acestor programe și bugete mai consistente, deşi niciodată suficiente. Se mai adaugă apoi laboratoarele de igienă, cu multiplele laturi și sistemele de auditare financiar contabilă a unităților sanitare etc.
Al doilea locotenent local al Mininisterului Sănătății și CNAS este Casa Județeană de Asigurări de Sănătate – CJAS – transformată în primitor/distribuitor de finanțe stabilite la București… Ea încheie contractele de furnizare servicii medicale cu toți medicii din teritoriu – medicii de familie, medici specialiști din cabinetele de specialitate, laboratoare, spitale și cu unități recuperatorii cum ar fi cele de fizio sau balneoterapie etc.
În fiecare an valoarea contractelor permisă din București este tot mai mică și mai restrictivă! Așa vor mușchii aceia. Pentru că fondul de acumulare asigurați crește în fiecare an, iar valorile contractelor scad… Listele pentru medicamentele compensate și gratuite se tot micșorează și se împuținează ca număr, diversificare, punctul pe caz examinat fluctuează, în general, în jos și fără o explicație plauzibilă decât că nu sunt bani, numărul de internări în spital pe lună scade anual, precum și valoarea contractelor. Media ponderată per caz rezolvat în spital orășenesc este de 1475 lei/caz, unde nu se prea
face mare lucru şi e foarte asemănătoare cu cea de la spitalele județene – 1500 lei, pe care indiferent de timp și anotimp cade toată răspunderea.
Aici, Clinicile Universitare sunt din nou favorizate, având o medie ponderată de 2100-2200 lei/caz.
Astfel, dacă la un spital se contractează pe an 25.000 pacienți internați și vin 27.000, cei două mii în plus devin nejustificabili financiar. Prin încălcarea contractului, directorul spitalului este considerat manager prost și trebuie destituit.
Acestea și altele fac din sistemul de conducere și locotenenții lui în teritoriu unul restrictiv, represiv și descurajator pentru oricine dorește să progreseze.
Fundamental, pentru orice licitație de achiziții, medicamente, aparatură medicală, materiale sanitare, mobilier, materiale reparații clădiri și instalații, criteriul cel mai important este prețul cel mai mic, de unde rezultă calitatea cea mai proastă, și asta pentru oamenii bolnavi. Oare unde se poate face performanță fără investiții și doar cu muncă patriotică? Dar răspundere personală?
Medicii, asistenții, infirmierii etc receptează toate neajunsurile financiare deliberat lansate din București. Ei văd cum acestea repercută în lipsa de interes a personalului, deprecierea clădirilor, a mobilierului, aparaturii și tehnicii medicale. Se lucrează cu sau în vechituri și se dezvoltă un malpraxis al instituției unde funcționezi. În schimb, pretențiile sunt ca într-o țară europeană, cu consecințe juridice catastrofale…

CAUZE JURIDICE

Medicii și asistenții medicali sunt în România asimilați de Codul Penal ca funcționari publici. Această decizie parlamentaro-guvernamentalo-politică are un singur scop: arestarea lor.
Acest lucru s-a petrecut în masă și continuă și azi. A îngrozit practic lumea medicală, care resimte permanent, zilnic și la orice oră din zi și din noapte pericolul de a fi arestat, de a-ți distruge cariera, viața și onoarea, după 24 ani de studii, sute de examene foarte grele, umilințe și renunțări de toate categoriile, nevăzute de nimeni. Practic, îți distrugi cu bună știință tinereţea, pentru ca apoi să te aștepte pericolul detenției. Pentru cine? Pentru bolnavi? Arătați-mi câți bolnavi au fost arestați, chiar dacă au participat cu bună știință la organizarea unui scenariu de flagrant! Culmea este că toate documentele eliberate pentru medici și asistente de către Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Ministerul Învaţământului atestă că profesia de medic și asistent medical este una liberală, așa cum se petrec lucrurile în toată lumea civilizată. La noi, nu! Funcționar public, însă… doar cu obligații, nu și cu drepturi… Care drepturi? Să muncești pentru salar, să consulți și să tratezi pacienți și să ai un cât mai lung concediu de odihnă 30-40 zile, pentru a-ți diminua veniturile la jumătate în acea perioadă de relaxare… Că doar distracția costă!
Cu aceste oferte, deja pentru tinerii absolvenți de medicină și asistenții care au căpătat o experiență în muncă în sănătate direcția vieții lor personale și profesionale este deja vizibil conturată… spre vest! Cu toate riscurile! Dacă noi toți care lucrăm în sănătate suntem niște „şpăgari nenorociţi”, cum se explică plecarea a circa 20.000 mii de asemenea doctori în țările UE și încă 40.000 asistenți în Germania, Austria, Spania, Italia, Anglia, Franța, unde șpaga nu se practică… dar cadouri de onoare, da!
Acolo, însă, se practică tariful clar stabilit de forurile organizatoare medicale – nu politico-administrative – pentru consultații, tratamente, manopere medicale și intervenții chirurgicale. De exemplu, o consultație este 50-100 euro, operațiile curente între 1.500 și 15.000 euro. Oare cum? La noi, carburanții, de exemplu, au tariful din Austria sau Luxemburg, iar cele enunțate în lumea medicală sunt 0 plus salariul echivalent cu ajutorul social în acele țări.
Deja se conturează o dorință de părăsire a României din ce în ce mai serioasă, chiar acceptând anumite riscuri pentru familie, prieteni și propria persoană.

CAUZE FINANCIARE

Pe lângă necesitatea de a dezvolta un standard european al vieții private, medicul și asistentul medical sunt cei care redau viețile oamenilor suferinzi, suprimă durerile și spaimele lor, reintegrează în familie și în muncă persoane aparent pierdute. Ei fac, prin calitățile educative de elită pe care le dețin, să se ridice nivelul de recunoaștere socială al unei localități, regiuni, țări și induce starea de bine socială și de siguranță. De asemenea, cresc prestigiul și mândria cetățenească și standardul localității. Medicul este cineva! În omenire, încă din epoca primitivă, șamanul era respectat, iar în vremea lui Hypocrate medicina era o artă! La noi a devenit un rău necesar.
Spitale închise sau învechite, cu instalații ruginite, apă curentă cu rugină, fără încălzire iarna, cu bolnavii ca liliecii atârnați prin peșteri, toalete stil Auschwitz, cu doctori și asistente consacrați local, dar puțini, bătrâni, indispuși și fără energie în muncă. O imagine deplorabilă, fără nicio șansă de a avea amatori pentru prestații medico-chirurgicale europene
chiar și la salarii mai mult decât atractive, de 2000-3000 euro, după ce au terminat medicina.
Sunt în alte părți salarii duble sau triple față de acestea și în condiții adevărat realizate pentru performanțe medicochirurgicale. De aici și necesitatea de satisfacţie profesională.

SATISFACŢIA PROFESIONALĂ

Pentru un bolnav lucrează două sau chiar, la cei critici, o asistentă, într-un salon cu unul sau două paturi moderne; aparatura și tehnica medicală sunt toate digitalizate, performante, medicamentele sunt în permanență nerestricționate și foarte valoroase ca efect și scurtează durata suferinței îmbolnăviților; lor li se adaugă echipe de medici odihniți, nestresaţi, cu gândul numai la performanțe și superspecializari, cointeresaţi material și aplecați real pentru latura afectivă. Imagistica și laboratoarele de investigații biologice dau date reale și apropie foarte mult diagnosticul de certitudine. Astfel, colectivul de muncă dezvoltă chiar o plăcere și o bucurie de apartenență la lumina și viața pe care o degajă. Din acel moment dispare ideea de „Nu se poate!” și devine aproape totul posibil în bine!
Desigur, România a făcut progrese foarte mari și în sănătate. Aici, însă, rapiditatea schimbărilor și, mai ales, performanțele atinse au luat-o cu mult înaintea altor domenii și această tendință va continua. Viața își cere drepturile oriunde!
Noi cam batem pasul pe loc și ne va costa din ce în ce mai mult.
Până la alte explicații, vă mulțumesc pentru atenție și vă promit să revin cu alte aspecte interesante legate de acest subiect.

Dr. ROMEO TRAIAN DUMITRESCU
Medic Primar Chirurgie Generală