DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC – A FOST, ODATĂ, „GICU“ DOBRIN…

DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC
A FOST, ODATĂ, „GICU“ DOBRIN…

A fost unul dintre cei mai valoroși fotbaliști din istoria fotbalului românesc.
A fost dorit la Real Madrid chiar de celebrul Santiago Bernabeu. A fost cu naționala României la Campionatul Mondial din 1970, din Mexic (primul la care tricolorii au participat după cel de-al Doilea Război Mondial), unde, însă, n-a jucat niciun minut. A fost ales de trei ori cel mai bun fotbalist al anului în România (în 1966, 1967 și 1971). A fost iubit de microbiștii din toată țara, nu numai de cei din Piteștiul natal. A fost un sentimental și un familist convins. A fost Nicolae Dobrin, cel care, pe 26 august, ar fi împlinit 71 de ani, dacă o boală necruțătoare nu i-ar fi curmat viața în 2007…

„CE NE FACEM, OAMENI BUNI, CU ACEST DOBRIN…”

„Ce ne facem, oameni buni, cu acest Dobrin / Care ascunde mingea de n-o mai găsim”, se scanda în tribunele stadioanelor românești prin anii ’70. Cel căruia îi erau adresate aceste versuri s-a născut pe 26 august 1947, la Pitești. S-a îndrăgostit de minge încă din fragedă copilărie, petrecându-și aproape tot timpul pe „Maracana” (un maidan de pe malurile Argeșului), unde juca fotbal cu prietenii.
Nicolae Dobrin (cunoscut și ca „Gicu”, „Prințul din Trivale” ori „Gâscanul”) s-a remarcat prima dată în 1959, când jucătorii de la Dinamo Pitești (devenită ulterior FC Argeș), în frunte cu Florin Halagian, s-au dus pe „Maracana” și i-au provocat pe puști la o „miuță”. Spre surprinderea „profesioniștilor”, au fost bătuți cu 12-2 iar un puști cu ochii albaștri le-a ascuns pur și simplu mingea. Acesta a fost legitimat imediat la echipa de juniori a grupării din Trivale și peste numai doi ani, la 14 ani și 10 luni, avea să debuteze la seniori, într-un meci cu Știința Cluj.
Avea să joace la FC Argeș până în 1983 (cu excepția sezonului 1981-1982, când a evoluat pentru Chindia Târgoviște), marcând 106 goluri în 390 de partide, plus 5 goluri în 13 partide la formația dâmbovițeană. A ajutat echipa din Trivale să câștige două titluri de campioană în sezoanele 1971-1972 și 1978-1979, ultimul, cu un gol înscris în ultimele minute în poarta contracandidatei Dinamo, pe arena din Șoseaua „Ștefan cel Mare”. A rămas celebră replica „Prințului din Trivale” adresată arbitrului acelui meci, Otto Anderco, care „trăsese” cu Dinamo: „Bre, nea Otto, dacă nu fluieri finalul, le mai dau un gol””. Ultimele meciuri le-a jucat în eșalonul secund, la FC Botoșani, unde a fost antrenor-jucător în ediția de campionat 1985-1986.

„DACĂ BEI MULT LAPTE, AJUNGI MARE”

