Demersuri realizate pentru înfiinţarea societăţii IAR I 1925–1927

În tumultoasa perioadă ce a urmat Războiului de Reîntregire, industriile aeronautice europene, pe baza experienței acumulate în timpul războiului, au demarat o competiție acerbă pentru ocuparea unei poziții dominante pe noile piețe civile recent dezvoltate sau pe cele militare supuse drastic noilor tratate de pace. Momentul coincide cu perioada în care diplomații români caută sprijinul marilor puteri europene la pregătirea tratativelor româno-sovietice de la Viena din 27 martie – 20 aprilie 1924. Ruperea relațiilor cu România în ianuarie 1918 de către Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd și contestarea actului de la 27 martie 1918 de unire a Basarabiei cu România, au determinat o stare de insecuritate la frontierele de est ale României.

Ratificarea tratatului privind unirea Basarabiei cu Romania a fost realizată de camerele legislative franceze în 1924 după ce fusese deja ratificat de Parlamentul Britanic în anul 1922. Eșecul tratativelor cu partea sovietică a determinat Statul Român să-și intensifice acțiunile diplomatice pentru obținerea de fonduri și sprijin pentru înfiinţarea unei industrii naționale de armament. În afara diplomaților români, și Familia Regală, aflată în vizită în Anglia în aprilie 1924, s-a interesat direct de posibilitatea înființării unei industrii aeronautice cu sprijin englez. În urma unor discuții premature s-a și lansat zvonul că uzina Armstrong se va implica în construirea unei fabrici la Făgăraș, destul de departe de Brașov. Este adevărat că Statul Român era interesat de achiziţionarea unor avioane Armstrong Siskin de vânătoare, însă Maiorul av. Ştefan Sănătescu, trimis în Anglia să recepţioneze un astfel de avion, se prăbuşeşte și moare în luna februarie 1925, colaborarea încetând după acest incident.

În final cu partenerii britanici de la firma Vickers a fost înfiinţată uzina de armament de la Copșa Mică – Cugir iar datorită relațiilor cu francezii, care durau de dinaintea Primului Război Mondial pe linie aeronautică, se ia decizia înfiinţării Industriei Aeronautice Române cu aceștia din urmă. Tatonări pe acest subiect existau din anul 1922 între diverși reprezentanți ai statului român și oficialii francezi. La 1 ianuarie 1924 s-a înfiinţat Inspectoratul General al Aeronauticii care în perioada 1924-1926 avea sa fie condus de Principele Carol, şi tot în perioada 1924- 1925 au fost încheiate mai multe tratate și acorduri economice și financiare cu Franța și Anglia, situație care a creat premisele înfiinţării fabricii brașovene în 1925.

Până la această dată, în urma unei licitații organizate la 1 martie 1924 de Ministerul de Război, au fost depuse oferte de către firmele: Armstrong, Farman, Bellanger, Bréguet, Lorraine, Vickers, Blackbourne, H. Potez și Blériot. Analizând toate ofertele și posibilitățile statului român regele Ferdinand I promulgă la 25 iunie 1925 “Legea privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională” care stabilea la articolul 1 că Statul Român reprezentat prin Ministerul de Război și Ministerul Industriei și Comerțului erau autorizate să ia parte la constituirea Industriei Aeronautice Române prin asocierea Statului Român cu firma Blériot-Spad şi Lorraine Dietrich. Conform statutelor, obiectul de activitate al societăţii era: fabricarea de motoare și celule de avioane sau automobile, la cererea Ministerului de Război sau din inițiativă proprie. Acest punct a rămas valabil și în anul 1938 când, prin Legea pentru crearea Regiei Autonome Industria Aeronautică Română IAR, fabrica s-a transformat în regie autonomă.

