DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC
GHEORGHE BERCEANU
– „HERCULE DE BUZUNAR” CARE A LUAT AURUL OLIMPIC –
A dominat luptele în anii ‘70. A fost campion olimpic în 1972, la München, şi vicecampion patru ani mai târziu, la Jocurile de la Montreal. N-a măsurat mai mult de 1,50 m înălţime, dar a concurat cu succes la categoria 48 de kilograme, motiv pentru care a fost supranumit „Hercule de buzunar”. Recent, şi-a lansat un roman autobiografic. Acesta este, pe scurt, fostul luptător Gheorghe Berceanu.
A VRUT SĂ FIE FOTBALIST
Gheorghe Berceanu a văzut lumina zilei în data de 28 decembrie 1948, la Cârna (judeţul Dolj). Ca mulţi alţi băieţi, a fost atras de mingea de fotbal, pe care o „bătea” cu tovarăşii de joacă pe maidan. La vârsta de 14 ani, a vrut să joace fotbal în mod organizat, aşa că a ajuns la Craiova şi a bătut la porţile clubului Electroputere. Antrenorii, când l-au văzut atât de „voinic”, l-au trimis la plimbare. Nu a renunţat la ideea de a face sport şi s-a prezentat la secţia de lupte a aceluiaşi club. A început cu luptele libere, iar apoi s-a mutat la cele greco-romane.
A intrat pe „mâna” antrenorului Ilie Marinescu, iar rezultatele n-au întârziat să apară. A câştigat primele titluri naţionale, precum şi un Campionat Balcanic, la categoria 52 de kilograme, iar în 1968 a fost în „cărţi” să prindă lotul olimpic al României pentru Jocurile din Mexic. N-a ajuns până la urmă la Olimpiadă, dar peste un an a câştigat titlul mondial la categoria 48 de kilograme, care tocmai fusese introdusă. Tot atunci, Gheorghe Berceanu a părăsit clubul Electroputere Craiova, transferându-se la Steaua Bucureşti.
În 1970, „Hercule de buzunar” şi-a apărat titlul mondial, la Edmonton, şi l-a cucerit şi pe cel European, la Berlin. A ratat Campionatul Mondial din 1971, din cauza unei accidentări, dar s-a revanşat un an mai târziu, când a luat aurul la Europenele de la Katowice (Polonia) şi a fost selecţionat în lotul naţional pentru Jocurile Olimpice de la München.
FURAT DE ARBITRI
La München, Gheorghe Berceanu a reuşit o performanţă remarcabilă, câştigând medalia de aur. Rând pe rând, olteanul i-a învins pe Ferenc Seres (Ungaria), Vladimir Zubkov (URSS), Lennarth Svensson (Suedia) şi Bernd Dresche (RDG). Din păcate, când se afla în plin avânt, s-a îmbolnăvit de hepatită şi a fost nevoit să ia o pauză de aproape un an. A revenit pe saltea în 1975, dar a pierdut titlul mondial la Minsk, în faţa sovieticului Vladimir Zubkov. „Arbitrii m-au furat de m-au rupt”, rememora, peste ani, Gheorghe Berceanu.
O accidentare la menisc i-a impus o nouă perioadă de pauză forţată. Și-a revenit şi a mers şi la Jocurile Olimpice
de la Montreal, din 1976, unde iarăşi a fost furat de arbitri, în finala cu sovieticul Alexej Shumakov şi a trebuit să se mulţumească doar cu medalia de argint. „Arbitrii m-au descalificat fără motiv. Am fost trei români în finale la greco-romane şi toți am pierdut titlul olimpic în fața unor sovietici”, a mărturisit luptătorul.
ȘI-A LANSAT ROMANUL AUTOBIOGRAFIC
La doar un an după Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1977, Gheorghe Berceanu s-a retras din activitatea sportivă, deranjat fiind de faptul că nu a fost inclus în delegaţia României pentru o competiţie ce avea loc în Suedia. A devenit antrenor la secţia de lupte a clubului Steaua, iar în anul 2000 a primit Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler.
În luna noiembrie a acestui an, campionul şi vicecampionul olimpic şi-a lansat cartea autobiografică intitulată „Gheorghe Berceanu – Hercule de buzunar/48 de kilograme de aur”, care a fost îngrijită de nepoata sa, Monica Berceanu, şi prefaţată de scriitorul şi jurnalistul George Stanca. Romanul cuprinde tot felul de episoade din cariera şi viaţa fostului luptător.
„Dacă n-aş fi făcut sport, aş fi fost un muncitor pe undeva”, afirmă Gheorghe Berceanu, care, în ciuda palmaresului impresionant (aur şi argint olimpic, două titluri mondiale şi unul de vicecampion olimpic, trei titluri europene, opt titluri naţionale), susţine, cu umor, că are şi un mare regret: că n-a câştigat şi campionatul judeţean!
MUGUR BĂILEȘTEANU
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro