DIN IMPASSE RONSIN LA CRAIOVA

„Adorabimus in loco ubi sieterunt pedes eius…”
(Se vor înălța tinerimele călcând pragul locului muncitor de artă ale lui Brâncuși)

Denigrările vehiculate un timp pe șoptite, împotriva vestigiilor fostelor ateliere din Impasse Ronsin-Paris- prin griji preventive recuperate întru …. unei vinovății de neiertat față de memoria lui Brâncuși, în cazul unei inerente risipiri prin demolarea, decisă de municipiul Parisului care s-a petrecut la 6 ianuarie 1972, s-au produs și în scris prin condeiul lui B. Brezoianu, reputatul Brâncușiolog, prin desele retractări din revista „Săptămâna” (25 mai, pag 15) din al cărui text, cităm esențialul: „… astfel că din 1964 nu se mai poate vorbi de atelierele lui Brâncuși- au fost reinstalate cu o aproximativă fidelitate în patru săli ale Muzeului Național de Artă Contemporană, din Paris.”

Din păcate, afirmațiile lui B. Brezoianu sunt un neadevăr, atelierele din cătunul Ronsin, așa cum arată planul lor ridicat în site, de regretatul Petru Comarnescu, în 1967, au continuat să existe și după această dată așa cum dovedesc, (doar unii dintre locatari schimbându-se) și cum acestea au fost regăsite în 1969 și semnalate prin referate în 1970, în urma cărora verificându-li-se existență: prin descinderi la fața locului, acestea(descinderile) au fost urmate în 1971 de tratative oficiale purtate cu municipalitatea orașului Paris – proprietara- cu scopul recuperării și achiziționării unei părți din ele, respectiv: fața de la cele două ateliere construite din material lemnos și ocupate de sculptorul Brâncuși timp de o jumătate de veac.

În continuare, textul citat anterior din revista „Săptămâna” mai afirmă că:”…. ultimile rămășițe ale deja dărâmatelor foste ateliere… fuseseră aruncate de-a valma pe un maidan la zeci de kilometri depărtare de Paris”, fără vreo asistență prealabilă, responsabilă și competentă, crede B.Brezianu, adăugând că, recităm: „aceste incerte(?!) pulverizate(?!) vestigii au fost aduse în țară și zac la Craiova”, neinspiratul bârfitor, neînțelegând, blamând și invidiind înălțătoarea inițiativă de a preamări în vederea centenarului (1876-1976), cel puțin la Craiova, loc unde „m-am născut a doua oară”, menționa adesea și-n scris, cu limbă de moarte, același C. Brâncuși, cel care după convingerea unei somități, în arta sculpturii, H. Moore îndrumează pentru câteva secole arta sculpturii.”

Menționăm că, Arhiva „Informația bio-bibliografică a vieții și operei lui Brâncuși”, ține în sediul Filialei Academiei de Științe Sociale și Politice, din Craiova, la dispoziția oricărui interesat întreaga documentare: atât cea oficială, cât și cea fotografică a aspectelor celor două(interior și exterior) fațade ale acestor ateliere, care prin completări și îmbunătățiri aduse de sculptor de-a lungul anilor alcătuiesc la rândul lor, o nouă și inedită lucrare de artă ieșită din mâinile lui Brâncuși.

În privința valorii simbolice a acestor bârne, grinzi și stâlpi, provenite și ajunse Craiovei, cum ritos spune documentarea oficială, „din fostele ateliere ale sculptorului român Brâncuși” sub ochii celui mai distins dintre muzeologii lumii, fostul director al muzeului Guggenheim, din New York, precum și al celui din Houston-Texas(SUA) azi consilierul consultant al muzeelor în formație din Canberra (Australia) precum și a celui din Ierusalim, aduc felicitările sale, în scris, pentru inițiativa forurilor craiovene în vederea dobândirii sacrelor vestigii. (ziarul
„Înainte” din 8.10.1972, sub titlul „Sweeney la Brâncuși acasă”) și de alții ispitite…

J.J. Sweeney:” am încercat ți noi, după sfârșirea din viață a lui C. Brâncuși, muzeul Guggenheim, prin mine directorul său, să deținem prin achiziție vestigiile atelierelor unde a visat și a creat și s-a stins din viață, după 53 de ani, pentru a face din el un templu al aducerii aminte a acestui deschizător de drumuri noi pentru artă… Precizez chiar suma oferită: câteva zeci de mii de dolari, adică 99,9 din sută peste valoarea lor comercială… Felicit autoritățile românești care se pot lăuda de a fi reușit, unde noi, am dat greș.” (Traducere a facsimilului din franceză, în limba română, a rândurilor de felicitare adresate de J.J. Sweeney reprezentanților organului județean al puterii de stat- ziarul „Înainte”, din 8.10.1972) Sursă documentară: VG Paleolog – „Despre vestigiile frontalului atelierelor din Impasse Ronsin – Paris- astăzi în Craiova propuse cu prilejul centenarului 1876-1976”- Craiova 1973.

GEO CĂLUGĂRU, Membru USR