Abia după evenimentele de la 23 august 1944 și ocuparea României de către trupele sovietice s-a renunțat la acest obiect de activitate, fabrica trecând la producția de tractoare. Structura acţionariatului la înfi ințare era următoarea: Statul român – pondere 15%, S.N. Creditul Industrial – pondere 6%, Societatea Astra Arad – pondere 33,3%, Societatea Lorraine – pondere 20,8%, Societatea Blériot – pondere 12,5%, Banca Românească – pondere 2,5%, Banca Marmorosch Blank & Co – pondere 2,5%, Banca Comercială Română – pondere 1,6%, Banca Chrissoveloni – pondere 0.8%, Banca de Credit Român – pondere 1,6%, Banca Agricolă – pondere 0,8%, Banca de Scont a României – pondere 0,8%, Banca Generală a Țării Românești – pondere 0,8%, Banca Albina – pondere 0,08, Banca Centrală din Cluj – pondere 0,29% și Banca Victoria din Arad – pondere 0,25%.

Statul Român a contribuit prin punerea la dispoziție a terenului care echivala cu 12.000 de acțiuni din cele 18.000 pe care le deținea. Un aport important a fost al Societăţii Astra Arad, compus din instalații și mașini-unelte ale secției de aviație care fabrica înainte de primul război mondial motoare sub licență, aport evaluat la 36.000 de acțiuni. Societățile franceze acționare la IAR dețineau 33,3% din acțiuni și în toată perioada de la înfi ințare până la transformarea în regie, Statul Român a făcut tot posibilul prin aportul de material, instalații și teren să dețină majoritatea în structura acţionariatului. În structura administrativă, în Consiliul de Administrație, Statul Român a delegat în majoritate generali, delegați ai Ministerului Apărării Naționale, iar din 1936 ai Ministerului Aerului și Marinei. După transformarea în regie autonomă de stat, aceștia au devenit chiar președinți ai consiliului de administrație, primul preşedinte al acestui consiliu a fost Generalul Constantin Coandă, tatăl savantului Henri Coandă. În perioada organizării ca societate anonimă, în consiliul de administrație, din 10 membri, 2 erau reprezentanții guvernului iar ceilalţi 8 erau membri de naționalitate română sau franceză, aleși de Adunarea Generală a Acționarilor. Președintele Consiliului de Administraţie trebuia să fi e român.

În toată această perioadă au existat tensiuni între conducerea uzinei și reprezentanții militari ai guvernului dar și între acționarii francezi și Statul Român. În anul 1929, societatea franceză Blériot – Spad, care deținea un pachet de 15.000 de acțiuni, s-a retras, acţiunile lor fi ind preluate de grupul francez Société Générale Aéronautique. Schimbarea s-a refl ectat și în structura Consiliului de Administrație, unde, după demisia lui Louis Blériot a fost numit vicepreședinte Baronul de Turkheim. Ulterior, în anul 1934, aceste acțiuni au fost preluate de Société des Moteurs et Automobiles Lorraine (SMAL). De la înfi inţare, Statul Român a continuat să achiziționeze direct sau indirect acțiuni la IAR Brașov astfel încât, în anul 1932, deținea 40.000 de acțiuni și o pondere în acționariat de 20% depășind Societatea Astra Arad, reușind astfel să impună o conducere românească formată din: ing. Elie Carafoli (director al Fabricii de celule), ing. Petre Carp (director al Fabricii de motoare) și Ion Bastaki (director general), cu Andrei Popovici (subdirector). În urma unor tratative în perioada 1934-1935, Statul Român reprezentat de Ministerul Apărării Naționale, a reușit o preluare masivă de acțiuni ce aparțineau Băncii Naționale a României şi Societății Astra Arad. În ceea ce privește relația cu acționarii francezi, relațiile au fost mai mereu tensionate.

Ministerul de Război român și Ministerul Industriei și Comerțului au încheiat o convenție în data de 7 august 1925, în care era prevăzută răscumpărarea acțiunilor grupului francez de către Societatea Națională Creditul Industrial și Societatea Astra, în cazul în care fi rmele franțuzești se retrăgeau din acționariat. Convenția nu a fost aplicată datorită unor neînțelegeri organizatorice și fi nanciare legate de producția fabricii. În anul 1930, directorul fabricii Ioan Bastaki a purtat discuții cu baronul Charles Nicaise (Société Générale Aéronautique) și L. Weiller (Gnome & Rhône) pentru un împrumut de 40 de milioane de franci, care obliga Statul Român la semnarea unui contract cu fi rma franceză Gnome & Rhône, contract ce s-a dovedit nerentabil. Împrumutul acordat în două tranșe a mărit numărul de acțiuni al grupului francez cu 30.856 de acțiuni, conferindu-i prima poziție între acționari, fără a deține însă pachetul majoritar. În 1935 Nicolae Caranfi l, Ministru Subsecretar de Stat al Subsecretariatului de Stat al Aerului, a fost desemnat de guvern să poarte tratative privind cumpărarea celor 70.850 de acțiuni nominative deținute de francezi.

