DIN ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC
WILLIAM ZOMBORY
– PORTARUL-GOLGHETER CARE A JUCAT LA MONDIAL –
Necula Răducanu a rămas în istoria fotbalului românesc drept singurul portar care a fost semnalizat de arbitru în poziție de ofsaid. Pe plan mondial, sunt celebri goal-keeper-ul paraguayan José Luis Chilavert, care are la activ nu mai puțin 46 de goluri (8 pentru naționala țării sale) marcate în cariera care s-a întins din 1982 și până în 2004, ori venezueleanul Rafael Dudamel, cu 21 de reușite (una pentru prima reprezentativă) în perioada 1989-2010. În România, la nivelul primei divizii, portarul-golgheter este William Zombory, care în perioada interbelică a marcat cinci goluri pentru Ripensia Timișoara.
Campion cu Chinezul și cu Ripensia
William Zombory (sau Vilmos Zombory, cum mai este cunoscut) s-a năsut în data de 11 ianuarie 1906, în Timișoara. A făcut parte dintr-o familie, numeroasă, cu nouă copii, dar el a fost singurul atras de fotbal, pe care l-a jucat la început pe maidan, apoi în echipa fabricii de spirt a orașului, după care a ajuns în fotbalul „mare”, fiind legitimat la celebrul club Chinezul Timișoara. Aici, a debutat la „seniori” în 1926, luându-i locul între buturi cunoscutului Bela Ritter. S-a remarcat cu adevărat într-un meci internațional, câștigat de bănățeni cu 3-0 în fața grupării spaniole Athletic Bilbao, iar la finele ediției de campionat 1926-27 avea să câștige primul său titlu de campion în carieră cu Chinezul.
În 1929, conform unui sondaj realizat de presa engleză, William Zombory figura între primii șase portari ai Europei, alături de Frantisek Planicka (Cehia), Ricardo Zamora (Spania), Gianpiero Conbi (Italia), Martin Hiden (Austria) și Amsel Ignac (Ungaria). Tot în acel an, goal-keeper-ul părăsește Chinezul (club care intrase în criză financiară, motiv pentru care și-a pierdut toți fotbaliștii valoroși) și s-a transferat la concitadina Ripensia. La „Ripi”, Zombory a trăit apogeul carierei sale de portar. A câștigat patru titluri (1932-33, 1934-35, 1935-36, 1937-38) și două Cupe ale României (1933-34, 1935-36).
Portarul bănățean a bifat și 9 partide în echipa națională a României. A debutat în 1926, într-un meci disputat de tricolori la Zagreb, împotriva Iugoslaviei. Chiar dacă reprezentativa țării noastre a fost învinsă, scor 2-3, William Zombory și-a atras laudele tuturor pentru prestația pe care a avut-o. În 1934, Vilmos a făcut parte din delegația României la Campionatul Mondial de fotbal din Italia și a apărat în meciul de Trieste contra Cehoslovaciei (scor 1-2), în urma căruia echipa noastră a fost eliminată de la turneul final. Acela a fost ultimul joc al bănățeanului în poarta naționalei tricolore.
În 1938, la vârsta de 32 de ani, Zombory pleacă de la Ripensia, dar nu părăsește Timișoara, alegând să evolueze la ILSA. După un an, însă, își întrerupe cariera de portar. Avea să revină abia după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, când acceptă să joace pentru Politehnica Timișoara. A stat aici până în 1947, an în care s-a retras definitiv din iarbă. Avea 41 de ani…
A avut o scurtă carieră de antrenor, pregătind în perioada 1949-1951 echipa Vulturii Lugoj. A ales apoi arbitrajul și a condus meciuri de fotbal până în 1957, când a renunțat la activitatea sportivă. În afară de fotbal, Zombory a lucrat ca muncitor la Atelierele CFR din Timișoara, iar apoi ca maistru la Uzinele Mecanice.
A transformat penalty ca rezervă
Deși a jucat ca portar, William Zombory a devenit și un specialist al executării loviturilor de la 11 metri, marcând astfel cinci goluri în prima divizie fotbalistică a României. Recordul său, ca portar, a rămas în picioare și astăzi (e adevărat, în prima parte a anilor 2000, portarul Mircea Bornescu a adunat 13 goluri, dar multe dintre acestea au fost reușite în eșalonul secund). A marcat un gol chiar și într-o finală de Cupa României, în 1935, meci pe care Ripensia l-a pierdut însă în fața celor de la Rapid, 5-6 după prelungiri. „Am marcat mai multe goluri decât am primit”, glumea, peste ani Zombory.
Un episod amuzant care l-a avut ca protagonist pe portarul timișorean a fost redat de fostul antrenor Petre Steinbach în cartea „Fotbalul se joacă râzând”. Potrivit sursei citate, în 1934 Ripensia disputa, pe arena „Venus” din București, un meci împotriva echipei FC Austria. La acea partidă, buturile bănățenilor erau apărate de Pavlovici, în timp ce Zombory era rezervă. La un moment dat, arbitrul Denis Xifando a dictat lovitură de la 11 metri pentru „Ripi”, iar Vilmos s-a strecurat pe teren, a pus mingea la punctul cu var, a tras și a marcat, după care s-a retras pe banca rezervelor, în timp ce Pavlovici și-a reluat locul în poartă! Cum ambii goal-keeperi purtau echipament identic, substituirea n-a fost remarcată nici de adversari, nici de arbitru.
Mai târziu, Ripensia a primit din nou penalty, iar episodul s-a repetat, dar de data aceasta austriacul Matthias Sindelar a sesizat trucul și-l reclamă, cu gesturi furioase, arbitrului. Numai că a fost eliminat de pe teren de „central”, pentru bruscare…
William Zombory s-a stins din viață pe data de 17 ianuarie 1993, la doar 6 zile după ce împlinise vârsta de 87 de ani…
Mugur Băileșteanu
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro