Decorație conferită în 1897 lui Ștefan Sihleanu

Ștefan Sihleanu a fost doctor în drept și științe naturale de la Universitatea din Napoli (Italia) la 1876, director la Ministerul de Finanțe de la 1881 până la 1888 și a publicat: Studiu asupra peștilor electrici (1876), Curs de zoologie generală (1881- 1888), 18 ani de istorie financiară de la 1870 la 1887 (1889) (Dim. R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, București, 1897, p. 170).

În urma intervenirii ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice și urmare a raportului lui D. Sturdza, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 9.704 din mai 1897, regele Carol I a semnat în București, la 10 mai 1897, decretul nr. 1.955, prin care i-a conferit lui Ștefan Sihleanu, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice și profesor la Universitatea din București, Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor. Potrivit adeverinței de primire a brevetului de Comandor al Ordinului „Coroana României”, semnată în 5 iulie 1897, Ștefan Sihleanu s-a născut în București, la 1 februarie 1857 și își avea domiciliul în aceeași localitate.

Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 60/1897 (documentele) și Cantacuzino (decorația). Ordinul „Coroana României”, instituit prin legea nr. 1.244 din 10 mai 1881, în memoria proclamării regatului, avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Conform Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2.002 din 6 august 1885 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 103 din 10 / 22 august 1885, pp. 2100-2101):

„Decorația acestui Ordin este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalt roșu, având împrejur o dungă albă; între ramuri e cifra regelui. În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține Coroana Regală de oțel, pe smalt roșu; împrejur, pe un cerc de smalt alb, e scris, în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și, în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalt roșu: 10 MAIU; și împrejur, pe un cerc alb: 1866, 1877, 1881. Crucea e atârnată de o panglică albastru-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului… Comandorii poartă crucea cu cifra de aur, în mărime de 60 mm, atârnată la gât”.

Laurențiu-Ștefan Szemkovics