Efectele inundațiilor în România

Inundațiile, constituie fenomene naturale, componente ale ciclului hidrologic al Planetei. Ciclu natural deosebit de viguros care condiționează nu numai vremea și clima Pamântului, ci reprezintă și factorul principal care a modelat și continuă să modeleze fața planetei noastre.

In România, datele statistice prezentate de diferite organisme și instituții mondiale există numeroase referiri la inundații produse în ultimii 80 de ani. Deși nesistematizate și incomplete, aceste date prezintă totuși interes pentru cercetătorii români ai fenomenelor de inundații produse pe teritoriul României, în special în intervalul 1970 – 1989, când efectele inundațiilor, mai ales în privința numărului de victime omenești erau considerate ca nefiind de natură a fi făcute publice. Ce mai trebuie remarcat este referirea la unele inundatii care au făcut multe victime omenești în deceniul al III-lea al secolului XX, dar necunoscute românilor. Astfel, după sursa EM-DAT The OFDA/CRED International Disaster Database – Universite Catholique de Louvain – Brussels – Belgium, care a stat pentru intervalul 1980 – 2000 și la baza Raportului ONU amintit, rezultă o serie de date privind anii de inundații mari și principalele lor efecte pe teritoriul României și care se prezintă în cele ce urmează. În perioada 1920 – 1929, cea mai mare inundație din perioada considerată a avut loc, potrivit sursei citate, în anul 1926 când, s-au produs inundații în Lunca Dunării și au fost 1000 victime omenesti. Trebuie semnalat că în literatura românească de specialitate viitura din anul 1926, deși este amintită ea este plasată a se fi produs în bazinul hidrografic inferior al Oltului, bazinul hidrografic Argeș și Lunca Dunării aval de vărsarea Oltului, dar nu se face nici o referire la pierderile de vieți omenești. Pentru intervalul 1930 – 1970, in literatura mondială, în datele statistice internaționale, nu mai există nici o referire la inundațiile produse pe teritoriul României, deși se știe că asemenea fenomene au avut loc și în anii 1931, 1932, 1933, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1944, 1945, 1948, 1950, 1952, 1966. După anul 1970 informațiile internaționale privind principalele inundații produse pe teritoriul românesc și efectele lor devin tot mai sistematice și mai credibile. Potrivit sursei mai sus citate, în intervalul 1970 – 2006 s-au înregistrat 14 ani de inundații mari, din care cele din anul 1970 au fost cele mai mari din secolul XX pe râurile interioare, iar cele din anul 2006 de pe fluviul Dunărea cele mai mari din ultima sută de ani. Se menționeaza deasemenea că au existat ani în care s-au produs chiar două sau mai multe valuri de inundații. În conformitate cu datele furnizate de EM – DAT, principalele efecte ale acestor inundații s-au tradus prin: 639 – victime omenesti; 33 – persoane rănite; 1455011 – persoane afectate; 140841 – persoane rămase fără adăpost; 2920,29 mil. $ . Inundațiile repetate și intense sunt o caracteristică a teritoriului românesc ca urmare a revărsării cursurilor de apă, o consecință a regimurilor hidrologice ale principalelor cursuri de apă ale României, viiturile repetate și intense fiind unul din fenomenele hidrologice cele mai caracteristice ale acestor râuri. Luncile inundabile ale râurilor interioare, inclusiv câmpiile joase cu caracter de luncă au un regim de inundație diferit de la un curs de apă la altul, în funcție de conditiile hidrografice și hidrologice ale fiecăruia și au un caracter neregulat. În general, pe teritoriul României, inundațiile au loc începând de la jumătatea iernii și până spre sfârșitul verii, fiind produse fie de topirea bruscă a zăpezilor, datorită deseori ploilor calde care cad către sfârșitul iernii, fie de ploile abundente sau torențiale din timpul primăverii și al verii. Frecvența și durata revărsărilor peste maluri a apelor ce provoacă inundații diferă de la un râu la altul și chiar de la un sector la altul de pe același râu. În afară de caracteristica geografică a teritoriului României, producerea inundaţiilor, este generată și de alte cauze:

❖Poluarea generată de activităţile umane, care a condus la substanţiale modificări climatice, efectul de seră şi încălzirea globală, ❖Diminuarea severă a suprafeţelor împădurite ca urmare a tăierilor iraţionale,
❖Amplasarea localităţilor şi a unor obiective economico – sociale în zonele inundabile ale cursurilor de apă,
❖ Insuficienţa unor lucrări de apărare împotriva inundaţiilor (diguri, baraje, etc.).