Nicolae Dobrin (sau „Gicu” Dobrin, cum obișnuiau să-i spună suporterii, poreclă dată după prenumele soției sale, Gica) a debutat în echipa națională a României la 1 iunie 1966, când nu împlinise încă 19 ani. „Prințul din Trivale” a intrat în primul „11” al tricolorilor în partida amicală pe care reprezentativa noastră a disputat-o în deplasare cu RFG (scor 0-1).
Deși România a pierdut, Dobrin s-a remarcat prin faptul că l-a ridiculizat pe adversarul său direct, Szymaniak, care pe final de meci nu mai îndrăznea să-l atace. Mai mult, după partidă, celebrul Fritz Walter, campion mondial cu naționala RFG în 1954, a venit la puștiul din Pitești, i-a strâns mâna și i-a spus: „Băiete, dacă o să fii cuminte și o să bei mult lapte, o să ajungi un mare fotbalist”. „Culmea, am și băut eu mult lapte la viața mea”, avea să glumească „Gâscanul” peste ani. Nicolae Dobrin a strâns în cariera de jucător 46 de meciuri la echipa națională a României, pentru care a marcat 6 goluri.
A fost titular al reprezentativei tricolore în campania de calificare la Campionatul Mondial din 1970 (primul la care a participat formația noastră în perioada postbelică), dar la turneul final găzduit de Mexic n-a jucat nici măcar un minut! Au circulat mai multe povești în privința neutilizării „Prințului din Trivale” la Mondialul mexican. Una dintre acestea era că nu era agreat de jucătorii proveniți de la Dinamo, cărora le-ar fi luat banii la poker. Într-un interviu acordat cu ani în urmă cotidianului „Libertatea”, Angelo Niculescu, selecționerul de atunci al României, a avut o altă versiune: „Dobrin nu s-a adaptat la condițiile din Mexic.
La antrenamente, tot timpul căuta umbra, spunându-mi: «Domnule professor, mă bate soarele în cap»… Din păcate, în Mexic, Dobrin a avut probleme cu disciplina. Lipsea nopţile, aşa că Pişti Kovaci (n.r. – pe atunci în staff-ul federal) i-a organizat un flagrant. S-a culcat în patul lui Dobrin şi l-a aşteptat să apară. Când Dobrin a ajuns în cameră, era deja dimineaţă. N-a mai avut ce face, a recunoscut. A fost exclus din lot, dar a rămas cu echipa în Mexic”.
„Gicu” Dobrin a trăit toată viața cu regretul că nu a jucat la Mondialul din ’70. „Mi s-a făcut o mare nedreptate! Nu e ușor să pleci din țară titular iar la Guadalajara să vezi meciurile din tribună, intrând cu bilet în stadion”, mărturisea idolul de odinioară al suporterilor români.

TRANSFERUL RATAT LA REAL MADRID

Nicolae Dobrin putea să fie primul fotbalist român care să îmbrace tricoul celebrei formații Real Madrid. În toamna anului 1972, după ce câștigase primul titlu din istorie, FC Argeș i-a înfruntat pe madrileni în turul doi al Cupei Campionilor Europeni. Piteștenii au învins, nesperat, cu 2-1 în Trivale (primul gol fiind marcat de Dobrin, din penalty), dar au cedat, 1-3, în returul din Spania. În aceste meciuri, „Gicu” a încântat cu fentele sale, iar Santiago Bernabeu, celebrul președinte al lui Real, i-a spus lui Puiu Rapaport, conducătorul din acea vreme al argeșenilor, că oferă 2 milioande dolari (o sumă foarte mare la acea vreme), plus o instalație de nocturnă pentru transferul „Gâscanului”. Rapaport a replicat însă că numai Nicolae Ceaușescu, președintele de atunci al României, poate decide într-o astfel de problemă. „Don” Santiago s-a dus la Ceaușescu și a încercat să-l convingă să-l lase pe Dobrin la Real, a plusat oferta chiar până la 4 milioane de dolari, dar fără folos. Fostul dictator nu s-a lăsat înduplecat, pe motiv că s-ar crea un precedent periculos (pe vremea aceea, regimul comunist nu îi lăsa pe fotbaliștii români să se transfere la echipe din străinătate, existând doar câteva excepții în acest sens).
Santiago Bernabeu a mai avut o tentativă eșuată de a-l transfera pe „Prințul din Trivale”” în iarna anului 1972, când românul a fost invitat să joace în tricoul celor de la Real Madrid la meciul de retragere al lui Francisco Gento. Totuși, Dobrin avea să recunoască ulterior că nu i-a dat inima ghes să rămână la Madrid: „Dacă nu eram iubit? Eu am fost mereu mai boem. Mie mi-era dor de Gica, de sarmale, de un vin bun… Nu-mi pare rău că am rămas la Pitești”. Pe 26 octombrie 2007, Nicolae Dobrin s-a stins din viață pe un pat de spital, răpus de cancer la plămâni. Avea doar 60 de ani…
„Lui Dobrin îi datorez cariera.
El m-a făcut antrenor”, spune Florin Halagian (antrenorul care i-a condus pe piteșteni la cele două titluri câștigate) despre „Gâscan”, unul dintre cei mai iubiți și valoroși fotbaliști din istoria României!

MUGUR BĂILEȘTEANU