A reușit acest lucru și în decembrie 1936, prin preluarea acțiunilor grupului francez, Statul Român, prin Ministerul Aerului și Marinei, deținea 86,63% din totalul acţiunilor IAR. Doi ani mai târziu, transformând fabrica în regie autonomă, Statul Român prin Ministerul Aerului și Marinei deținea toate acțiunile fabricii IAR. În această situaţie când proprietar a devenit Ministerului Aerului și Marinei, iar clientul tot Ministerului Aerului și Marinei, a dus la disfuncţionalităţi grave, aprovizionarea cu materie primă şi diferite scule specializate a fost una dintre acestea.

Perioada organizării ca societate anonimă (1927– 1938) nu a fost ce s-a sperat la momentul înfi ințării fabricii. În primul rând Statul Român nu și-a ținut promisiunea în ceea ce privește comenzile anuale, fapt necesar menținerii unui fl ux de producție constant, care să asigure profi tul şi supravieţuirea fabricii. De exemplu, în perioada 1927-1933, prețul unui avion Potez 25 a variat între 1.825.441 și 3.139.813 lei, în condițiile în care, dacă se cumpăra din Franța costa doar 1.500.000 lei, iar unul construit în Polonia costa 1.800.000 lei. Consiliile de administraţie dominate de francezi au accentuat neînțelegerile cu autoritățile române, autorități care de multe ori au neglijat procesul de producție și calitatea fi nală a avioanelor pe care le comandau.

Inaugurarea Fabricii IAR Brașov

Inaugurarea fabricii brașovene „de avioane și motoare” a avut loc marți 11 octombrie 1927, la ora 2 după- amiază, în prezența lui Ionel Brătianu, Primministru, Generalului Berthelot, Generalului Paul Angelescu, Ministru de Război, Generalului Coandă, primul președinte al Consiliului de A d m i n i s t r a ț i e , Generalului Rudeanu, Generalul Cantacuzino, a lui Louis Blériot, Charles Nicaise, George Valentin Bibescu, președintele Federației Aeronautice Internaționale, Lucien Fabre, administrator delegat al acționarilor francezi, Thierry A., atașat militar al Franţei, ministrul Franței la București, Clinchant, atașații militari ai Angliei, Jugoslaviei și Cehoslovaciei, iar din Brașov au asistat Generalul Olteanu, Dr. Sbârcea, prefectul județului, Dr. Moga, primarul orașului, Pop, președintele curții de Apel, Safi rescu, primprocuror, T. Ionescu, primpreședinte al tribunalului, plus alte notabilități ale orașului. Festivitățile au început cu un serviciu divin, ofi ciat de către protopopul Dr. Blaga și preoții Mereț și Debu.

Primul discurs a fost ținut de către Generalul Coandă, primul președinte al Consiliului de Administrație vorbind despre cum a luat fi ință fabrica, urmat de Generalul Paul Angelescu, Ministru de Război. A urmat o gustare, apoi la șampanie Generalul Berthelot, ca reprezentant al guvernului francez, a ținut un discurs măgulitor, rememorând momente de vitejie realizate de militarii români în Primul Război Mondial, felicitând, de asemenea, autoritățile române pentru realizarea fabricii. Ultimul a vorbit Ionel Brătianu, Prim-ministru, care a dat asigurări că guvernul va încuraja prin comenzi de avioane societatea nou creată. A urmat un tur al fabricii, unde au fost prezentate oaspeților instalațiile și atelierele, două avioane Morane-Saulnier MoS-35Ep2R montate de curând fi ind deasemenea prezente la festivități.

Horia Stoica