Această caracteristică a teritoriului românesc, de vulnerabilitate la inundații, determină măsuri de intervenţie operativă care se realizează în mod unitar, pe baza planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţii hidrotehnice și poluărilor accidentale, ce se elaborează pe judeţe, localităţi şi de către utilizatorii de apă potenţial poluatori, precum şi la obiectivele care pot fi afectate de astfel de fenomene sau accidente şi la nivel bazinal. Elaborarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor se face cu luarea în considerare, a planurilor de amenajare a teritoriului şi a restricţionării regimului de construcţii în zonele inundabile. Astăzi se cunoaște cu precizie faptul că activitățile umane, cu intervențiile antropice în procesele naturale, au modificat considerabil situația în aproape toate bazinele hidrografice. Deși inundațiile constituie un fenomen natural, ele pot fi intensificate ca urmare a deteriorării mediului înconjurător, ca, de exemplu, modificarea sistemelor de colectare a apelor prin urbanizare, practici agricole inadecvate, despăduriri. Este una dintre cauzele pentru care, în multe situații, impactul inundațiilor, exprimat în termeni de viață, și sănătate umană, dar și în pierderi economice, a crescut. În ultimii ani, s-a impus tot mai mult un nou mod de abordare a problemei apărării împotriva inundațiilor. Oamenii vor trebui să învețe să conviețuiască cu râurile, fără a pierde din vedere scopul nostru principal, de a proteja viața și proprietatea de impactul devastator al inundațiilor. Acest deziderat implică realizarea unui echilibru, astfel încât să se obțină beneficii de mediu, iar acolo unde nu este posibilă o altă soluție, mediul să fie cât mai puțin afectat. Un bun management al riscului la inundații trebuie să fie rezultatul unor activități intersectoriale și interdisciplinare care cuprind managementul apelor, amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agricolă și silvică, protecția infrastructurii de transport, protecția construcțiilor și protecția zonelor turistice, protecția comunitară și individuală, fiecărui sector revenindu-i atribuții în realizarea unor activități specifice. În acest context, trebuie avută în vedere asigurarea unui echilibru între măsurile structurale și cele de protecție a mediului lotic, de reorganizare a infrastructurii biofizice a capitalului natural din bazinele hidrografice, în vederea refacerii capacității de control a fluxurilor hidrologice la nivelul acestora. Consecințele inundațiilor asupra omului și societății umane variază în funcție de caracteristicile fizice ale inundațiilor, de populația expusă si de solicitarea structurilor. Efectele inundațiilor au impact semnificativ asupra vieții, de cele mai multe ori pe termen lung, de la pierderi de vieți omenești la distrugerea totală sau parțială a locuințelor, obiectivelor economice, a rețelelor de transport de utilități, pierderi de bunuri mobile, dotări, alimente, produse agricole și industriale, pierderi de septel, de culturi agricole, de lucrări de irigații și de combatere a eroziunii solului, întreruperea serviciilor de aprovizionare cu apă sau poluarea apei. La toate acestea se adaugă producerea unor consecințe secundare cum ar fi: oameni rămași fără locuințe; foamete; pierderea mijloacelor de existență, destabilizarea piețelor; apariția de boli datorită contaminării sistemelor de alimentare cu apă; dezintegrare socială și traume individuale. Inundațiile sunt o parte a unui ciclu natural firesc, dar în fața căruia omul nu poate rămâne indiferent deoarece dezvoltarea economică este puternic afectată de efectele asociate acestor dezastre. Este motivul pentru care managementul dezastrelor a devenit în ultimele decenii o preocupare mondială, promotorul acestei acțiuni fiind Organizația Națiunilor Unite prin organismele sale special create dar și alte organizații naționale și internationale precum Uniunea Europeană sau Organizația Statelor Americane .

Prof. Maria Petrescu-sociolog