DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC – NORBERTO HÖFLING GOLGHETERUL LUI LAZIO ȘI CEL CARE A ADUS PRIMA CUPĂ ECHIPEI FC BRUGES

DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC
NORBERTO HÖFLING GOLGHETERUL LUI LAZIO
ȘI CEL CARE A ADUS PRIMA CUPĂ ECHIPEI FC BRUGES

A fost primul fotbalist român care a jucat la echipa italiană Lazio Roma, unde a câștigat doi ani la rând titlul de golgheter. A antrenat echipe celebre precum FC Bruges, Feyenoord Rotterdam și Anderlecht Bruxelles. A fost unul dintre artizanii transformării grupării din Bruges într-un club profesionist, a câștigat Cupa Belgiei și a fost vicecampion al acestei țări.
Cu toate acestea, Norberto Höfling, românul de origine evreiască, nu este cunoscut de foarte mulți conaționali de-ai săi.

DE LA CERNĂUȚI LA ROMA, VIA BUCUREȘTI-BUDAPESTA

Norberto Höfling s-a născut pe 20 iunie 1924 la Cernăuți, oraș aflat atunci pe teritoriul României. Primii pași în fotbal i-a făcut la echipa Dinamo, din localitatea natală, unde s-a consacrat pe postul de atacant. A ajuns apoi în București, în 1946 și a fost legitimat de Ciocanul, clubul comunității evreiești din România. În sezonul 1947-1948, ultimul al celor de la Ciocanul în fotbalul românesc, Höfling s-a remarcat prin cele 24 de goluri marcate în 33 de meciuri.
După ce autoritățile comuniste au hotărât contopirea cluburilor Ciocanul și Unirea Tricolor, fuziune din care a luat naștere Dinamo București, Norberto Höfling s-a transferat în Ungaria, la MTK Budapesta. A făcut furori în țara vecină prin cele 23 de goluri înscrise în 24 de partide jucate în tricoul lui MTK în ediția de campionat 1948-1949. Dar, cum situația politică din Ungaria era la fel ca în România, Höfling s-a decis, la începutul anului 1949, să plece în Italia. A reușit să ajungă la Roma și să semneze un contract cu Lazio.
A debutat la noua echipă într-un meci amical disputat de laziali cu formația de rezerve, ocazie cu care atacantul român a marcat un gol.
Primul joc oficial pentru Lazio l-a disputat în februarie 1949, într-un meci din Serie A cu Atalanta, iar primul gol pentru „biancocelești” a venit peste o lună, în poarta celor de la AC Torino, într-o partidă încheiată cu scorul de 2-2. A fost singurul gol reușit de Norberto Höfling pentru Lazio în acel sezon.
Situația se va schimba radical în ediția de campionat 1949-1950. Höfling îl încântă pe antrenorul lazial în perioada de pregătire și își câștigă locul de titular. Pe parcursul acestui sezon, românul dispută 29 de meciuri și marchează de 13 ori, devenind golgheterul echipei. Lazio avea să termine însă campionatul pe locul 4. Pe aceeași poziție se va clasa gruparea din capitala Italiei și în sezonul următor, iar Norberto Höfling, cu 11 reușite, câștigă pentru a doua oară la rând titlul de golgheter al echipei.
În 1952, atacantul din Cernăuți pleacă de la Lazio la Pro Patria, unde joacă până în 1955 și marchează, în total 31 de goluri, unul dintre acestea fiind chiar în poarta celor de la Lazio. Höfling a câștigat titlul de golgheter și la această echipă, în ultimul sezon petrecut aici. Ultima echipă din cariera de jucător a românului a fost Vicenza, unde, în 1956, a jucat doar 9 meciuri și a înscris o singură dată.

SINGURUL TROFEU

După retragerea din cariera de fotbalist, Norberto Höfling pleacă în Belgia și în 1957 ajunge antrenorul formației FC Bruges, aflată atunci în liga secundă. Doi ani mai târziu, reușește să ducă echipa în prima divizie și, mai mult, a contribuit din plin în transformarea clubului dintr-unul amator în unul profesionist. Dacă în primul sezon, FC Bruges a avut emoții în a evita retrogradarea, în următoarele trei s-a clasat de două ori pe locul 8 și o dată pe 5.
În 1963, însă, Norberto Höfling intră în conflict cu vedeta echipei, Fernand Goyvaerts, și cu câțiva oficiali ai clubului, așa că dă curs ofertei primite de la celebra echipă olandeză Feyenoord Rotterdam. Dar rezultatele pe care le obține nu sunt cele așteptate, așa că nu stă decât un sezon. Revine în Belgia și preia în vara lui 1964 formația Racing White Bruxelles, pe care, încă din primul sezon, o duce în prima ligă, unde o menține până în 1967, când revine la FC Bruges.
Aici, Norberto Höfling are apogeul carierei sale de antrenor. Câștigă, în 1968, Cupa Belgiei (primul astfel de trofeu din istoria clubului din Bruges), iar în campionat se clasează pe locul doi, după Anderlecht Bruxelles.
Această performanță îi determină pe cei de la Anderlecht să-i ofere postul de antrenor, dar românul nu rezistă aici mult timp. Singurul rezultat notabil reușit la gruparea din capitala Belgiei este o victorie cu 3-1 obținută în fața celor de la Machester United, în turul doi al Cupei Campionilor Europeni. Calificarea a fost însă ratată, după ce britanicii se impuseseră cu 3-0 în meciul tur.
Norberto Höfling este demis după doar câteva luni petrecute la Anderlecht și, după un periplu de doi ani (1969-1971) la Daring Club Bruxelles (cu care a jucat finala Cupei Belgiei, pierdută, scor 1-6, chiar în fața celor de la FC Bruges, după ce trecuse în „sferturi” de Anderlecht), ajunge în liga a treia belgiană, la Ostende. Reușește în numai doi ani să ducă echipa în prima divizie dar intră în conflict cu mai mulți jucători și oficiali, motiv pentru care, în 1976, este dat afară.
Mai are două mandate la KAA Gent (1977-1978) și la formația italiană Pro Patria (1980-1981), după care se retrage din fotbal. Obține cetățenia belgiană și se stabilește definitiv la Bruges, unde va înceta din viață pe 18 aprilie 2005, la vârsta de 80 de ani.

MUGUR BĂILEȘTEANU