DELTA DUNĂRII – „ţara apelor“

DELTA DUNĂRII – „ţara apelor“

„Intrată pe pământurile ţării noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Defileul Cazanelor, Dunărea o părăseşte prin uriaşul, somptuosul, mirificul evantai al Deltei” (Geo Bogza)

Atestări istorico-geografice despre Delta Dunării apar în numeroase texte şi hărţi din antichitate. Herodot (secolul al V-lea î.Chr.) indica un spaţiu cu bancuri de nisip între care se aflau braţe cu apă. Strabo indica şapte braţe, între care se aflau insule, idee reluată şi de Pliniu cel Bătrân, Ptolemeu ș.a. Egiptenii şi grecii îi spuneau Istros, iar romanii foloseau două denumiri: Danubius, pentru partea superioară, adică până la actualele Porţi de Fier şi Ister – până la vărsarea în Marea Neagră.
Al doilea fluviu al Europei, ca mărime, Dunărea, străbate o suprafaţă de 805.300 km2 până ajunge săşi verse apele în Marea Neagră. Parcurge, trecând sau atingând, ţărmurile a opt ţări, iar trei capitale europene, Viena, Budapesta, Belgrad, se oglindesc în apele sale.
Mari conducători de state ai antichităţii au cunoscut şi ei fluviul şi delta: Darius, al perşilor (521-485 î.e.n.); Filip al II-lea, regele Macedoniei, şi fiul său Alexandru cel Mare (secolul IV î.e.n.).
Poetul Ovidiu, exilat pe malul Pontului Euxin, a lăsat posterităţii aceste versuri: „…Danubiu-i cel mai mare, / Mai jos de Nil să fie, el nu vrea nicidecum”.
Scriitorii Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Victor Eftimiu, Octavian Goga au descris pitorescul tablou al Dunării.
Ziaristul Luis de Pries, din Londra, afirmă: „Delta?
O imensă pace. O pace infinită… Vastă întindere de apă şi stuf. Vastă şi reconfortantă, inspirând o linişte şi un calm desăvârşit”.
Sub aspect turistic, Delta Dunării exercită o mare atracţie, este un adevărat miraj. Mii de turişti români şi străini vin să vadă cu proprii lor ochi această mirifică regiune. Aici, natura mai păstrează o lume încă neatinsă de iureşul vieţii moderne, totul te impresionează, creându-ţi o imagine unică.
Satele, traversate de drumuri de ape, par a fi neatinse de timp. Într-un sat de pe malul apei, pescarii îşi gătesc renumitul borş pescăresc la foc, în aer liber.
Populaţia Deltei, formată din români, greci şi lipoveni, nu permite densităţi importante. Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal, pe valorificarea resurselor naturale, dezvoltându-se, astfel, activităţi economice tradiţionale şi relaţii sociale specifice.
Delta Dunării este un simbol al cooperării voluntare pentru conservarea naturii şi utilizarea resurselor pentru binele oamenilor de pretutindeni. Ea constituie resursa de stuf (trestie) pentru combinatele de celuloză şi hârtie; zona pentru vânat şi pescuit; zona de interes ştiinţific.
Delta Dunării, propriu-zisă, este cuprinsă între braţele Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe, la care se adună complexul lagunar „Razim”. Pe teritoriul României are o suprafaţă de 4.340 km. Secole de-a rândul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită mâlului adus de fluvii, formându-se, astfel, o reţea de canale, de lacuri acoperite cu nuferi, de insuliţe plutitoare (plaur) acoperite cu stuf, de păduri de stejar cu copaci de peste 1000 de ani, de păşuni şi de dune de nisip.
Plaurul, ce se scufundă şi reapare după bunul plac, este un strat gros de 1-1,6 m, format dintr-o împletitură de rizomi de stuf şi de rădăcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice şi sol. Iniţial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor şi bălţilor transformându-se în insule plutitoare de diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafaţa apei.
Vegetaţia plaurului diferă de restul stufarilor.
Pe plaur se formează coloniile de pelicani şi tot aici trăiesc porcul mistreţ, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aproximativ 40 m2. Este cea mai bine conservată dintre deltele europene şi a doua ca mărime. A fost clasificată ca parc naţional în taxonomia internaţională a IUCN (Intenational Union for Conservation of Nature). Parcul Naţional include rezervaţii naturale cum ar fi: Capul Doloşman, Cetatea Histria, Complexul Vătafu – Lunguleţ, Grindul Lupilor, Pădurea Babadag – Codru, Pădurea Letea, Sărurile Murighiol ş.a.
Pe teritoriul şi în vecinătatea parcului naţional se află mai multe obiective de interes turistic – lăcaşuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii preotejate, zone naturale. Astfel: Mănăstirea şi castrul roman Halmyris de la Murighiol; Situl arheologic greco-indigen din satul Sălcioara; Cetatea Arganum – Orgame; Histria (ruine) cetate grecească; Munţii Măcinului; Complexul lagunar Razim – Sinol.
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se revarsă în Marea Neagră. Este încadrată de limane şi lacuri adiacente şi cuprinde sute de lacuri între braţe. Se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice.
Zilele de iarnă pot fi blânde, dar pot fi şi geroase, cu vânturi puternice; zilele de vară sunt calde şi uscate sau ploioase. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României.
Delta Dunării reprezintă o arie naturală cu o diversitate floristică şi faunistică ridicată, atât la nivel de specii cât şi la nivel de ecosisteme terestre şi acvatice.
Flora Deltei (1.150 specii de plante) este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică zonelor umede: stuf, papură, rogoz, salcia pitică. Dar, vegetaţia Deltei este reprezentată în special de stuf – gigantul bălţilor – care ajunge la 6 m înălţime şi este principala bogăţie.
Pe grindurile fluviatile, care periodic sunt inundate, cresc păduri de frasin, arin, plop, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare. Păsările sunt cele care au creat faima Deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului, ca un „paradis al păsărilor”. Conţine mai mult de 360 de specii de păsări şi 45 de specii de peşti de apă dulce. Speciile majore de peşti sunt ştiuca şi somnul, scrumbia de Dunăre, bibanul, caracuda, plătica, dunăriţa etc. Aici este locul unde milioane de păsări din Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană vin să cuibărească, cum ar fi: raţe, gâşte, lebede, pescăruşi, stârci, nisipari, buhai de baltă, cânepari, găinuşa de baltă, vultur codalb, erete de stuf, pelicani, cormoran mic, şoim dunărean etc.

Pelicanii sunt strict protejaţi în toată Europa.
În România, din 1959, speciile de pelicani au fost declarate monumente ale naturii, iar coloniile sunt, de asemenea, protejate, pătrunderea în colonii fiind strict interzisă, deoarece, deranjarea coloniilor duce la părăsirea cuiburilor. Dar aceste păsări pot fi observate când survolează Delta sau la pescuit pe lacurile mari, pe apele complexului Razim-Sinoe etc. Sunt păsări migratoare, sosind şi plecând în jurul echinocţiului de primăvară, respectiv de toamnă, locurile lor de iernare aflându-se în Africa ecuatorială.
Dintre mamiferele existente în spaţiul Deltei se semnalează: mistreţul, vidra de râu, nurca europeană, nevăstuica, şacalul auriu, dihorul pătat, ariciul, iepurele de câmp. Dintre reptile şi amfibieni putem aminti vipera de stepă, şarpele de alun, şopârle, ţestoase, buhaiul de baltă, brotacul verde de copac.
În rezervație este semnalată prezenţa unor specii rare printre care: melcul acvatic dungat, gândacul de apă, croitorul mare al stejarului, libelule şi fluturi. O excursie în Delta Dunării va rămâne o amintire de neuitat din toate punctele de vedere.
Delta Dunării este singura deltă din lume inclusă în patrimoniul, UNESCO din anul 1991 şi singura deltă din lume declarată Rezervaţie a Biosferei.
În anul 1993 a fost elaborată şi adoptată de Parlamentul României o lege specială privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării care îi conferă acesteia o importanţă biogeografică, ecologică şi estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu naţional şi universal.
România a aderat la Convenţia privind patrimoniul mondial, cultural şi natural, adoptată la Conferinţa Generală a UNESCO la 16 noiembrie 1972 (MAB – Omul şi Biosfera), Delta Dunării, fiind înscrisă pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 şi declarată Rezervaţia Biosferei. Convenţia UNESCO şi convenţia Ramsar stabilesc un regim de protecţie la nivel naţional şi internaţional al acestei zone geografice.
Cu ocazia vizitei în Delta Dunării a regretatului academician şi cercetător francez Jaques Yves Cousteau, din anul 1991, acesta a declarat: „Delta Dunării reprezintă o rezervă strategică pentru ştiinţă şi pentru turismul european, şi fiecare din noi are obligaţia morală să apere şi să protejeze această bogăţie oferită de natură omului.”

RODICA SUBŢIRELU